
Calatorim? Casian Balabasciuc Călătorim. Mereu pe drum, Ducând în spate o desagă Hoinari între „atunci” şi -„acum” Suntem pribegi o viaţă-ntreagă. Păşim pe drumuri bătucite Sau, de putem, deschidem căi, Tot omul sensuri infinite Percepe doar cu ochii săi. Nu singuri mergem înainte. De multe ori avem părtaşi, În suflet cu icoane sfinte, Pe drum cu proprii noştri paşi. De ceea ce suntem în fire Ne-apropiem, ne depărtăm, Când chibzuiţi, când în neştire, După povara ce-o cărăm. Căutăm în depărtare semne Speriaţi să nu ne rătăcim, Dar prea puţine pot fi demne De-ncrederea ce o dorim. Călătorim şi zi şi noapte Pe soare, ploaie sau îngheţ, Dar zilele rămân doar şapte Şi nu le ştim fixa un preţ. Fără-ncetare pe sub stele Călătorim, călătorim, Puţine bune, multe rele, Atâtea şanse ocolim! Când obosiţi ne prinde seara, Iar drumul nu ştim unde duce, Lăsăm pământului povara Şi poposim puţ...