marți, 7 iunie 2016

"Dacă măcar m-ai ţine de mâna..."




..."Fiică a toamnei"...aşa îmi spuneai
dezgopându- dintre frunze uscate
şi ierburi pierite,
în plină revoltă împotriva clorofilei,
ploi reci de gânduri
îmi inundau tăcerile - stol migrator,
mâzgălind cerul plecărilor...
..."Ţine- de mâna!", te rugam,
timpul concentric m-ameţea,
cuvintele noastre semnificative dureau,
eram ca un gladiator sărutat pe frunte
şi aruncat leilor...
Rătăceam fără sorţi de izbândă,
nebună din urmă,
s-alung somnul omenirii,
dar nebunii sunt şi ei oameni,
câteodată mai mor...
şi lumea se umple de monştri
zămisliţi de cugete-n somn.
..."Dacă măcar m-ai ţine de mâna..."


Arcadet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu