sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Domnul nostru Iisus Cristos, Regele Universului

21 noiembrie 2010 Anul bisericesc după calendarul roman sau latin se încheie cu duminica a XXXIV-a din Timpul ordinar care coincide cu solemnitatea „Domnul nostru Isus Cristos, Regele Universului
În această ultimă duminică a Anului liturgic celebrăm solemnitatea lui Isus Cristos, Regele universului, o sărbătoare de instituire relativ recentă, care însă are rădăcini profunde biblice şi teologice. Titlul de „rege”, referit la Isus, este foarte important în Evanghelii şi permite să dăm o lectură completă figurii şi misiunii sale de mântuire.


Radio Sufletel va invita maine,21,XI.2010 sa participati la slujbele religioase ce vor fi difuzate in transmisie directa de la Biserica "Inaltarea Domnului" din Campulung Moldovenesc. Transmisia va avea trei momente deosebite : Liturghia de dimineata intre orele 10.00 si 11.00 ; ora 15.00 program de cantece religioase ; ora 17.00 liturghia de seara oficiata de preotul catolic Petru Bisog , preotul greco-catolic Ilie Velniciuc si parintele Francisc Simon.




În această ultimă duminică a Anului liturgic celebrăm solemnitatea lui Isus Cristos, Regele universului, o sărbătoare de instituire relativ recentă, care însă are rădăcini profunde biblice şi teologice. Titlul de „rege”, referit la Isus, este foarte important în Evanghelii şi permite să dăm o lectură completă figurii şi misiunii sale de mântuire. Se poate nota în acest sens o evoluţie progresivă: se pleacă de la expresia „regele iudeilor” şi se ajunge la aceea de rege universal, Stăpân al cosmosului şi al istoriei, deci mult dincolo de aşteptările chiar şi ale poporului ebraic. În centrul acestui parcurs de revelare a regalităţii lui Isus Cristos stă încă o dată misterul morţii şi învierii sale. Când Isus a fost răstignit pe Cruce, capii iudeilor îl luau în luau în râs spunând: „Dacă este regele, Israelului, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în el” (Mt 27,42). În realitate, tocmai întrucât este Fiul lui Dumnezeu Isus s-a dat în mod liber pătimirii, iar crucea este semnul paradoxal al regalităţii sale, care consistă în biruinţa voinţei iubirii lui Dumnezeu Tatăl asupra neascultării păcatului. Şi tocmai oferindu-se pe sine ca jertfă de ispăşire Isus devine Regele universal, cum va declara el însuşi arătându-se apostolilor după înviere: „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ” (Mt 28,18).

Dar în ce consistă „puterea” regală a lui Isus? Nu este cea a regilor şi a celor mari ai acestei lumi; este puterea divină de a da viaţa veşnică, de a elibera de cel rău, de a învinge stăpânirea morţii. Este puterea iubirii, care ştie să scoată binele din rău, să înduioşeze o inimă împietrită, să poarte pace în cel mai aspru conflict, să aprindă speranţa în cea mai mare beznă. Această Împărăţie a Harului nu se impune niciodată, şi ne respectă întotdeauna libertatea. Cristos a venit pentru „a da mărturie despre adevăr” (In 18,37) - cum a declarat în faţa lui Pilat: cine primeşte mărturia sa, se pune sub „steagul” său, după imaginea îndrăgită de Sfântul Ignaţiu de Loyola. Pentru fiecare conştiinţă, deci, devine necesar - acest da - o alegere: pe cine vreau să-l urmez? Pe Dumnezeu sau pe cel rău? Adevărul sau minciunea? A opta pentru Cristos nu garantează succesul după criteriile lumii, dar asigură acea pace şi acea bucurie pe care numai el le poate dat. O dovedeşte, în fiecare epocă, experienţa atâtor oameni, bărbaţi şi femei, care, în numele lui Cristos, în numele adevărului şi al dreptăţii, au ştiut să se opună ademenirilor puterilor pământeşti cu diferitele lor măşti, până la a pecetlui cu martirajul această fidelitate a lor.




Dragi fraţi şi surori, când îngerul Gabriel a purtat vestea Mariei, i-a prevestit că Fiul său avea să moştenească tronul lui David şi să domnească pentru totdeauna (Cf Lc 1,32-33). Iar Fecioara Sfântă a crezut încă înainte de a-l dărui lumii. A trebuit, apoi, negreşit, să se întrebe ce gen nou de regalitate era aceea a lui Isus, şi a înţeles ascultându-i cuvintele şi mai ales participând intim la misterul morţii sale pe cruce şi al învierii. Să cerem Mariei să ne ajute şi pe noi să-l urmăm pe Isus, Regele nostru, cum a făcut ea, şi să-i dăm mărturie cu toată existenţa noastră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu