sâmbătă, 12 martie 2016

~ poem pentru o iubită dintr-o viaţă paralelă ~

Andrei Velea






am fi putut, da, am fi putut
împărtăşi un dispreţ nobil faţă de toţi şi de toate,
un sentiment eliberator cum că nu aparţinem
locurilor bătute de prea multe perechi de bocanci şi de buze

am fi putut pluti ca un fel de suflare uşoară
peste acidul gros al dimineţii nucleare,
ca un fel de frumoasă uitare
peste mormanele de lecitină ruginită

am fi putut răsturna sensurile
opinatului în gol,
am fi putut lua dunărea, cu trupul ei peşti şi de barje
şi s-o împletim în cuvinte grele, adevărate

am fi putut face semne de uitare
peste înţelesurile comune
şi gesturi adio peste trupurile hâde ale
vorbirii în gol

am fi putut fi în pofida, împotriva, în ciuda,
frumoşi ca două stârvuri de îngeri de cristal,
mai pronunţaţi ca bună ziua
şi imposibil de negat, ca lumea e rea

am fi putut, da, am fi putut,
dacă tu nu ieşeai în goană să te urci într-un taxi
în acea dimineaţă geroasă, sticloasă de ianuarie
sau eu nu mă grăbeam, bezmetic, să semnez un act oarecare

dar uite că mi-ai rămas în gând şi pe hârtie,
necunoscuto, frumoaso,
arătare înfrigurată, abia zărită în ianuarie ăla ticălos.
am fi putut fi putut să ne iubim, ciudat fior,

într-o realitate care s-a împlinit niciodată

ANDREI VELEA
11 MARTIE 2016

marți, 1 martie 2016

~ Joe McElderry - The Climb ~

Joe McElderry - The Climb 

~ Traditii si obiceiuri de MARTISOR ~


"Martisorul este un simbol al reinnoirii timpului si al renasterii naturii, odata cu venirea primaverii, dar si al sperantei, fiind daruit celor dragi pentru a le aduce noroc si belsug.

Traditii si obiceiuri de MARTISOR.

In general, femeile si fetele primesc martisoare si le poarta pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primaverii. In Moldova insa, obiceiul este ca fetele sa daruiasca martisoare baietilor. Impreuna cu martisorul se ofera adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativa fiind ghiocelul.

Semnificatia firelor alb si rosu

A
rheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate martisoare. Ele au forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, pentru a fi purtate la gat. Cele doua culori sunt deschise interpretarilor: rosul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - intelepciunea barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii.


De ce este bine sa porti martisor toata luna?

Martisorul era pus la mainile sau la gatul copiilor pentru a le purta noroc in cursul anului, pentru a fi sanatosi si curati ca argintul la venirea primaverii. In unele zone, copiii purtau martisorul 12 zile la gat, iar apoi il legau de ramura unui pom tanar. Daca in acel an pomului ii mergea bine insemna ca si copilului ii va merge bine in viata. In alte cazuri, martisorul era pus pe ramurile de porumbar sau paducel in momentul infloririi lor, copilul urmand sa fie alb si curat ca florile acestor arbusti.
In prezent, martisorul este purtat intreaga luna martie, dupa care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede ca aceasta va aduce belsug in casele oamenilor. Se zice ca daca cineva isi pune o dorinta in timp ce atarna martisorul de pom, aceasta se va implini. La inceputul lui aprilie, intr-o mare parte a satelor Romaniei si Moldovei, pomii sunt impodobiti de martisoare. In Transilvania, martisoarele se atarna de usi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, intrucat se considera ca astfel se vor speria duhurile rele."


