~ SUFLETEL ~

                                      Vultur  in zbor  O stare vecina cu dorul Cu clipa  si gandul si zborul, Langa tine poposesc Si ma face sa zambesc. Un vultur cu  aripi deschise Planeaza usor printre  vise Si  smulge  o pana si-un gand , Precum o floare  alba  din pamant. In turnul de fildes  as vrea sa-l inchid Si starea si  clipa de  care depind, Efemere sunt toate zice soarele mereu, Inclin sa cred ca nu este chiar greu. Privirea agera   si vultur in zbor, Turnul de fildes, gandul onor Si floarea cea alba pe cerul senin, O urma de parfum  aduce  zambind . Mioara Hususan /24 noiembrie 2013

MI-E DOR DE TINE!          LILI SIPOTEANU Azi, m-ai învelit în jocul unor fulgi, lăsându-mă uitată într-o iarnă Și gerul a venit ca printr-un vis ducându-mă-ntr-un crivăț milenar. Atunci, o rază de speranță i-a ieșit în cale și m-a răpit în mare taină, Ducându-mă-ntr-o primăvară a iubiri, de care azi, tristețile nu au habar! Iar primul pas timid când l-am făcut, l-a mângâiat domoală-o zare, Dându-i safirul depărtării și-alintul abia înmugurit pe ram de suflet! Și mângâieri de bun venit s-au adunat ca in povesti, din fiecare floare, Ducând cu ele-n infinit miresme, să însoțească-n vară, al meu umblet! Doar adieri de vânt aleargă fericite spre un concert de triluri minunate. Când tandre mă conduc spre loja cu dragostea ce am trăit-o amândoi. Te iau în brațe, te strâng la piept, iubire, căci ești comoara din clipele-adunate Când ne iubeam sub vraja lunii și căutam ca doi copii, trifoiul cel cu patru foi. Mi-e dor de tine ...

Dacǎ vrei… de Bogdana Elena Simionescu      Dacǎ vrei sǎ plangi, iti dau ochii mei. In ai tǎi, vreau sǎ rǎmanǎ soarele verii. Dacǎ vrei sǎ zambesti, iti dau si zambetul meu Sǎ se vadǎ si mai mult zambetul sufletului tau. Dacǎ vrei sa alergi mai repede , iti dau si pasii mei Poate vei reusii sa iti faci si calea mai usoara cu ei. Dacǎ vrei sa prinzi cati mai multi trandafiri, iti dau si mainile mele, Poate ai sa culegi cu ele si ale norocului stele. Dacǎ vrei un sprijin spiritual, sufletul este tot ce am Ti-l daruiesc si nici o conditie nu am.

Unde  esti tu oare? Un petec de cer  si un colt de rai O melodie si un suflet  de pai, Intr-o lume cu rautate si  nimicnicii Ajungi la gandul  ca doar ele-s  vesnicii! Cu gandul, tu , ia-ma si du-ma  departe, Unde zarea se intalneste cu marea, Unde cerul e albastru infinit Unde sufletul  e plin si implinit. E greu sa vezi frumos, Unde lumea lasa privirea in jos. E greu sa vezi curat Unde linistea ajunge un grav pacat! Privind la verdele ce ma inconjoara La rosii si galbeni trandafiri, La pasari ce plutesc pe cer si zboara Mai este oare loc sa te miri? Un gand pe hartie , astfel coboara Umple spatiul si masoara Un vis cu traire si  culoare, Intr-o zi de aleasa  sarbatoare. Gandesc , ascult si privesc, dorul incerc sa-l ostoiesc Si gandul zboara  pe acel petec de cer Mi-ajunge ziua  si nimic nu mai  ce...

"E noapte si parca tot in jur a apus... Te strig,alerg,mi-e frica inainte sa m-arunc... Si inima mi-e goala,lumina n-o mai vad, Dar stiu ca la capat Doamne m-astepti!... Vreau s-alerg in bratul Tau, Vreau sa-Ti spun din nou: Tu mi-esti Tata,esti taria mea! Vreau in Tine sa m-ascund, Niciodata sa nu uit: Esti scaparea mea in noapte.... Privesc din nou Lumina ce putere-mi da sa zambesc Si noaptea dispare cand imi spui: "Te iubesc!" Si inima imi canta,pacea-n Tine imi gasesc, Viata mi-ai dat Doamne,astazi traiesc!." Cantec bisericesc - Autorul versurilor - necunoscut

CE AMINTIRI Pierduta blestemată Plăpânda mea copilă străină și speriată , Te-am regăsit în colțul vieții aruncată. Cu chipul palid de blestem amară Și ochii umezi ,roșii , ca fumul de țigară. Din sufletul amar cândva te-am blestemat , Azi te-ai pierdut femeie,copila de-altădat. Iubirea mea odată pierzării a fost îndemn Și ură sa-mplantat ca așchia de lemn. Eu te-am adus în lumea mea Dar pentru tine n-a fost loc E tristă ,complicată și e grea Și neștiind ți-am blestemat soroc. Cu aripi rupte ,plângi, ți-e frig C- o lacrimă te vindec și te strig. Nu îți distruge viața într-o fugă Blestemul meu s-a transformat în rugă. Și trupul tău de mine mângâiat , Cu ură și uitare l-ai spălat ! Dar eu odată suflet ți-am atins Dar conjuncturi prea crude ne-au învins. Pe foi de viață eu te-am învățat amorul , Prea repede-ai plecat ,prea rece e decorul. În lumea-mi complicată eu știu, te-am chinuit Dar știu a tale buze, ce mult eu te-am iubit.! Nici să-ți mai scr...