~ SUFLETEL ~

poezia mea-i nepublicată ea este în gândurile în care mă pierd şi care mă pierd pe mine-ntr-un spaţiu al timpurilor... flashuri într-un ochi al minţii în colburi de maidan, în colţuri de străzi înguste şi întortochiate răscolite de tălpi arse şi ude, din urbea minţii mele, care are fluviu, şi Mazeppa...şi siloz şi Maica Precista ca un far al istoriei... şi cartier francez şi turn tv poezia mea are rătăcită-n câmpul aerodromului părăsit la margine de cuie şi lanţuri, bucăţica de ziar rămasă după consumarea scrumbiilor, lângă popândăii muraţi de ploi şi pufoşi uscaţi la soare poezia mea-i plină de scoici şi resturi căzute de la nasturi, de căţeii pamânturilor din rambleuri de tunel, ce se sfârşesc în fiecare zi într-o gară... şi de-a valma, cal de rege, cal de prinţ şi cap-torace şi toate acestea sunt poezia mea, lipită ca un plasture de plămânii sufletului, câteodata innourat, câteodata inrourat, câteodată insorit, gol şi plin de lumină, câteodată Cretu S. Ionel

Uneori mie frică de umbre. Alerg pustiu bătătorind poteci, mă pitul în scorburi acoperându-mă cu frunze. Uneori mi-e teamă de viscol. Îmbrac plăpumi groase şi pline cu vise. Uneori privesc printre pietre scormonind cu unghiile praful dintre ele. Dar.. mă-ntorc acasă tot singur.. C.C.E. 19.01.2016 (4.00)

David Basarab ~ Boris David   10 mai 1929 / 1 sept 2015 Ţintuiesc fotografia Aşezată-n faţa mea Şi mă-ntreb ce mă frapează – Faptul că e fiica mea Sau că-i după gât cu Radu? Pare ea cam încurcată Dar nu asta mă opreşte Ci el, care-mi aminteşte Ce a fost ca niciodată. Nu ştiu ce asemănare ’Ntrezăresc cu el deodată Părul vâlvoi, înălţimea Şi privirea încruntată? Sau e doar pretextul vârstei Pentru-a-ntoarce gândul tot Înspre-o zi când altă fată Tot pe-o bancă aşezată Înghiţea înfrigurată Notele cu foi cu tot. Era-n anul patruşnouă Şi la fel ca şi-a mea fată Învăţa de zor chimie La examen ca să treacă. Eu, aveam o altă fire Şi-n acelaşi parc cu ea Aşezat pe-o altă bancă Cu Orest vorbeam ceva. – Ce zici frate de-o-ncercare? Merită aşa ceva? – Nu-i de tine măi amice Are lacăte la ea! E o sfântă, cum se zice E departe ca o stea. E frumoasă, nu pot spune Dar să fim serioşi băiete Crezi că pe la ea prin clasă N-a aflat că eşti scaiete? Că te-aprin

Sună alarma telefonului. E cinci și treizeci de minute. Dimineața. Nu, nu plec să muncesc la vreo fabrică, slavă Domnului! Mă dau jos din pat și strâng halatul în jurul meu. E noiembrie. Afară e zloată și frig. O ploaie rece și deasă… În casă, așa cum știm cu toții cum e când RADET-ul încă nu a băgat căldură în calorifere. Mă duc în camera lui fiu-miu și îi spun cu blândețe să se trezească. Apoi, în bucătărie, să fac cafelele. Da, cafelele. Fiu-miu e clasa a douăsprezecea. An greu. Bac, facultate. Mi-e dor de vremea când era la gimnaziu. Mai puține griji. Iar mă duc în camera lui. Iar îi spun să se trezească. Eu zic, eu aud. Pun placa cu “ las’ că vezi tu cum îți confisc eu ție calculatorul și telefonul. Las’ că-l vezi tu pe dracu’. M-am săturat să trag de tine în fiecare dimineață. Măi, inconștientule! Bate Bacul la ușă și tu dormi. Dacă nu intri la facultate, o să mergi la săpat șanțuri. ” Sunt convinsă că repertoriul e standard. Că aproape toate mamele din România

     S-a născut pe data de 4 martie 1987, în Galați, judeţul Galaţi. Este licențiat în Drept, cu un master în Drept și Administrație Publică Europeană, la Universitatea „Danubius” din Galați. A studiat și la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Jean Monnet”, Saint-Etienne, Franța. În această perioadă i-au fost remarcate calităţile în domeniul literar, ceea ce l-a determinat să ia decizia de a semna un „contract pe durată nedeterminată” cu poezia. Profesia actuală este aceea de consilier juridic.   Volume publicate: – „Un romantic incurabil”, Ed. Zigotto, Galați, 2012; – „Scrisoare către Alex(t)andra / Lettre pour Alex(t)andra”, Ed. Armonii culturale, Adjud, 2014. Este prezent în 11 antologii colective, dintre care amintim: „Meridiane lirice: Aripi de vis”, Ed. Armonii culturale, Adjud, 2013; „Antologia Scriitorilor Români de pe toate continentele”, Ed. Cetatea cărții, București, 2014; Antologia Festivalului Internațional de Poezie și Epigramă „Romeo și Julieta

