miercuri, 26 ianuarie 2011

PORTRET Mădălina Popescu dă glas cântecelor păstorilor din Vaideeni



Provine dintr-o zonă în care folclorul, tradiţia şi creşterea oilor din moşi strămoşi sunt păstrate şi astăzi, iar aceste obiceiuri le promovează prin cântecul popular.



profil
NĂSCUTĂ - 8 august 1995, oraşul Horezu, judeţul Vâlcea.
STUDII - Elevă în clasa a IX-a la Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea, secţia canto popular.
IDEALURI - Vrea să urmeze Conservatorul şi să devină profesor de muzică.

Mădălina Popescu provine dintr-o familie care iubeşte şi îndrăgeşte muzica populară. „Bunica, mama şi mătuşa au voci foarte frumoase şi cântă muzică populară. De la ele am moştenit şi eu vocea şi dragostea pentru muzica populară", povesteşte Mădălina Popescu. Eleva a început să cânte muzică populară de la vârsta de şase ani, când era la grădiniţă. Cântă melodii folclorice din mărginimea Sibiului. „Eu sunt din comuna Vaideeni şi cânt doar folclor păstoresc. Pe vremuri, locuitorii noştri au trecut munţii în transhumanţă, în Sibiu, de unde au luat obiceiurile şi tradiţiile de acolo. Aceste obiceiurii şi tradiţii au fost păstrate apoi şi la Vaideeni", spune eleva. Mădălina Popescu o are ca model, în cariera muzicală pe «Doamna Munţilor», Lucreţia Ciobanu. „Lucreţia Ciobanu cântă repertoriul nostru din Vaideeni. O admir pentru felul în care interpretează fiecare melodie şi pentru că e o mare artistă", mărturiseşte Mădălina. De-a lungul timpului, eleva a participat la numeroase festivaluri de muzică populară, unde a obţinut şi premii. Cele mai importante distincţii au fost la festivalurile, „Batca", „Vreau să ajung o stea" şi „Vreau să devin vedetă", la care a obţinut numai locul I. „Peste tot am cântat numai muzică populară. Cea mai aprigă competiţie mi s-a părut la «Batca», unde au participat concurenţi din toată ţara, iar juriul a fost foarte exigent şi corect", a precizat Mădălina.


Costumul popular e păstrat cu sfinţenie în Vaideeni


Mădălina ţine foarte mult la costumul popular. Ea povesteşte că îl poartă cu mândrie pentru că e vechi şi e moştenire de familie. „Bunica mai coase şi acum câte o iie pe care mi-o face cadou. La noi în Vaideeni, oamenii mai poartă încă costumul popular, la biserică, la diverse sărbători şi la diverse manifestări, chiar şi la şcoală, copiii merg îmbrăcaţi în haine tradiţionale ", mărturiseşte Mădălina. În comuna Vaideeni, manifestările culturale, din moşi strămoşi, organizate în cinstea ciobanilor, au loc şi astăzi. În fiecare an, în luna iunie are loc Învârtita Dorului, un festival popular la care participă mai multe ansambluri din ţară. „În această zi, sătenii se îmbracă în costum popular. Festivalul marchează plecarea ciobanilor din zonă cu oile la munte", povesteşte Mădălina. De Crăciun, în Vaideeni, are loc Balul Oierilor, e o serbare care se dă în cinstea ciobanilor care se întorc din munte. Oamenii din comună îmbracă costumele populare, cântă şi dansează folclor păstoresc. De un an, Mădălina cântă şi în taraful folcloric Muguraşul al Liceului de Artă, dirijat de profesorul Petrică Sima. În ansamblu promovează folclorul autentic din toate zonele României, la festivaluri şi concursuri.


ce-i place
Să citească, să joace diverse jocuri pe calculator, să se plimbe în parc cu rolele şi să iasă cu prietenii în oraş. Iubeşte animalele, dar în mod special îi plac câinii.


ce nu-i place
Oamenii care au două feţe, nu sunt sinceri şi minciuna. Urăşte violenţa de orice fel. O deranjează faptul că muzica de calitate nu e foarte apreciată şi în ziua de azi ajung să se realizeze cei care au bani, iar persoanele care muncesc rămân la coadă.


