~ SUFLETEL ~

M-am nascut inaintea datei din buletin .. si ce daca..!? Asa s-a intamplat si... chiar ma simt bine ! M-am nascut inaintea dorului alb ... cui ii pasa?? Asa s-a intamplat si... chiar ma simt bine ! M-am nascut sa fiu verde o data si inca o data... Asa s-a intamplat si... chiar ma simt bine ! M-am nascut inaintea fluturilor albastrii si-mi place !! Asa s-a intamplat si... chiar ma simt bine ! M-an nascut provocare din clipa ...amintire sa fiu . Asa s-a intamplat si... chiar ma simt bine ! M-am nascut atunci cand nu era deloc tarziu ! Asa s-a intamplat si... chiar ma simt bine ! 27.04.2012 / Galati Ovidiu Mircea Codreanu

 Elena Roizen ...sau " glasul de aur al Dobrogei "..a atins la foarte putin timp de la debutul sau, un apogeu al calitatzii interpretative. Cine dintre noi nu a auzit acordurile pline de viata a melodiei "Hai Dunarea mea"ce ii este pe merit,un adevarat port drapel pe oriunde prezenta sa a fost ceruta.A cochetat cu muzica populara si a altor zone folclorice insa cantul dobrogean este "manusa" sa.               Modesta,parca nedorind ca pasul sau sa tulbure linistea viilor,mereu cu zambetul pe buze emanand bucuria vietii prin orice cantec al sau,Elena Roizen ne da un exemplu real de raspuns la intrebarea.."cum e sa fii roman?". Firea sa blanda nu a impiedicat-o insa sa fie extrem de severa cu cei care prin actiunile lor aduc atingere patrimoniului de aur al graiului si cantecului popular autentic.    Si-a dorit dintotdeauna sa se poata darui generatiilor urmatoare prin pregatirea unor tineri pen...

Mä lasi sa ma inec in dor Si tie nuti pasa Oare daca mor De chinul ce ma apasa Mä lasi singura de tot Fara iubirea ta Si simt ca nu mai pot Dor a indura.... Ma lasi si nici nu-mi dai Un semn ca ma mai stii Ma intreb daca mai ai De gand ca sa mai vii Ma lasi ca sa traiesc Cu gandul doar la tine Ma lasi sa te iubesc Dar tu mai stii de mine?... Ma lasi sa ma scufund In amintiri si vise Si simt cum imi patrund Dureri negre inchise Ma lasi sa sufar si tu taci Ma lasi cu a mea durere Ma faci sa cred ca nu ma placi Si sufar in tacere Ma lasi nemangaita Dornica si trista Si ma intreb nu doar o data Daca dragoste exista Ma lasi cu un dor ce doare Sa ma gandsc la tine Si ma intreb iubite oare Cand te-ntorci la mine??...... Anita Sommerhuber

Clujeanul Vlad Gliga cântă încă de la şapte ani. „Până la 14 ani am activat în corul Junior Vip, pe urmă am luat o pauză, pentru că vocea a intrat în schimbare. Am preferat să aştept să dobândesc cât de cât o tehnică vocală, până să mă afirm“, povesteşte Vlad Gliga. Chiar dacă ar putea să devină un instrumentist de valoare, el este decis acum, după experienţa de la „Vocea României“ să pună pe locul al doilea prima lui dragoste, contrabasul, deşi nu are o părere prea bună despre showbizul mioritic. „Sincer, eu nu am o părere foarte bună despre ce se întamplă acum în showbizul românesc. Dacă românul şi-ar schimba puţin mentalitatea şi s-ar uita nu doar la ambalaj, ci şi la ce conţine, am putea avea loc şi de voci extraordinare“, mai spune artistul. Cu toate acestea, el are cuvinte de laudă la adresa uneia dintre cele mai cunoscute cântăreţe ale noului val, Inna. „I-am ascultat piesele, iar unele chiar îmi plac. Important e ce transmite un artist, mai puţin ce gen de muzică e“. ...

  Plouă, sau pe geam cobor, se preling ușor în neștiut zbor lacrimi de înger ? Chemări poatră-n stropi, și vântul miop le pierde printre plopi iar îngerii plâng... Lacrimi se -mprăstie ușor printre clipe care dor ș-un gust acrișor capătă zarea.... Îngerii mângâie cu rouă petale de lumină și atunci când plouă setea de dor ...alină.  Ciurezu Mariana    

  Înseamnă să mărturiseşti , prin chiar această numire , originea ta nobilă şi mândria de a fi păstrat un astfel de nume. Înseamnă să vorbeşti această limbă românească, limbă care nu este numai urmaşa directă a unei limbi vestite de mare cultură , ci şi o limbă biruitoare, căci într’o luptă de secole cu dialectele slave şi cu alte limbi le-a învins pe teritoriul său şi le-a făcut roabele sale. Înseamnă să locueşti Ţara Românească , ţară pe care o forţare neîntreruptă de opt sute de ani a izbutit să o rotunjească puţin câte puţin până a adus-o în forma de astăzi — cu munţii cari sunt ai noştri, fiindcă noi le-am dat turmele de oi şi doinele — cu dealurile cari sunt ale noastre , fiindcă noi le-am împodobit cu grădini şi vii şi mănăstiri frumoase, — cu câmpiile , cari sunt ale noastre, fiindcă noi le-am lucrat şi desţelenit an de an , cucerindu-le prin munca noastră şi prin numărul nostru , — cu Dunărea cari e a noastră , fiindcă noi i-am pus salbe de sate pe amândouă...

Sun la interfon. Îmi răspunde o voce tremurândă. - Cine este? - Sunt eu, mamă! Îmi deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă aşteaptă în pragul uşii, surâzătoare. - Ai venit! - Da, mamă, am venit! Ne uitam fix, una la alta. În faţa mea am o femeie parcă mai măruntă decât o ştiam eu; firavă şi subţirică. Nu am mai văzut-o de la sfârşitul lunii ianuarie. Parcă era alta, atunci. De ziua ei nu am putut veni ca în anii precedenţi, i-am dat telefon s-o felicit. Apoi au fost evenimentele din familia fiului meu( naşterea şi botezul nepoatei mele) care m-au ţinut în Bucureşti. Dar de vorbit la telefon am vorbit în fiecare zi. Ochii ei vioi şi calzi, sunt aproape neschimbaţi, dar cu o uşoară nunanţă de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioşie. - Mamă! O îmbrăţisez şi o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima şi, în acelaşi timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl ş...