joi, 31 martie 2011

Râmnicu Vâlcea: Ştefan Săvoiu promovează folclorul păstoresc


Este membru în taraful „Muguraşul ", cu care a participat la zeci de concursuri şi festivaluri. Folclorul autentic este pentru el un mod de existenţă.

NĂSCUT. 6 iulie 1994 la Vaideeni, judeţul Vâlcea.
STUDII. Este elev în clasa aX-a la Liceul de Artă din Râmnic.
IDEALURI. Visul său este să intre la Conservator.

Adolescentul mărturiseşte că a îndrăgit muzica de când era copil, iar ulterior, a descoperit că nu mai poate renunţa la această pasiune. „Talentul pentru muzică şi pasiunea pentru instrumentele muzicale le-am moştenit de la bunicul meu, care a cântat la fluier", îşi aminteşte elevul. Tânărul a început să cânte la fluier la vârsta de 12 ani, iar un an mai târziu, s-a apucat serios de treabă. „De la 16 ani am început să studiez şi saxofonul cu profesorul Cristi Pleantă", adaugă Ştefan Săvoiu. Băiatul afirmă că a venit la Liceul de Artă tocmai din dorinţa de a face studii aprofundate de muzică. „Din clasa a II-a sunt elev la Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea şi consider că am făcut o alegere foarte bună. Aici mi s-a oferit posibilitatea să studiez cu profesori foarte bine pregătiţi. Din clasa a IX-a, am decis că este momentul să mai descopăr încă un instrument şi aşa, am ales clarinetul. În prezent, studiez acest instrument cu profesorul Marius Tuţă", completează Ştefan. Tot în urmă cu un an de zile, adolescentul a fost cooptat şi în taraful liceului „Muguraşul" coordonat de profesorul Petrică Sima. „A fost un lucru extraordinar să pot face parte din acest taraf de muzică populară. Eu sunt un mare iubitor al folclorului românesc şi interpretez cu plăcere melodii populare din toate zonele folclorice ale ţării", mărturiseşte elevul. Împreună cu elevii talentaţi care fac parte din taraful Muguraşul, Ştefan promovează numai folclorul autentic şi interpretează melodii din repertoriul soliştilor Maria Lătăreţu, Nineta Popa sau Petrică Mâţu Stoian. Cu toate acestea, Ştefan spune că cel mai mult îndrăgeşte folclorul din zona Vaideeni şi pe cel păstoresc din zona Sibiului.


Are costume păstoreşti primite de la bunici


De-a lungul timpului, Ştefan Săvoiu a participat la zeci de concursuri, festivaluri de folclor sau spectacole. „În perioada 2009-2010 am participat la multe concursuri împreună cu Taraful «Muguraşul» . Unul dintre premiile importante pentru mine, pe care le-am obţinut, a fost Premiul I la Etapa Zonală a Concursului Naţional Coral", povesteşte Ştefan Săvoiu. Adolescentul mărturiseşte că iubeşte şi portul tradiţional românesc, în special costumele păstoreşti care se poartă în zona Vaideeni. „Am şi eu costume populare de la Vaideeni pe care le-am primit cadou de la bunicii mei. La noi în localitate, toată lumea cinsteşte portul tradiţional, iar atunci când este o zi de sărbătoare, localnicii se îmbracă în aceste veşminte. Este o tradiţie frumoasă care s-a păstrat de sute de ani şi la care tinerii nu renunţă", mărturiseşte Ştefan Săvoiu.


Întrebări şi răspunsuri
Ce reprezintă pentru tine taraful Muguraşul?


Este un mod extraordinar de a-mi petrece timpul, de a învăţa noi melodii, dar şi o oportunitate de a merge mai departe pe acest drum. Deşi nu este uşor îmi doresc să promovez folclorul românesc autentic peste tot în lume, pentru că avem cu ce să ne mândrim.




Mai sunt tinerii de azi atraşi de tradiţiile strămoşeşti?
Eu consider că da, mulţi tineri încearcă să îşi clădească astfel o carieră, încearcă să înveţe cât mai multe despre tradiţiile autentice. Sunt însă, din păcate, şi persoane care nu apreciază folclorul, dar părerea mea este că au de pierdut.


