Iarta - Cristina Maria Andronic
Iartă
Iartă-mi gura,ce prea multe cuvinte rostește
Și las-o să vorbească,nimicuri să tot spună,
Că prea greu și trist tăcerea-mi glăsuiește
Și-mi face frământarea prea neagră ,și prea dură.
Mai lasă-mi gândul să viseze,la povesti cu noi
Și inima să-mi cânte melodii demult trecute,
Ochii ,să-mi lăcrimeze sperând că vii-napoi
Ca să dăm glas iubirii noastre mute.
Vino, și-ascunde-mă în tine de toamne reci,târzii,
Și dă-mi un strop din a sufletului soare.
La margine de lume să ne trezim ca doi copii
Pășind de mână-n locul,unde dragostea nu moare.
Și iartă,dacă poți,că am uitat ce-nseamnă să iubești,
C-am rătăcit fără speranță pe la străine porți,
Că n-am putut s-aștept pe-o stea, să mă găsești,
Și n-am găsit să pun și flori pe-a vieții sorți.
-Cristina Maria Andronic-
Iartă-mi gura,ce prea multe cuvinte rostește
Și las-o să vorbească,nimicuri să tot spună,
Că prea greu și trist tăcerea-mi glăsuiește
Și-mi face frământarea prea neagră ,și prea dură.
Mai lasă-mi gândul să viseze,la povesti cu noi
Și inima să-mi cânte melodii demult trecute,
Ochii ,să-mi lăcrimeze sperând că vii-napoi
Ca să dăm glas iubirii noastre mute.
Vino, și-ascunde-mă în tine de toamne reci,târzii,
Și dă-mi un strop din a sufletului soare.
La margine de lume să ne trezim ca doi copii
Pășind de mână-n locul,unde dragostea nu moare.
Și iartă,dacă poți,că am uitat ce-nseamnă să iubești,
C-am rătăcit fără speranță pe la străine porți,
Că n-am putut s-aștept pe-o stea, să mă găsești,
Și n-am găsit să pun și flori pe-a vieții sorți.
-Cristina Maria Andronic-
Comentarii
Trimiteți un comentariu