Postări

Meandre

Imagine
Mă doare-n suflet să îţi spun
că ai dreptate, Veronica,
însă privind al meu cătun
mă-ngreunează teama, frica.

Nu moştenim acest pământ
decât poate un cot sau doi
dar şi pe-aceia... dedesubt,
în aur poleiţi sau goi.

În traiul noastru de uzanţe,
ce nasc un mare amalgam
putem gasi nişte speranţe
spre care-n grabă alergăm

Măcar, umili sau plini de lauri,
să trecem demni (eu asa spun),
chiar de în stoluri, nişte grauri
vor stăpâni peste cătun.

Mă doare-n suflet, Veronica,
dreptate să îţi dau acum,
dar 'mi amintesc şi de bunica
ce m-a 'nvăţat să merg pe drum.

Pe drumul cu meandre al vieţii,
care de care mai ostilă,
încă din anii tinereţii
şi până la ultima filă.

Cu piedici mii şi compromisuri
cătăm în noapte şi în zi
ale vieţii seci răspunsuri
ce nu sunt tocmai... poezii.

Ajunşi în pragul înserării
ne amintim de-un... rămas bun
şi-o lacrimă durut ne cade
pe-o uliţă-n pustiu cătun.

Astăzi eu ştiu că nu e-n van
tot ce ne spui tu Veronica.
Sirena şi al său ţignal
vor răsuna iar... acu…

~ La mulţi ani aviatorilor! La mulţi ani Cenaclului "Icarus"! ~

Imagine
Toată noaptea cerurile au fost în război, de parcă Erdogan şi-a întins artileria până dincolo de nori.
Trosc... trosc... crengile corcoduşului au lovit furioase in fereastra de la balconul meu trezindu-mă dintr-un somn la fel de agitat.
Mă aşezasem destul de târziu în pat, undeva în noapte, reţinut fiind de muuultele gânduri ce nu-mi dădeau pace (oare-i bine aşa? ce-ar mai trebui? dacă e prea mult? dacă-i prea puţin? câţi or veni oare? dacă mă vor îneca emoţiile?.....).
Odată ridicat din pat am urmat tabietul obişnuit... pâsh, pâsh la calculator să-l pornesc... pâsh, pâsh la bucătărie să pun de cafea... pâsh,pâsh la baie să spăl urmele lăsate de vise.
Cu cafeluţa în faţă ( mmmmmmm ) şi cu ochii pe desctop mă introduc în noutăţile acestei zile.
Imagini şi ştiri mă învăluie în timp ce vântul îşi cânta neobosit aria sa.
Trosc, pleosc... a început iar să plouă.
Uh, cum voi ajunge acolo dacă va continua să plouă aşa?
Fac repede un dus şi mă ferchezuiesc, am o grămadă de treburi de…

Ultima gară – Vladimir Pustan

Imagine
"Viaţa e o călătorie cu trenul. Un tren ce la început mergea încet dar pe ce au trecut anii locomotiva a prins neştiute forţe. Pe fereastră vedem anotimpurile atât de lipite unele de altele, încât deşi ştim că vara nu-i ca iarna, totuşi parcă renii lui Moş Crăciun trag sania pe plajele însorite de la Copacabana.”Când voi avea 18 ani”. ”Când voi avea permis”. ”Când mă voi căsători”. ”Când copilul meu va termina şcoala”. ”Când îmi voi termina de plătit ratele”. ”Când voi fi avansat”. ”Când mă voi pensiona”. ”Când voi…”

Aşteptam gara următoare… Dar mai devreme sau mai târziu vom realiza că adevărata fericire în viaţă, nu este destinaţia ci călătoria în sine. Ca şi cum ai umbla cu Hristos pe pământ plin de bucurie, chiar dacă n-ar fi cer…

Când vei ajunge acolo să fii deja sătul de el… Pentru că cerul e şi un loc dar şi o stare. În tren, cu cerul în suflet…"



               Sursa: Ultima gară – Vladimir Pustan


Tu și eu

Imagine
Tu — nor, eu — cer albastru,
Eu — fir de praf, tu — astru,
Tu — crater umbrit de lună,
Eu — a soarelui cunună!


Tu — voinic ghiocel în nea,
Eu — petală de micșunea,
Tu — mâțișorii salcei pletoase,
Eu — malurile apei lucioase!


Tu — ceașca, eu — ceaiul de tei,
Eu — dragostea, tu — ‘’Maitreyi’’,
Oaza ascunsă – Sahara,
Tu și eu – ‘’Buhara’’!


Eu — miez, tu — coajă de lămâie,
Tu — livan, eu — bob de tămâie,
Mi-ești ramul de măslin,
Îți sunt cupa cu vin!


Suntem a timpului microsecunde,
A gândurilor poetice unde,
Mi-ești fereastra Capelei Sixtine,
Îți sunt geana pleoapei divine!


Eu — plaja, tu — marea,
Tu — pana, eu — scrisoarea,
Suntem jumătați în căutare –
A bucatelor zahăr și sare.


Suntem stropii mirului de nard,
Două suflete, același hazard,
Mi-ești umplerea clipei goale,
Sunt pulsul inimii tale!








Ionita Corina Claudia
8 iulie 2016


"Dacă măcar m-ai ţine de mâna..."

Imagine
..."Fiică a toamnei"...aşaîmi spuneai
dezgopându-mădintre frunze uscate
şi ierburi pierite,
înplinărevoltăîmpotriva clorofilei,
ploi reci de gânduri
îmi inundau tăcerile - stol migrator,
mâzgălind cerul plecărilor...
..."Ţine-mă de mâna!", terugam,
timpul concentric m-ameţea,
cuvintele noastre semnificative dureau,
eram ca un gladiator sărutat pe frunte
şi aruncat leilor...
Rătăceamfărăsorţi de izbândă,
nebunădinurmă,
s-alung somnul omenirii,
dar nebunii suntşi ei oameni,
câteodatămai mor...
şilumease umple de monştri
zămisliţi de cugete-n somn.
..."Dacămăcar m-aiţine de mâna..."


Arcadet

~ poem pentru o iubită dintr-o viaţă paralelă ~

Imagine
am fi putut, da, am fi putut
împărtăşi un dispreţ nobil faţă de toţi şi de toate,
un sentiment eliberator cum că nu aparţinem
locurilor bătute de prea multe perechi de bocanci şi de buze

am fi putut pluti ca un fel de suflare uşoară
peste acidul gros al dimineţii nucleare,
ca un fel de frumoasă uitare
peste mormanele de lecitină ruginită

am fi putut răsturna sensurile
opinatului în gol,
am fi putut lua dunărea, cu trupul ei peşti şi de barje
şi s-o împletim în cuvinte grele, adevărate

am fi putut face semne de uitare
peste înţelesurile comune
şi gesturi adio peste trupurile hâde ale
vorbirii în gol

am fi putut fi în pofida, împotriva, în ciuda,
frumoşi ca două stârvuri de îngeri de cristal,
mai pronunţaţi ca bună ziua
şi imposibil de negat, ca lumea e rea

am fi putut, da, am fi putut,
dacă tu nu ieşeai în goană să te urci într-un taxi
în acea dimineaţă geroasă, sticloasă de ianuarie
sau eu nu mă grăbeam, bezmetic, să semnez un act oarecare

dar uite că mi-ai rămas în gând şi pe hârtie,
necunoscuto, frumoaso,
ar…

~ Joe McElderry - The Climb ~

Imagine