Credo - Elena Valeria Ciura
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
De la
Eugen
-
Credo
Minciună a timpului-anii mei!
Nici părul nu mi-l recunosc-
S-a înţeles cu nişte ghiocei- Să mă îmbrace primăvara-n ei
Şi-n timp au cam uitat...cât cost!
Din crin involt, ce sufletul mi-a fost,
A mai rămas parfum de floare funerară
Şi urma unui pas pierdut spre seară,
Într-o grădină–n care se strecoară
Doar vânturi reci şi fără rost...
Alerg şi mă întrec cu zilele noroase
Din ochii-mi plouă rouă pe alei.
Mi-acopăr gândul cu tăcerile de ieri
Plimbate-n veri cu albastre, calde seri
Prin munţi cu cetine umbroase,
Mă rog de aştri, li-s datoare cu un cânt
Să mă ajute cu solfegiul lunii pline
Cuvintelor divine să mă-nchine
Să uit că anii trec, trec de la mine
.............................. .............................. ...
Dar am trăit frumos, cu tine pe pământ!
Credo
Minciună a timpului-anii mei!
Nici părul nu mi-l recunosc-
S-a înţeles cu nişte ghiocei- Să mă îmbrace primăvara-n ei
Şi-n timp au cam uitat...cât cost!
Din crin involt, ce sufletul mi-a fost,
A mai rămas parfum de floare funerară
Şi urma unui pas pierdut spre seară,
Într-o grădină–n care se strecoară
Doar vânturi reci şi fără rost...
Alerg şi mă întrec cu zilele noroase
Din ochii-mi plouă rouă pe alei.
Mi-acopăr gândul cu tăcerile de ieri
Plimbate-n veri cu albastre, calde seri
Prin munţi cu cetine umbroase,
Mă rog de aştri, li-s datoare cu un cânt
Să mă ajute cu solfegiul lunii pline
Cuvintelor divine să mă-nchine
Să uit că anii trec, trec de la mine
.............................. .............................. ...
Dar am trăit frumos, cu tine pe pământ!
Minciună a timpului-anii mei!
Nici părul nu mi-l recunosc-
S-a înţeles cu nişte ghiocei- Să mă îmbrace primăvara-n ei
Şi-n timp au cam uitat...cât cost!
Din crin involt, ce sufletul mi-a fost,
A mai rămas parfum de floare funerară
Şi urma unui pas pierdut spre seară,
Într-o grădină–n care se strecoară
Doar vânturi reci şi fără rost...
Alerg şi mă întrec cu zilele noroase
Din ochii-mi plouă rouă pe alei.
Mi-acopăr gândul cu tăcerile de ieri
Plimbate-n veri cu albastre, calde seri
Prin munţi cu cetine umbroase,
Mă rog de aştri, li-s datoare cu un cânt
Să mă ajute cu solfegiul lunii pline
Cuvintelor divine să mă-nchine
Să uit că anii trec, trec de la mine
..............................
Dar am trăit frumos, cu tine pe pământ!
Comentarii
Trimiteți un comentariu