Ce-i place
Îi place să se joace la calculator şi să fie meureu la curent cu toate noutăţile din domeniul muzical. Apreciază punctualitatea şi seriozitatea prietenilor săi.

Ce nu-i place
Nu suportă violenţa şi nici persoanele violente. Nu suportă să fie minţit. De asemenea, nu-i plac manele.


http://www.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/Ramnicu_Valcea-_Stefan_Savoiu_promoveaza_folclorul_pastoresc_0_453554779.html

miercuri, 23 martie 2011

Peste 100 de edituri la Tîrgul Internaţional de Carte şi Muzică



• Vor fi lansări din 30 în 30 de minute
• Vor veni la Braşov Aurora Liiceanu, Adrian Cioroianu, Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României
• Îşi vor lansa creaţiile şi scriitorii braşoveni Caius Dobrescu, Niculae Stoie sau preotul profesor Vasile Oltean

Peste 70 de edituri şi case de discuri cu standuri proprii şi alte peste 100 de edituri care îşi vor prezenta lucrările prin intermediul difuzorilor de carte sau muzică. Toate la cea de-a opta ediţie a „Tîrgului Internaţional de Carte şi Muzică“, care îşi deschide porţile mîine la prînz, la Aula Universităţii „Transilvania“. Tîrgul este organizat de Asociaţia „Libris Cultural“ în colaborare cu Primăria Braşov, Consiliul Judeţean şi Universitatea „Transilvania“. „Vom oferi, ca în fiecare an, un regal de carte şi muzică, pe care anul acesta îl aşezăm sub semnul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Libris“, a declarat Ana Oniţă, managerul general al Libris Braşov.



Mii de titluri la preţuri speciale

La fel ca la ediţiile trecute, editurile care vor avea standuri la tîrg vor oferi mii de titluri de carte şi albume muzicale, multe la preţuri promoţionale. „Au fost multe edituri care nici nu au vrut să ne spună cum vor proceda, dar ne-au promis multe surprize“, a mai spus Ana Oniţă. Managerul firmei organizatoare spune că manifestarea de la Braşov a devenit un reper de necontestat în calendarul manifestărilor similare din ţară, editurile şi casele de discuri răspunzînd foarte repede atunci cînd au fost lansate invitaţiile de participare. „Tîrgul nostru se deosebeşte de altele organizate în ţară pentru că este şi un tîrg dedicat muzicii, nu doar cărţii, dar şi prin faptul că este, de fapt o manifestare culturală de ţinută, unde se îmbină lansările de carte şi de disc, cu recitaluri şi spectacole de excepţie“, a mai spus directorul Libris.

Lansări din 30 în 30 de minute

Organizatorii tîrgului din acest an spun că în cele patru zile de desfăşurare a evenimentului va avea loc o adevărată avalanşă de lansări de carte, multe dintre editurile prestigioase din ţară alegînd să-şi lanseze acum cele mai noi produse. „Vor fi lansări din 30 în 30 de minute. Vom avea printre noi nume importante ale culturii româneşti, printre care Aurora Liiceanu, Adrian Cioroianu, Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României, dar şi ale culturii braşovene precum scriitorii Caius Dobrescu, Niculae Stoie sau preotul profesor Vasile Oltean. Trebuie să menţionez lansarea cărţii «Carte regală de bucate», scrisă de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta, care este o foarte bună încercare de a face imagine Casei Regale prin prezentarea reprezentanţilor ei însoţită de fotografii, dar şi de reţeta mîncării preferate. Vor fi lansate romane valoroase, volume de poezie sau cărţi de specialitate“, a declarat scriitorul Doru Munteanu.

Fiecare seară se încheie cu un spectacol

Valoarea ediţiei din acest an a Tîrgului Internaţional de Carte şi Muzică va fi la cote înalte şi datorită spectacolelor şi recitalurilor. „Am ţinut ca această ediţie a tîrgului să fie una bogată în spectacole şi recitaluri muzicale. Fiecare seară se va încheia cu cîte un astfel de spectacol, la care intrarea se va face pe bază de invitaţie, spectacolele putînd fi urmărite, însă, în cadrul transmisiunilor directe ale postului de televiziune TVS“, a mai spus Ana Oniţă. Astfel, joi seară, de la ora 19.30, vor avea loc recitaluri ale soliştilor Florin Săsărman, acompaniat de Alexandru Filip, dar şi un recital de excepţie al Paulei Seling. Vineri, tot la ora 19.30, vor susţine recitaluri Lavinia Răducanu şi Taraful Rromak, care se bucură de o mare apreciere în ţările din vestul Europei, şi un recital susţinut de marele actor Florin Piersic. Sîmbătă seara, spectacolul pregătit de organizatori va aduce în prim-plan poezia de calitate, în cadrul montajului „Prizonier în limba română. De la Eminescu la Nichita Stănescu“ susţinut de Eusebiu Ştefănescu şi Ion Bogdan Ştefănescu, dar şi muzica de calitate prin recitalurile susţinute de Silvan Stîncel & Ovidiu Scridon şi Mircea Baniciu.

Familia Ciucă

Seară de muzică şi poezie pe scena Teatrului Jean Bart din Tulcea



Mâine, de la 18.30, la Teatrul Jean Bart orchestra, soliştii şi corpul de balet ai Ansamblului „Baladele Deltei“, organizează o seară de muzică şi poezie pentru poeţii născuţi în această lună: Alecu Russo, Alexandru Macedonschi, Octavian Goga, Ion Pillat, George Topârceanu, George Lesnea, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Radu Gyr.


Vor participa şi actorii seniori ai Teatrului Popular şi ai Studioului Z, Nina şi Paul Gurei, Coca Serotencu, Elena Netcu, Ion Chiriac, Victoe Petcu Marinescu, Aurel Ifrim, Liviu Dăuceanu, Cornel Pampu, Nelu Serghei, Andrei Mişurnov Orchestra, care va prezenta elemente de jazz, prelucrări după compoziţii simfonice clasice, va acompania soliştii vocali Georgeta Nichifor, Elena Plătică şi Costel Atanasof. Momentele solistice vor fi susţinute de instrumentiştii Eliza Sidorov, Lăcrămioara Chiriţă, Nicolae Ifrim – vioară, Ştefan Mincă – chitară, Gabriel Andrei – acordeon, Ion Marin, Ştefan Chiriţă – clarinet, dirijorul Aurelian Croitoru în calitate de acordeonist. Realizator: coregraful Ştefan Coman.

marți, 22 martie 2011

Alexandru Dican iubeşte muzica populară


Alexandru Dican are 13 ani şi cântă muzică populară de când era mic, învăţat de bunica lui. Deşi are o voce de invidiat vrea să se facă medic veterinar ca şi bunicul său.

Născut: 20 iunie 1997, la Sebeş
Şcoala: elev în clasa a VII-a la Liceul de Muzică
Familie: un frate

Alexandru Dican este în clasa a VII-a la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia. A renunţat să studieze mai aprofundat biologia şi chimia la un liceu din Sebeş, datorită pasiunii şi talentului în domeniul folclorului.

Este de la nouă ani membru în formaţia „Muguri de tezaur“, coordonată de interpreta de folclor Leontina Fărcaş, la Centrul de Cultură „Augustin Bena“ din Alba Iulia.

Vocea moştenită de la bunica

„Am moştenit vocea de la bunica mea, Viorica Dican. De la patru ani am început să urc pe scenă la Zilele Sebeşului. Când aveam nouă ani, bunica a primit un telefon de la Marinela Baba care i-a spus despre concursul pentru Muguri de tezaur. Deşi nu eram pregătit de un profesor m-am descurcat foarte bine. M-am adaptat foarte bine. Leontina Fărcaş este ca o a doua mamă pentru mine“, a spus Alexandru Dican.

Elevul spune că nu are deloc emoţii pe scenă. „Am mai mari emoţii la şcoală, când trebuie să prezint ceva în faţa colegilor. Mă uit la public ca şi cum m-aş uita la oricine altcineva“, a afirmat tânărul. Melodia sa preferată este „Cum îi frunza de la plop“, cu care a şi intrat în formaţia de la Centrul de Cultură.



