Curmal (Phoenix dactylifera)

  

Curmal (Phoenix dactylifera) 

Denumire științifică
Phoenix dactylifera

Denumiri populare (regionale)
Finic

Etimologie
Din curmală (derivat regresiv), care vine din limba nigeriană – kurmás sau turcă – kurma.

Tipologie
Arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul înalt până la 25 m, cu frunze mari de 2 -3 m și cu fructe comestibile.

Proveniență
Se pare că ar fi originar din zona Golfului Persic, de unde s-a răspândit în nordul Africii și în sud-vestul Asiei, iar apoi și în regiunile subtropicale din America. Alte date îi plasează originile în China, Japonia și zona americană a statului Virginia.

Importanță
Fructele curmalului sunt foarte hrănitoare: 100 de grame de curmale conțin 280 kilocalorii și 75 grame de carbohidrați.

Istoric
În oazele din Africa și Orientul Mijlociu, crește până la înălțimea de 15-25 de metri. Sursele arheologice atestă că era cultivat în Egipt în urmă cu 4.000 de ani, iar în Arabia încă de acum 6.000 de ani. Timp de milenii, curmalele au fost considerate fructul-minune de către populațiile nomade din deșert, datorită bogăției lor în calorii și în special în zaharuri. În China curmalul se cultivă de acum peste 3000 ani. De la sfârşitul secolului 19, el a început a fi cultivat şi în alte regiuni cu climă caldă sau subtropicală, în ţările Asiei, Americii de Sud şi în Europa. Primele plantaţii de curmali au fost făcute în anul 1889 în Suhumi. În prezent, plantaţii industriale sunt în Georgia, Azerbaigean, în Crimeea şi în Sud-Estul Asiei Mijlocii. Mai des, se cultivă 2 specii de curmale: curmalul japonez şi curmalul de Virginia. În calitate de portaltoi pentru cultură serveşte curmalul caucazian sau cel spontan, cu fructele mici, de culoare neagră-albastră, cu brumă pe ele, la gust foarte astringente.

Aria de răspândire
Producția mondială de curmale se estimează la circa 1,6 mii. t, fiind obținută aproape în mod egal din zonele tropicale și subtropicale ale Africii și Asiei.

România
Creşte în păduri, pe ţărmul Mării Negre. Ar putea fi cultivat cu succes, ca urmare a studiilor și proceselor de aclimatizare realizate de cercetătorii din domeniul agricol, în județele din sudul României – în zone precum Dobrogea, Muntenia etc.

Partea comestibilă
Fructele sale ajunse la maturitate, de culoare galbenă-aurie sau brună-roșcata. Ele sunt de mărimea și configurația unei măsline (puțin mai ovale), cu un sâmbure tare, lemnos și asemănător celui de măslină.

Particularități
Curmalul crește foarte încet. De obicei, dezvoltă 2 – 4 frunze pe an, în perioada de creștere maximă (aprilie-octombrie).

Mod de cultivare
Se poate cultiva în ghiveci, în casă ori apartament ori se poate încerca în cultură.

Terenul
Are nevoie de pământ hrănitor, mai ales dacă este cultivat în ghiveci – merge pământul cu mraniță foarte bine sau chiar cel de flori. Afară, se poate utiliza cu succes gunoiul de grajd.

 

Semințe
Se înmulțește prin plantarea sâmburilor – dar aceștia trebuie să fie cât mai proaspeți.

Îngrășăminte
Se recomandă ca în perioada de vegetație (primavara și vara) să i se dea substanțe nutritive suplimentare cu ajutorul unui fertilizator, la interval de 2-3 săptămâni.

Utilaje
Dacă este cultivat în cultură extinsă, atunci pentru lucrările pământului sau însămânțare se folosesc aceleași utilaje clasice pentru cultura pomilor fructiferi.

