~ Rugaciune - Maria Prochipiuc ~
Cerul vazut in data de 02.10.2011 ora 19.20 Prietenul adevărat este cel care ştie cântecul sufletului tău si ţi-l cântă, atunci când tu ai uitat cuvintele. RUGĂCIUNE De negură-n teamă cuprins un fiu nesupus al chemării mă zbat în păcate învins şi strigăte-nalţ Fiinţării… O, Doamne părinte al Vieţii coboară-te asupra mea şi rana-mi crescând dimineţii acoper-o în mâna ta. Căci viaţa-mi trăită în patimi e-o cale deschisă-nnoptării, şi-n ochii-mi secaţi, fără lacrimi nu-i roua şi haru-ndurării. O, Doamne părinte de fii auzi-mă plâns în cuvânt căci mort printre oamenii vii de tine-s străin şi flămând. Să pot ca făptură a ta să-ţi fiu ce-mi doreşti necurmat un om preamărind slava ta un vas de cinstire curat… O, Doamne părinte-al Luminii sunt trist şi pierdut în robie, mă iartă şi-mi mistuie spinii şi-aprinde-a iubirii făclie... Maria Prochipiuc http://www.poezie.ro/index.php/poetry/47270/Rugaciune ,,Lacrimile mele sub mangaie...