Întrebări şi răspunsuri


Ce reprezintă costumul popular pentru tine?
M.P.: Costumul popular e cea mai mare bogăţie pe care o am, e ceva unic, valorează foarte mult şi nu poate fi comparat cu o pereche de blugi, de exemplu. Am doar două costume cu motive din zona Sibiului şi ţin mult la ele.


Câte piese ai în repertoriul tău?
M.P.: Am cam 40 şi toate sunt din folclorul păstoresc. Sunt culese din zona Sibiului şi din Vaideeni. Toate prezintă meseria de oier, cu bune şi rele, şi traiul ciobanilor în munte.

joi, 13 ianuarie 2011

IMPORTANT !


Cresterea numarului de ascultatori a dus la necesitatea schimbarii serverului principal de emisie .In timpul in care Emisia a fost intrerupta,echipa tehnica a schimbat si fondul muzical al backupului.Ne cerem scuze pentru inconvenientele inerente si va invitam sa ascultati in continuare emisiunile difuzate de Radio Sufletel.
in perioada aceasta grila de emisie va suporta modificari menite sa diversifice gama de emisiuni oferite de Radio Sufletel avand in vedere cererea ascultatorilor si cresterea numarului de moderatori .

Puteti asculta Radio Sufletel accesand blogul nostru http://radiosufletel.blogspot.com/ , site : http://radiosufletel.ro ; http://www.radiosufletel.tk/ sau direct adaugand prin Winamp folosind linkul http://asculta.radiosufletel.ro/ . Chatul va asteapta ! Adresa de mesenger a radio este sufletel.radio unde puteti intra in legatura cu moderatorul de serviciu :) Auditie placuta !




Radio Sufletel - Un radio din suflet pentru sufletul tau !

luni, 3 ianuarie 2011

Zvon de colinde de la poale de Tibles

Lenuta Purja
"Sa-ti fie cantecul ca un descantec de leac"



- Prima intrebare pe care ti-ar pune-o oricine te asculta horind este de la cine ai mostenit cantecele astea fabuloase, cu noduri. Parca-s strigate catre lumea de dincolo
- Mama mea, si alti cativa batrani din sat, mai pastreaza horea cu noduri, sau horea in grumaz, prin aceea ca satul nostru, Agries, comuna Tarlisua (locul nasterii marelui scriitor ardelean Liviu Rebreanu) se afla la granita Nasaudului cu Maramuresul si cu Tara Lapusului. Horea in grumaz este forma de interpretare pe care doina a luat-o in tinuturile nordice ale Ardealului si Maramuresului, care consta in redarea guturala, prin tehnica asa-numitelor "noduri", lovituri de glota. E o reminiscenta a unei maniere de interpretare arhaica, intalnita nu doar la noi in tara, ci si in cele mai diverse si neasteptate locuri de pe pamant, de la triburi polineziene, la mongolii din Podisul Tibetului, ori la samanii siberieni. Bela Bartok insusi, dupa ce a cercetat cantecul cu noduri din Tara Lapusului, a consemnat nedumerirea sa intr-un manuscris: "Nu am putut afla de la taranii lapuseni cum anume produc aceste sunete". La noi, cantecul cu noduri a mai rezistat in Oas, in Tara Lapusului si in cateva locuri din tinutul Nasaudului... Eu am invatat sa cant de la mama mea, iar de la mine a invatat si fiul meu, Sergiu, acum in varsta de 18 ani, student in primul an la Conservator, la Cluj.

- Fa-ne un dar de suflet, Lenuta, povesteste-ne despre locul din care vii, satul tau natal de la poalele Tiblesului.

- Agriesul este paradisul meu, o gradina a Raiului de-adevaratelea, primavara ii alb de flori de cires, iar iarna, ii alb de zapada. Pe potecile calcate acum doar de salbaticiuni, vara urcam dupa zmeura, mure si afine. Pe-al doilea varf al muntelui, ingradit de stanci mari si ascutite, este locul numit de oamenii de la noi "Gradina Fetii Padurii". Acolo sunt niste specii rare de flori si asa-s de frumoase, de gandesti ca esti in rai. Acolo imi placea sa merg de micuta, impreuna cu alti copii de seama mea, si sa dau drumul glasului, ca sa mearga peste vai, pana la celalalt varf de munte, si sa se intoarne inapoi, ca intr-o simfonie.

"Maica cand il tragana, lampa-n cui se legana"


- Ai mostenit horitul de la mama ta, Teodora Diacului. Iti mai amintesti cum ai invatat sa canti?

- Mama n-a plecat niciodata din sat. El a ramas centrul universului pentru ea, Teodora Diacului, cum o stiu oamenii dupa nume, o femeie simpla, cu glas minunat, pe care il are curat si acum, la varsta de 69 de ani. Si cu care horeste, de-o stiu toate satele dimprejur si pe care a mostenit-o din vechimea neamului nostru, transmisa din generatie in generatie. O canta si bunica din partea mamei, pe care o chema tot Teodora, pe cand torcea lana. Mi-o amintesc bine: "Asta-i hore batraneasca,/ Dar nu-i cine s-o horeasca/ Si-n grumaz sa o-nvarteasca!". Barbatii din familia mamei au cantat si ei, ba chiar bunicul a fost diac, cantaret bisericesc (de aceea i se spune mamei "Teodora Diacului"), asa ca eu am mostenit de la amandoi bunicii mei un larg repertoriu. Pe langa horea in grumaz, stiu si cantece de catanie, de dragoste, pastorale, de razboi, strigaturi, doine, balade, pricesne, colinde. Am avut o copilarie frumoasa, impartita intre jocuri, dar si munca din casa, ori grijitul de animale.
Craciunul cu "Formula AS" - Zvon de colinde de la poale de Tibles

Neam de horitori: mama, fata si feciorul

Mergeam cu oile sau vacile la pasune, si pe culmea dealului, cantam horile invatate de la mama. Cantecul a fost intotdeauna langa mine, din copilarie. Tot mama m-a invatat tainele tesutului si cusutului, iar acul si suveica parca acompaniau glasurile noastre, in timp ce tata si fratele meu mai mare lucrau pe afara, in ograda, iar iarna mergeau dupa lemne, in padure. Vara eram toti la munca campului, iar toamna, dupa cules, cand se desfaca porumbul, seara, hoream, jucam si strigam laolalta cu oamenii din sat, cu care ne ajutam. Iarna, in sezatoare, era la fel de frumos. Afara ningea cu fulgi mari, iar in casa ghemul cu cantece si povesti se depana incet. O buna parte din lumea copilariei mele a pierit, dusa in lumea de dincolo. S-a dus si tata, eu am plecat la oras, valurile vietii nu m-au leganat, ci m-au izbit adesea de stanci. In casa parinteasca a ramas mama, puternica si dreapta cum o stiu, neinduplecata in credinta ei. In toata duminica se imbraca romaneste, cu straiele cele bune, isi pune in straicuta un fir de busuioc, cartea cu pricesne si merge la biserica: "Acolo ma aflu cel mai bine!", spune ea. Pleaca odata cu preotul din sat, parintele Timoftei Gaurean, vecin de casa cu noi. Parintele ii mare iubitor de arta taraneasca, e si el mare mester sculptor in lemn si ii place sa asculte, in toata dimineata, cantecele mamei mele, peste gard, inainte de a rasari soarele.






http://www.formula-as.ro/2010/948/lumea-romaneasca-24/craciunul-cu-formula-as-zvon-de-colinde-de-la-poale-de-tibles-13204