Curmal (Phoenix dactylifera) Denumire științifică Phoenix dactylifera Denumiri populare (regionale) Finic Etimologie Din curmală (derivat regresiv), care vine din limba nigeriană – kurmás sau turcă – kurma. Tipologie Arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul înalt până la 25 m, cu frunze mari de 2 -3 m și cu fructe comestibile. Proveniență Se pare că ar fi originar din zona Golfului Persic, de unde s-a răspândit în nordul Africii și în sud-vestul Asiei, iar apoi și în regiunile subtropicale din America. Alte date îi plasează originile în China, Japonia și zona americană a statului Virginia.
Toată noaptea cerurile au fost în război, de parcă Erdogan şi-a întins artileria până dincolo de nori. Trosc... trosc... crengile corcoduşului au lovit furioase in fereastra de la balconul meu trezindu-mă dintr-un somn la fel de agitat. Mă aşezasem destul de târziu în pat, undeva în noapte, reţinut fiind de muuultele gânduri ce nu-mi dădeau pace (oare-i bine aşa? ce-ar mai trebui? dacă e prea mult? dacă-i prea puţin? câţi or veni oare? dacă mă vor îneca emoţiile?.....). Odată ridicat din pat am urmat tabietul obişnuit... pâsh, pâsh la calculator să-l pornesc... pâsh, pâsh la bucătărie să pun de cafea... pâsh,pâsh la baie să spăl urmele lăsate de vise. Cu cafeluţa în faţă ( mmmmmmm ) şi cu ochii pe desctop mă introduc în noutăţile acestei zile. Imagini şi ştiri mă învăluie în timp ce vântul îşi cânta neobosit aria sa. Trosc, pleosc... a început iar să plouă. Uh, cum voi ajunge acolo dacă va continua să plouă aşa? Fac repede un dus şi mă ferchezuiesc, am o grămadă de treburi d...
Mă doare-n suflet să îţi spun că ai dreptate, Veronica, însă privind al meu cătun mă-ngreunează teama, frica. Nu moştenim acest pământ decât poate un cot sau doi dar şi pe-aceia... dedesubt, în aur poleiţi sau goi. În traiul noastru de uzanţe, ce nasc un mare amalgam putem gasi nişte speranţe spre care-n grabă alergăm Măcar, umili sau plini de lauri, să trecem demni (eu asa spun), chiar de în stoluri, nişte grauri vor stăpâni peste cătun. Mă doare-n suflet, Veronica, dreptate să îţi dau acum, dar 'mi amintesc şi de bunica ce m-a 'nvăţat să merg pe drum. Pe drumul cu meandre al vieţii, care de care mai ostilă, încă din anii tinereţii şi până la ultima filă. Cu piedici mii şi compromisuri cătăm în noapte şi în zi ale vieţii seci răspunsuri ce nu sunt tocmai... poezii. Ajunşi în pragul înserării ne amintim de-un... rămas bun şi-o lacrimă durut ne cade pe-o uliţă-n pustiu cătun. Astăzi eu ştiu că nu e-n van tot ce ne spui tu Veronica. ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu