CU SUFLETELUL LA ...PSIHOLOG...

MOTTO "Orice om pe care nu pot sa-l iubesc este pentru mine un prilej de adanca tristete... Orice om pe care l-am iubit si nu pot sa-l mai iubesc inseamna pentru mine un pas spre moarte... Atunci cand nu voi mai iubi pe nimeni, voi muri... Voi, cei care stiti ca meritati dragostea mea, aveti grija sa nu ma ucideti..." (Geo Bogza)


Cu dragoste şi răbdare
se pot face minuni!

Toate frământările celor care – mi scriu sunt şi frământările noastre, a tuturor, oamenii au nevoie de lumina în vieţile lor! Speranţele lor sunt tot mai vagi, se prăbuşesc prea repede din orice! Nu-i asa ca ai probleme despre care nu ai discutat cu nimeni?nu-i asa ca ai momente cand iti vine sa strigi de durere si neputinta?Ce facem cu strigatul?,cu durerea,cu indurerarea???Cine ne invata sa aprindem luminile in noi cand inima ti-e franta???Sunt aici sa strigam impreuna,sa invingem inertia cu noi insine,cu impulsul de a ne insingura si a sta pe intuneric...sa vorbim deschis despre ce e dureros in viata noastra si despre ce vrem sa indreptam daca e nevoie...dar si despre tot ce poate inalta sufletul spre bucurie si ganduri frumoase...
((…) Psihologul poate fi un vindecăt- de-suflete dar mai întâi de toate un educator! Aşa cum prin credinţa ne găsim liniştea, iertarea şi lumina, ştiinţa despre suflet contribuie la consolidarea stării de sănătate a psihicului! Suntem tot mai încurcaţi în emoţii nedefinite, ducem în spate poveri prea mari pentru noi(necazurile de zi ci zi care ni se adună în spate!), nu ne mai înţelegem unii cu alţii, ne întâlnim numai pentru a ne certa parca, sau pentru a ne răni!
Nu mai ştim ce e bunătatea, uitam să mai dăruim o floare. Sau să fim buni, s.a.m. d. Copiii se plâng că sunt prea devreme acaparati de griji, abandonaţi de părinţii(prezenţi sau nu), alţii nici nu şi-au trăit copilăria, se sar etape importante din viaţă, cine mai are răbdare cu ei!
Împăcarea cu viaţa şi cu sinele nostru se-nvata în ani LUMINA,AZI E PRIMA LECTIE! la spectacolul vieţii participăm f. devreme şi… (APROAPE ABSENŢI!) şi nu vine nimeni să ne arate cum să ne recăpătam pacea interioară, cum să ne păstram echilibru interior şi ce facem când suntem încurcaţi în emoţii fel de fel! De aceea sunt psihologii, să te-nveţe să ai un răspuns emoţional pozitiv pentru tot ce ţi se-ntâmpla şi ne-nconjoara! Să accepţi ce nu poţi schimba, să ştii să-ţi spui”d-zeu nu-ţi da ce-ţi doreşti, îţi dă ce-ţi trebuie!”(câţi ştiu asta!?)Dacă credinţa îţi dă liniştea şi te ajută să-ţi cunoşti înălţimile şi adâncimile sufleteşti ca unitate privite, psihologia îţi localizează sufletul şi-ţi da aripi spre cunoaştere!

Mai ales să te accepţi aşa cum eşti, să te cunoşti mai bine, să te bucuri pentru ce ai, să nu dezvolţi pretenţii absurde şi să vrei să schimbi mereu ceva.. să nu ne mai rănim când suntem împreună şi să încetăm pentru totdeauna să ne lovim copii! Un frumos aforism spune: A înţelege totul înseamnă să ierţi totul! Dacă învăţaţi să vă schimbaţi un pic atitudinea, să va conectaţi la o stare mereu specială cu sinele, de acceptare şi credinţa, nu e totul pierdut! Nu va mai plângeţi ca viaţa v-a trântit uşa în nas, ca nu sunteţi fericiţi! Fericirea e-n voi şi este forţa pe care D-zeu ne-o dăruieşte ca pe un cec în alb chiar de la naştere!

Trebuie operat pe suflet nostru!
Astfel vom reuşi să ţinem boala cât mai departe de noi! (pentru ca boala psihică naşte monştri!)… Vom învăţa împreună ce-nseamnă prietenia, iubirea, raţiunea, iertarea, respectul de sine, credinţa, speranţa şi… încă o mie de lucruri!
Omul pierde tot mai mult puterea de a iubi viaţa, încărcaţi de întuneric sunt tot mai taciturni si-ncordati, abatuti şi neîncrezători… trăim şi suntem martori la tot felul de drame! Copiii se plâng că sunt devreme nefericiţi, părăsiţi sau plini de griji, sunt anxiosi şi lipsiţi de energie, trăiesc fără copilărie, mutilaţi de durerile provocate de cei mari, unii devin adolescenţii care refuză să trăiască! Părinţii îşi urăsc copiii şi invers! De ce familia nu mai este un comandament al iubirii? Scoala nu face decât să pregătească nişte fiinţe nefericite iar societatea ne poarta pe toţi pe o albie spre nu-stim – unde!?! Am uitat NOI prea devreme valorile pe care le respectăm de mii de ani!? Aveţi nevoie de un educator de suflete, eu mă ofer să vă fiu acela, un fel de doctor fără de arginţi!
Trebuie să ne ajute cineva să ne ridicam şi sa-nvatam ca propria noastră gândire naşte realitatea şi nu invers, să ne rugam mai mult dar înainte de toate, trebuie sa-nvatam răbdarea, iubirea, iertarea şi… nonviolenta!
Vom răzbi, aveţi încredere,din sufletel va spun! nu e totul pierdut, aştept mesajele voastre, AVETI IN PERSOANA MEA UN PRIETEN,te asigur de respect si confidentialitate!
Viaţa este un spectacol DE LUMINĂ, e unica şi trebuie trăită dar, NU ORICUM! Ci… frumos, frumos! (psihologdana@yahoo.com )