"drept a te face " - La pas cu Luminita Scotnotis

drept a te face dreptatea e un spaţiu de bun comun nicidecum o lege ce-şi aşteaptă aprobarea e limita în care ne aflăm identitatea .................. când totul îmi pare schimbat mama şi tata nu mai sunt s-au dus să-şi petreacă iubirile-n rai încerc să adorm în oglindă privind copacul vieţii suspină dansează luminile-n foşnete uscate ca bruma în toamne tâmple lovind nu mai e dealul nici ierburile verzi sunt trase-napoi în miezul dintâi s-au dus să adune tăceri rătăcite din ochiul ce tremură diamantin sub pleoape o albastră copilărie mi s-a pus alerg himere motivate la ziduri de nopţi nedormite iar leagănul acela în care îmi dezveleam visele zburându-le departe a rămas agăţat de o stea de unde stă să cadă odată cu ea îmi crapă smalţul crengilor şi nu am rădăcină pentru o altă joacă ieri mi-am deschis gândul într-un urlet prin care să coboare tot alaiul îngeresc din linişti ancestrale cu o-mbrăţişare uşoară copilul e singur şi trist în dorul primelor cuvinte din sângele cald izvoră...