 

 Plantare
Din cauza că are coaja groasă, sâmburele ar trebui ținut timp de două zile în apă calda (35-40°C) și abia apoi plantat într-un amestec de pământ de foioase și pământ de brazdă de iarbă (în proporție de 2 la 1) și puțin nisip. Germinarea durează 25-45 de zile. Plantarea sămburilor de curmal se recomandă a fi făcută în lunile ianuarie-februarie.

Vecinătate
Alți pomi fructiferi exotici (migdal, spre exemplu) sau singur.

Întreținere și îngrijire
Curățarea coroanei, întreținerea plantației, udare.

Dăunători
Nu se cunosc exact efectele dăunătorilor specifici României în cazul culturilor extinse de curmal.

Modalități de luptă contra dăunătorilor
La nevoie, se aplică aceleași metode ca în cazul altor pomi fructiferi exotici.

Mod și perioadă de recoltare
Curmalele se coc începând din luna octombrie şi până în luna decembrie. Pentru transportare sunt
recoltate fructele încă tari, iar pentru consum pe loc cele portocalii sau roşii, care se turtesc puţin printr-o apăsare uşoară. Curmalele nu se tem de îngheţuri şi pot rămâne pe pomi timp îndelungat. Arborii rodesc 50-60 de ani, dar trăiesc tocmai 400-500 de ani.



Condiții de păstrare
Depozitarea: lăzile sau cartoanele în care sunt ambalate curmalele se vor păstra în magazii curate, uscate, răcoroase și dezinfectate, la o temperatură de 2-4°C și o umiditate relativă a aerului de 80-85%. Trebuie reținut că temperaturile scăzute produc zaharisirea fructelor, iar cele ridicate favorizează atât fermentarea, cât și infestarea fructelor cu paraziți.

Reacția la condițiile de mediu
Dacă este în ghiveci, acesta trebuie să aibă drenaj bun, pentru că deși curmalului îi place apa, aceasta nu trebuie să stagneze niciodată, deoarece rădăcinile putrezesc. Pe timp de vară, curmalul poate fi mutat afară, în grădină. Dacă este plantat afară, la fel, atenție cu udarea, cantitatea de apă să nu fie în exces. Ce nu îi place curmalului: curenții de aer. Este indicat să fie în loc ferit de astfel de curenți.

Soiuri

Rotația culturilor
Nu este cazul.

Beneficii pentru organism
Curmalele sunt foarte hrănitoare. Ele conţin multe zaharuri, caroten, vitamina C, proteine, grăsime, substanţe pectice şi minerale, mai cu seamă fier, magneziu şi nichel. Din fructe lipsesc acizii şi prin aceasta se explică gustul dulce al lor. Fructele care nu sunt pe deplin coapte
sunt foarte astringente, însă, după coacere, astringenţa dispare. Spre toamnă, în frunzele de curmal se acumulează multă vitamină C şi substanţe tanante.

Aport caloric
Curmalele sunt fructe foarte nutritive, având un conținut ridicat în glucide. Compoziția chimică a curmalelor este următoarea: apă -21,80%, glucide – 78,80%, protide – 1,90%, lipide – 0,90% li săruri minerale – 1,60%. Prin conținutul lor bogat în substanțe energetice, curmalele au o valoare nutritivă importantă. Când ajung la maturitate, fructele sunt dulci și foarte aromate.

Sfaturi de consum
Crude sau uscate, dacă se poate, este cel mai indicat. Se pot consuma și în prăjituri, dulceață sau alte produse.

Utilizare în alimentație
Curmalele coapte sunt suculente, dulci, cu gust făinos; se consumă proaspete sau uscate. Din ele se face jeleu, ţucate, dulceaţă, marmeladă. Sucul fiert până la consistenţa mierii conţine 50% de
zaharuri şi este întrebuinţat în arta culinară. Se mai adaugă în făina de grâu când se coace o pâine deosebită.



