MI-E DOR DE TINE! LILI SIPOTEANU Azi, m-ai învelit în jocul unor fulgi, lăsându-mă uitată într-o iarnă Și gerul a venit ca printr-un vis ducându-mă-ntr-un crivăț milenar. Atunci, o rază de speranță i-a ieșit în cale și m-a răpit în mare taină, Ducându-mă-ntr-o primăvară a iubiri, de care azi, tristețile nu au habar! Iar primul pas timid când l-am făcut, l-a mângâiat domoală-o zare, Dându-i safirul depărtării și-alintul abia înmugurit pe ram de suflet! Și mângâieri de bun venit s-au adunat ca in povesti, din fiecare floare, Ducând cu ele-n infinit miresme, să însoțească-n vară, al meu umblet! Doar adieri de vânt aleargă fericite spre un concert de triluri minunate. Când tandre mă conduc spre loja cu dragostea ce am trăit-o amândoi. Te iau în brațe, te strâng la piept, iubire, căci ești comoara din clipele-adunate Când ne iubeam sub vraja lunii și căutam ca doi copii, trifoiul cel cu patru foi. Mi-e dor de tine ...