Mă numesc Dida Diana Cioponea , Sunt din Oltenia- Slatina şi locuiesc actualmente în Spania-Valencia şi pot spune cu mâna pe inimă că-mi iubesc ţara, deşi cu 10 ani în urmă am plecat (...) în Spania unde am luat viaţa de la capăt si am luat o decizie bună. Am avut o copilărie plină de frumos, timidă si sensibilă, dar cu părinţi minunaţi si probabil din cauza asta mi-e inima plină de frumos şi poezie... Mă simt totuşi, un pumn de cuvinte nerostite...m-ascund în mine şi ...tac....doar ochii-mi vorbesc, spunând ceea ce sufletul nu poate rosti... O floare-mi răsare din cuvinte şi gândul alene-l pornesc, spre alte zări cu suflete robite, dar mă întorc, fiindcă...iubesc cuvântul şi versul ce în mine zac... şi tac...tac...în necuvinte care gem; un "Suflet Singuratic" în al poemelor iatac, ca să mai scrie un poem. Sunt la fel ca " LORELEI " care spunea: "Ramas-bun. Mă numesc numai Lorelei...Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lâ

Peisaj de iarna E seara, e devreme Iar noaptea a venit deja Pamantul e inghetat si geme De parca cere mila sa. Zapada, pe alocuri alba Neatinsa-n puritatea ei Acopera cu bunatatea-i calda Peisajul ce apartinuse toamnei. Fulgii de nea continua sa cada Pecetluind armonios aspectul Ce pana acum lasa ca sa se vada Un anotimp imbatranit destul. E frumos, dar frig afara iar flora pare zgribulita Asteptand parca s-apara O raza de soare ratacita. Intr-un cuvant, e iarna Si totul este inghetat Se asteapta iz de primavara Din dosul fiecarui... pat. Marius Cioarec este un nume tot mai cunoscut în mica lume a scriitorilor gălăţeni. Se consideră însă un urmaş al lui George Pruteanu şi vrea să lupte împotriva stâlcirii limbii române. O vorbă înţeleaptă spune că modestia este o trăsătură de caracter nelipsită oamenilor cu adevarat valoroşi. În această categorie a oamenilor modeşti care se remarcă prin talent poate fi inclus şi scriitorul gălăţean Marius Cioarec. Paradoxal, la „ocupaţie” i

  NICOLAE MANTU Reprezentant de marcă al artelor plastice româneşti şi ctitor al mişcării artistice gălăţene, pictorul şi graficianul Nicolae Mantu s-a născut pe 24 aprilie 1871, într-o casă situată astăzi pe strada Al.I.Cuza. Provenea dintr-o familie de negustori, tatăl său fiind chiar unul dintre primarii Galaţiului. A urmat cursurile primare în oraşul natal şi apoi Şcoala Comercială Superioară „Alexandru Ioan I”. Din 1890 a fost student al Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o, patru ani mai târziu, cu medalia „Honoris causa”. În perioada 1899-1912, în mai multe etape, s-a perfecţionat la Academia de Arte Frumoase din Munchen, unde s-a specializat în pictură animalieră, obţinând numeroase distincţii şi diplome. A revenit în 1913 la Galaţi, oraş unde şi-a petrecut, de altfel, aproape întreaga viaţă. Desene sale satirice cu tentă socială au apărut, începând cu anul 1894, în majoritarea publicaţiilor importante ale vremii, printre

Casa Serfioti                    la data de 7 iunie 1867, Primăria Galaţi a înregistrat cererea doctorului Aristide Serfioti pentru construcţia unei case în strada Domnească, nr.80 (vechiul număr, actualmente fiind 52).   Clădirea a fost proiectată de către Oscar Şwab, arhitectul Comisiunii Europene a Dunării.  În planurile casei, la comanditar apare doctorul-doctor Aristide Serfioti.  Conform proiectului, la parter se aflau bucătăria, camera servitorilor, un coridor, intrarea, o anticameră, o sală de mese şi o cameră pentru musafiri, iar la etaj, trei camere, un coridor, o cameră de dormit, un cabinet şi un salon. Legătura dintre parter şi etaj se făcea printr-o scară interioară. Arhitectura casei se înscrie, ca majoritatea caselor construite în acea perioadă, în stilul neoclasic, cu elemente renascentiste. În mod special atrage atenţia balconul cu rozete traforate, susţinut de atlanţi reprezentând fete, cele două nişe de la nivelul superior în care mai pot fi admirate şi astăzi

Doctorul Aristide Serfioti poate fi trecut el însuşi în lista comorilor de patrimoniu gălăţene. De amintirea lui Serfioti - medic militar, medic civil şi filantrop - se leagă astăzi unele dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură din Galaţi. Cavoul de la Fileşti, unde medicul de origine greacă este îngropat alături de soţia sa, împacă perfect estul şi vestul Europei, prin combinaţia fericită a stilului bizantin cu cel gotic. Lăsată până nu de mult în ruină, casa doctorul de pe strada Domnească (numărul 52) este, după renovare, una dintre cele mai impresionante clădiri istorice ale oraşului.   Împărţit între două spitale Deşi o altă unitate medicală din Galaţi îi poartă numele, în curtea Spitalului de Psihiatrie "Elisabeta Doamna", ascuns de ochii trecătorilor de pe strada Traian, este găzduit un bust despre care se spune că redă cu fidelitate fiecare trăsătură a feţei lui Aristide Serfioti. Aşezată pe un un soclu de piatră artificială