Tratamente cosmetice sau recomandări medicale
Datorită prezenţei compuşilor fenolici, fructele au acţiune bactericidă. Ele sunt întrebuinţate în cazuri de avitaminoze şi anemii. Decoctul din fructe şi frunze are acţiune expectorantă şi se recomandă pentru tratarea afecţiunilor căilor respiratorii superioare. Pe locul cu furuncul sau cu răni se aplică cataplasme din decoct de frunze. Sucul din curmale se obţine după înmuierea lor în apă, la temperatura de 30-40°C sau după dezgheţarea lor, care înlătură gustul amar. El are acţiune astringentă, antiinflamatoare, tonică, bactericidă şi antiseptică. Este indicat pentru tratarea afecţiunilor gastrointestinale, avitaminozelor, anghinei, anemiei, unor afecţiuni ale gingiilor. Se administrează câte 1/4 – 1/2 de pahar cu o lingură de miere. Sucul conservat este un concentrat de vitamina C şi caroten.

Rețete

Industrii
Alimentară, medicină tradițională, dulciuri, industria lemnului, construcții

Diverse
Curmalul este preţuit şi ca plantă decorativă. Lemnul său este foarte dur, elastic şi putrezeşte foarte greu. Din lemn se confecţionează instrumente muzicale, piese pentru industria de ţesut, pentru strungari şi lemnari, mobilă, se foloseşte ca material de construcţie. Seminţele de curmale servesc ca materie primă pentru producerea de cărbune activat şi surogat de cafea.
( http://www.agrofm.ro/glosar/curmal-phoenix-dactylifera/ )

"Dintotdeauna mi-au placut palmierii...

Readuc acum in atentie acest topic pentru ca am citit de curind o poveste care m-a impresionat peste masura. Despre un anume curmal. Despre care va veti dori sa fie "fetita".

Totul a inceput cind am cautat care e cea mai buna metoda pentru a germina citiva simburi de curmal pe care ii aveam. Si am descoperit o poveste extraordinara.

Acum 2.000 de ani, pe malurile Iordanului crestea o specie de palmier de curmal numit chiar "Curmal de Iudeea". Fructele sale erau folosite si in scopuri medicinale si era considerat cel mai folositor arbore, deoarece oferea fructele, lemnul si umbra sa intr-un tinut aproape arid.

Curmalele de Iudeea erau foarte renumite in Antichitate pentru gustul lor deosebit, iar culturile de curmali erau o importanta sursa de venit pentru regiune.
 

Acest palmier binecuvintat era atit de simbolic pentru Iudeea, incit atunci cind Romanii au cucerit regiunea s-a batut o moneda numita "Judaea Capta" ("Iudeea cucerita") reprezentind o femeie plingind sub un palmier de curmal.

Desi la data cuceririi romane paduri intregi de curmali maiestuosi se intindeau pe malurile Iordanului, pina la Marea Moarta, exploatarea lor a fost abandonata in timp si, 500 de ani mai tirziu, Palmierul de Curmal "de Iudeea" a disparut complet ca specie.

Curmalii din Israelul zilelor noastre sint re-importati din California, crescuti dintr-o specie originara din Iraq, iar diferentele genetice intre cea mai veche specie de curmal din zilele noastre - Curmalul Egiptean - si Curmalul de Iudeea, disparut, sint de 13%.

Diferentele genetice? Cum se pot cunoaste cu atita acuratete caracteristicile genetice ale unei plante care a disparut acum mai bine de trei jumatati de mileniu?

In anii '70, in cursul cercetarilor arheologice efectuate la palatul lui Herod cel Mare din Masada, actualul Israel, s-au descoperit intr-un vas vechi, ca si cum ar fi fost "aruncate la cos" mai multe seminte, printre care erau si citiva simburi de curmal "de Iudeea". Fiind considerate relicve arheologice, semintele au fost datate cu izotopi radioactivi de carbon si s-a stabilit provenienta lor cu o eroare de +/-50 de ani ca fiind... de acum 2.000 de ani!

Timp de 30 de ani aceste seminte au fost pastrate la Universitatea Bar-Illan ca niste relicve arheologice ce erau. Insa in 2005, cineva a avut curajul sa indrazneasca un gind miraculos. Dr. Sarah Sallon a cerut citeva seminte pentru a incerca sa le aduca la viata. A primit 3 simburi de curmal, pe care le-a dus la dr. Elaine Solowey - specialist in plante medicinale rare.

Desi sansele erau foarte mici, dr. Solowey a tratat aceste trei seminte de curmal in apa calda, cu un fertilizator puternic intr-o solutie bogata in hormoni de crestere si rizogeni. Dupa care le-a sadit sa germineze intr-un mediu sterilizat - chiar de sarbatoarea evreiasca a Festivalului Arborilor, sa le poarte noroc.

Si miracolul s-a produs dupa 6 saptamini. Una dintre seminte a germinat, aratind mai intii doua frunzulite lungi si palide. Urmatoarele frunze au fost verzi si... obisnuite. Insa nu este nimic obisnuit la un copacel readus la viata, practic ca pasarea Phoenix, careia si ii poarta numele (stiintific, dat inca din vechime).

Crestinii considera palmierul un simbol al pacii, asociat cu Intrarea Domnului in Ierusalim, in Duminica Floriilor. Evreii din vechime numeau acest palmier "copacul vietii" datorita bogatiei de proteine din fructul sau si a umbrei binefacatoare pe care o ofereau frunzele sale lungi si stufoase. Arabii spuneau ca exista tot atitea utilizari pentru palmierul de curmal cite zile sint intr-un an.

Arhitectii Greciei Antice s-au inspirat in modelarea coloanelor corintice dupa trunchiul inalt si elegant al palmierului si dupa coroana sa bogata. Romanii i-au spus Phoenix (dactylifera) pentru ca era mereu verde si supravietuia in desert, unde orice alte plante nu traiau. Egiptenii puneau in mormintele faraonilor simburi de curmal, ca simbol al nemuririi.

Anul acesta, copacelul readus la viata dupa 2.000 de ani si botezat "Matusalem" a implinit 5 ani. In 5 ani curmalul obtinut din seminte ajunge la maturitate. Curmalul este planta dioica, deci Matusalem are sanse 50/50 sa fie "fetita" sau "baiat". Daca este "fetita", lumea se va putea bucura iar de gustul legendar al curmalelor "de Iudeea" si, poate, si de beneficiile proprietatilor sale medicinale.

Nu-i asa ca toti va doriti acum ca "Matusalem" sa fie de gen feminin?

Cind a fost mai marisor s-a verificat inca o data, analizindu-se o bucatica din coaja simburelui care a germinat, si s-a confirmat fara tagada virsta lui impresionanta, cu aceeasi +/-50 de ani: saminta din care a iesit tinarul palmier de curmal are 2.000 de ani!

Cele mai recente vesti despre el/ea sint din 2008 cind masura 1.4m si avea vreo duzina de frunzute. Insa nu ma las pina nu aflu ce mai face acum. Poate fructe! :dans 2:

Poate daca afla cit mai multa lume de povestea asta, cu cit mai multi oameni se gindesc la el/ea si-i doresc sa fie purtatoare de fructe, minunea va fi completa. Pentru ca un "baietel" nu va putea produce seminte, chiar daca se va putea inmulti vegetativ, "copiii" lui ar fi tot "baieti" si curmalele medicinale vor fi pierdute pentru totdeauna. :uff:

Si, daca vine vorba de germinat simburi de curmal, iata un link cu o procedura sigura si fotografii pas-cu-pas.
http://www.personal.u-net.com/~treetops/dateseed.html

Vermiculitul poate fi inlocuit cu perlit, fibra de nuca de cocos sau un substrat usor (50/50 turba si nisip). Foarte importanta este caldura - eu plimb cutiuta mea cu simburii pusi in perlit cind in balcon la soare, cind sub veioza seara. Nu stiu exact in ce moment vor ivi radacinute, pentru ca simburele-magic a germinat in 6 saptamini, insa a fost pus direct in substrat, deci a lucrat o perioada si nevazut, inainte sa scoata frunzutele. Dar sint cu ochii pe ei.
( http://www.flori-si-plante.ro/forum/viewtopic.php?t=564 )