„O stăpânesc cel mai bine. Este cântecul meu preferat. Este o „purtată“, o melodie mai lentă, veche, apropiată de doină. Prima strofă sună cama aşa: Cum îi frunza de la plop/Niciodată nu stă-n loc. Tot aşa şi gândul meu/Zboară la mândra mereu“, a precizat Alexandru Dican.

Cântă la pian, taragot şi chitară

Elevul cântă la pian şi la taragot, iar din pasiune a învăţat să câte şi la chitară. Din clasa a IX-a va urma şi cursuri de canto la Liceul de Muzică. În afară de muzica populară, Alexandru Dican mai este pasionat de biologie şi chimie. De fapt a vrut, iniţial, să meargă la Colegiul „Lucian Blaga“ din Sebeş pentru a studia mai aprofundat aceste discipline şcolare.

„Bunicul meu a fost medic veterinar şi de la el am pasiunea pentru biologie şi chimie. Am venit la Liceul de Arte pentru muzică. Este destul de greu aici. Într-un fel aş fi dorit să merg la Colegiul Lucian Blaga, ca să fac o specialitate pe lângă pasiunea mea, care este muzica. Oricum sunt hotărât să urmez Facultatea de Medicină Veterinară“, a mai spus elevul.

Pe lângă spectacole şi concursuri de muzică populară, Alexandru Dican a mai participat la olimpiada de Religie şi la concursuri din şcoală. Este vorba despre un festival de teatru, unde l-a jucat pe Domnul Goe din piesa „Vizită“, de Ion Luca Caragiale. Acasă, are un câine lup pe care îl cheamă „Dux“, în vârstă de un an, pe care l-a dus la o şcoală de dresaj din Sibiu şi cu care vrea să participe la concursuri de frumuseţe.



De unde ai câinele lup?
A.D.: „De la Oradea, de la cineva care creşte astfel de câini. Când am mers acolo s-a ţinut tot timpul după mine. L-am luat în braţe şi am zis că ele este alesul. M-am interesat şi am aflat despre câinii lupi că sunt loiali, deştepţi şi nu sunt periculoşi. Am vrut unul mare pentru că am mai avut un câine mic care a murit după ce a fost muşcat de un alt câine. L-am iubit şi am plâns mult după el“.

Care este istoria costumului popular pe care îl porţi la spectacole?
A.D.: „Este un costum tradiţional din zona Sebeşului de la fratele străbunicului meu. Are peste 100 de ani. Şerparul este, de asemenea, foarte vechi şi provine tot de la fratele străbunicului. Îl voi păstra şi îl voi da şi eu mai departe. În picioare am cizme cum se purtau pe vremuri“.

Ce-i place: „Îmi plac foarte mult animalele. Îmi place să fac oamenii să râdă, să se simtă bine. Chiar şi pe profesori îi fac să râdă. Îmi place vara pentru că am ocazia să merg prin diferite ţări. În fiecare an merg în Turcia. Am fost în Franţa, Spania, Ungaria. În Spania şi Turcia a fost cel mai frumos“.

Ce nu-i place: Nu îmi place carnea de porc. Nu îmi plac oamenii care nu au pic de ruşine, de scrupule. Nu îmi place când fac curăţenie că fratele meu strică după ce am aranjat.

luni, 21 martie 2011

Rugaciune catre Maica Domnului




O, Maicuta, Preacurata !
Nascatoare, dulce nume,
Multumesc inca odata,
Ca esti alaturi de mine,

Multumesc ca ma ajuti,
Ca ma protejezi mereu,
Tu nicicand sa nu ma uiti,
Roaga-Te la Dumnezeu.

Roaga-L, Sfanta Nascatoare,
Pe Fiul Tau, Iisus,
Sa ma-ndrepte spre carare,
Pe calea spre ceruri, sus.

Roaga-L, Maica, sa ma ierte,
Sa aibe mila de mine,
Spre Tine sa ma indrepte,
Sa ajung si eu la Tine.

Stiu ca nu sunt vrednica,
Sa Iti vad Preasfanta-Ti Fata,
Dar Tu esti puternica,
Adu-ma, din nou, la viata.

