La multi ani Ioana Luguzan Roxin !

Ioana Luguzan Roxin

interpretă de folclor arădean

„Deşi iubesc natura, viaţa la ţară, oamenii satului, tradiţiile specifice acestui spaţiu, viaţa a făcut să-mi îndrept paşii spre oraş. Dar sufletul încă mi-a rămas în acel spaţiu mirific al satului. Este spaţiul care m-a inspirat şi de unde am moştenit harul cântecului. Mai exact, zona Tauţului, locul de baştină ale bunilor şi străbunilor mei recunoscuţi pentru harul lor în ale cântecului popular.“

- De unde sunteţi de fel?

- Chiar din Arad. Bunicii despre care vorbeam sunt de pe valea Jenovei, o zonă minunată. Însă cealaltă parte mi se trage chiar din Podgorie, din zona Şiriei, Şiria cu câmpiile şi cu viile ei roditoare.

- De unde aţi luat harul cântecului, de la cine l-aţi moştenit?

- Mi se spune adesea când merg la Tauţi: „Eşti toată străbunicul tău“. Şi spun asta pentru că, în urmă cu mulţi ani, străbunicul meu a avut şansa să dea un concurs la Opera Română de la Bucureşti, însă ţăranul simplu nu a vrut niciodată să renunţe la viaţa satului, la animalele şi pământurile sale care însemnau totul.

În sat la noi se spunea, atunci când venea bunicul cu caii prin zonă, că „se stinge lampa pentru că vine Gheorghe cu căruţa“. El mereu cânta. Şi în căruţă, şi în casă, la orice petrecere, la necaz, pentru că se ştie, în viaţă este şi ritual de nuntă, şi de înmormântare şi peste tot el era alături cu vocea sa minunată, cum spun sătenii.

- De regulă, copiii oraşelor înclină mai mult către muzica uşoară, către un alt stil de muzică decât cel popular. Cum de aţi îmbrăţişat muzica populară, fiind născută şi crescută la oraş?

- Cred că în sânul familiei mi s-a insuflat de la început dragostea pentru arta noastră populară, pentru frumos. Deşi recunosc că, în timpul liceului, Liceul de Artă, am încercat să cânt şi muzică uşoară, niciodată n-am simţit acea trăire pe scenă asemănătoare măcar cu cea de la muzica populară. Cred că n-aş fi putut să fac altceva de calitate în afară de folclor.

- Cine v-a fost mentor sau pe cine aţi urmat mai serios în muzica populară?

- Dacă ar fi să vorbesc de sfaturi, aş aminti-o aici pe profesoara mea, pe Mărioara Miclea, iar cel care-mi îndrumă şi acum paşii şi mă sprijină îndeaproape este domnul Petrică Paşca, dirijor al orchestrei „Rapsozii Zarandului“, care ne susţine şi ne ajută de fiecare dată când avem nevoie. Acum, de curând, un mare ajutor l-am primit şi de la doamna Marioara Murărescu, prin emisiunea „Moştenitorii“, realizată de câteva săptămâni aici la noi, la Arad.

- Care au fost cele mai importante realizări în viaţa de artist, de interpret de muzică populară?

- Fiecare dintre noi cred că vrem să însumăm un număr larg de activităţi, însă până acum cred că una dintre cele mai importante ar fi cea pe care am amintit-o mai devreme, „Moştenitorii“, emisiune realizată de doamna Marioara Murărescu, care mi-a dat şansa să arăt prin prisma sentimentelor mele nu doar arta vocală şi interpretativă, dar şi menirea de a duce mai departe unele obiceiuri, unele povestiri despre mai-marii folclorişti ai zonei noastre.

O altă etapă importantă din viaţa mea artistică cred c-ar putea fi Olimpiada Naţională de Folclor, unde am reuşit să obţin locul I. Această manifestare este organizată doar între liceele de muzică din toată ţara. Şi am reuşit, în clasa a XII-a, când am terminat liceul, să obţin locul I. O altă etapă frumoasă cred că e realizarea unei emisiuni la televiziunea locală, „Duminica la joc“, care-şi propune să ducă mai departe tot ceea ce este frumos şi veridic în viaţa satului românesc.

- Îndrăznesc să vă întreb: ce sunteţi de profesie?

- Sunt încă studentă în anul III la Litere, română-engleză, la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.

- Felicitări pentru tot ce aţi realizat şi succes în viitoarea activitate artistică şi profesională.

- Mulţumesc şi vă invit la spectacolele noastre pe dumneavoastră şi pe cititorii revistei Lumea Satului. Promit că nu o să vă pară rău.

Sursa : I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2009