Sursa : bzv.ro

~ Zilele Babei Dochia ~


Perioada dintre 1 şi 9 (12) martie este cunoscută la români sub denumirea de Zilele Babei Dochia sau Zilele Babelor. Pe vremuri, unele dintre aceste zile erau „specializate”:
– pe 1 martie se ţine Baba de primăvară sau Baba semănatului,
– pe 2 martie era Baba de vară sau Baba muncii de vară,
– ziua de 3 martie era consacrată prin tradiţie Babei de toamnă sau a culesului.
Se credea că aşa cum vor fi cele trei zile aşa urmau să fie şi cele trei anotimpuri. Alteori, primele patru zile închipuiau toate cele patru anotimpuri.
Se spune că tare demult trăia pe pământ o babă foarte urâtă şi foarte rea. Într-o zi, baba şi-a trimis nora să prefacă lâna albă în lână neagră; într-o altă zi, să-i aducă fragi copţi, deşi încă nu se terminase luna lui Făurar, şi câte şi mai câte nu-i cerea hârca bietei fete. De fiecare dată însă nora reuşea imposibilul, fiind ajutată ba de Dumnezeu, ba de Sfântul Petru, ba de un flăcău frumos, numit Martie. Văzând cum stau lucru¬rile, amăgită şi de un Soare arzător, Baba Dochia,
„Înrăită şi de iarnă obosită,
Vru să suie-n plai
Ca-n luna lui mai!”
Nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele nouă (sau 12) cojoace. Potrivit legendei,
„umblând cu oile prin pădure, (baba) torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână… De atunci s-a lăţit obiceiul mărţişorului!” Finalul legendei, cu transfor¬marea babei în stană de piatră din cauza îndărătniciei ei, este arhicunoscut. Trebuie precizat însă că această legendă prezintă, în plan simbolic, opoziţia mitică dintre iarnă şi vară, dintre frig şi căldură, dintre întuneric şi lumină, legenda folosindu-se de un conflict mult mai evident, anume acela dintre soacră şi noră. Potrivit etnologilor, ziua de 1 martie avea valoare de omen, ca ziua de Crăciun şi ca cea de Anul Nou: „Când ajungeam la întâi mart se chema că asta-i Odochia, Baba Odochia. Dimineaţa ne sculam şî începem 12 lucruri, ca la Crăşiun” (informaţie de teren din Republica Moldova culeasă de Varvara Buzilă).

Ziua Babei Dochia trebuia neapărat să fie ţinută:
– prin unele locuri numai torsul fiind permis.
– prin alte părţi era strict interzisă şi această treabă de teama ca nu cumva „peste vară puii să se înece în treucă”.
– unele femei credeau că fierbând bostan alb şi dându-l de pomană de sufletul Dochiei mai puteau munci şi altceva.
– fetele mari care nu-şi doreau soacre rele se sileau din răsputeri să nu muncească deloc pe 1 martie.

Oricum, motivaţia celor care nu lucrau în această zi era aceea că altfel Baba Dochia s-ar fi mâniat şi mai tare, scuturându-şi cojoacele vreme de nouă (sau 12) zile la rând!
O altă componentă importantă a zilei de 1 martie privea practicile de purificare.In întreg spaţiul românesc, împreună cu derularea acţiunilor rituale, oamenii recurgeau şi la puterea cuvântului. Obligatoriu, o anume frază era rostită în această zi pretutindeni:
– „Ca să nu te mănânce purecii, la 1 martie înfigi un cuţit în mijlocul pragului, spunând de trei ori: ‹‹Mart în casă, purecii afară!››”. Mai amintim şi faptul că pe 1 martie oamenii care nu vor să aibă purici peste an (în casă sau pe trup!) ar fi bine să mănânce multă, multă urzică…
– O altă acţiune semnificativă a zilei era scuturarea afară a aşternuturilor, hainelor, ţolurile, scoarţele, adică toate obiectele făcute din fire, ca şi cum s-ar scutura cojoacele Babei Dochia.
„Observăm cum acţiunile femeilor sunt o formă de exteriorizare a conţinuturilor mitice, profunde, în care lumescul şi cosmicul se întrepătrund, se condiţionează reciproc”.
– pentru a asigura intrarea aerului de primăvară şi în spaţiul locuit de om erau deschise uşile şi ferestrele caselor, iar oamenii trebuiau să iasă afară.
Aşadar, sub chipul soacrei sau Babei Dochia ar trebui să vedem Anul Vechi sau Marea Zeiţă a Pământului, o divinitate arhaică stăpână a elementelor naturii, învinsă de Anul Nou, reprezentat de o noră plină de vitalitate, asemenea noului anotimp. Datorită acestei lupte înverşunate, perioada de la începutul lunii martie era socotită una încărcată de sacralitate negativă, acum dezlănţuindu-se energii nefaste, de care, în mare parte, e vinovat … soarele primăvăratec. Bineînţeles, acţiunea soarelui era resimţită în special de cei tineri. De aceea, aceştia trebuiau protejaţi, apărarea cea mai eficientă fiind aceea oferită de … mărţişor. În această ipostază, mărţişorul contracara, se spune, funcţia distructivă a soarelui alb de primăvară (închipuit de un bănuţ de argint!), orbitor şi rece.

Sursa : olteniapopular.ro