Vreau sa cad, Maicuta Sfanta,
La Preasfintele-Ti Picioare,

Sa strig : Maica Preacurata,
Ajuta –ma, Nascatoare,

Sa-Ti sarut, Maicuta Dulce,
Sfintele-Ti Tale Picioare,
Stiind c-am dus a mea cruce
Si sa vars lacrimi amare.

Du –mi, Maicuta, rugaciunea,
La Preaiubitul Tau Fiu,
Roaga- L sa faca minunea,
Din pacate sa inviu.

Trandafir stralucitor,
Rasarit printe multi spini,
Pana cand eu o sa mor,
Durerile sa-mi alini.

Crin ales dintre fecioare,
Cea mai pura dintre flori,
Esti, Preasfanta Nascatoare,
Lumineaza-ma in zori,

Lumineaza-mi, Maica, viata,
Curatindu-mi sufletul,
Fa s-ascult mereu povata,
De-a fi una cu pamantul,
Sa pun straja gurii mele,

De Fiul Tau sa ascult,
Sa nu mai fac fapte rele,
Pe Voi sa Va iubesc mult,
Sa urmez calea cea buna,

Sa invat, sa am rabdare,
Pentru a primi cununa,
De la Tine, Nascatoare.
Stiu, Maicuta, ca nu merit,

Nimic in aceasta viata,
Si nici in Cerul Iubit,
Dar, inca, mai am speranta,
Ca Te vei milostivi,

De mine,o pacatoasa,
Sa Va pot si eu slavi
Si sa ma intorc acasa.
Nadajduiesc, Nascatoare,

Ca Te vei ruga mereu,
Fi a mea ocrotitoare,
Si du-ma la Dumnezeu,
In a Sa Imparatie,

Sus, in Cerul cel Divin,
Sa fiu cu Voi pe vecie
Si Voua sa ma inchin.
Macar intr-un colt sa stau,

Sa simt si eu bucurie,
Binecuvantari sa iau,
Ca sunt in Imparatie.
Poate ca visez prea mult,

Dar cat pe pamant traiesc,
Vreau mereu sa Va ascult,
Si pe Voi sa Va slavesc.
Iarta-ma c-am indraznit

Astfel eu, sa Iti vorbesc,
Multumesc ca m-ai primit,
Nu ma lasa sa gresesc,
Multumesc si pentru darul,

De a putea scrie-n versuri,
Stiu ca nu meritam Harul,
Dar Tu ai vrut sa ma bucuri.
Si m-ai bucurat, Preasfanta,

Chiar daca nu meritam,
Tu m-ai facut fericita
Si -Ti datorez tot ce am.
Sunt, Maicuta fericita,

Fericita in Hristos
Si de Tine ocrotita,
Crin ales cu sfant miros.

Imparateasa Preasfanta,
Mereu Tie ma inchin,
Tie Ingerii Iti canta,
Du-ma-n cer la Tine.Amin.



marți, 1 martie 2011

Legenda mărţişorului


Micul obiect prins într-un şnur alb cu roşu care este pus în piept de către femei la începutul lunii martie şi poartă numele de mărţişor este simbolul venirii primăverii. Fie că are formă de floare, fluture, bănuţ sau chipuri zâmbitoare, mărţişorul este motiv de bucurie pentru orice doamnă sau domnişoară.

Obiceiul mărţişorului nu este unul nou, arheologii descoperind astfel de amulete realizate cu aproximativ 8.000 de ani în urmă. Fiecărui obiect îi este ataşat şnurul specific mărţişorului format din alb şi roşu. Culorile nu au fost alese întâmplător, astfel că şnurul mărţişorului simbolizează principiul purificării vieţii şi înţelepciunii, prin împletirea armonioasă a celor două fire de lână, cânepă sau mătase. Simbol al sacrificiului, culoarea roşie era atribuită femeii, iar culoarea albă conferită de albul norilor şi limpezimea apelor primăvara era specifică înţelepciunii bărbatului.

Legenda Mărţişorului

Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă.


Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: "De unde ai floare, căci este încă iarnă?". Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână... De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.



http://beta.libertatea.ro/detalii/articol/libertatearo-iti-prezinta-legenda-martisorului-324348.html