Credo - Elena Valeria Ciura


Credo

Minciună a timpului-anii mei!
Nici părul nu mi-l recunosc-
S-a înţeles cu nişte ghiocei-
Să mă îmbrace primăvara-n ei
Şi-n timp au cam uitat...cât cost!


Din crin involt, ce sufletul mi-a fost,
A mai rămas parfum de floare funerară
Şi urma unui pas pierdut spre seară,
Într-o grădină–n care se strecoară
Doar vânturi reci şi fără rost...

Alerg şi mă întrec cu zilele noroase
Din ochii-mi plouă rouă pe alei.
Mi-acopăr gândul cu tăcerile de ieri
Plimbate-n veri cu albastre, calde seri
Prin munţi cu cetine umbroase,

Mă rog de aştri, li-s datoare cu un cânt
Să mă ajute cu solfegiul lunii pline
Cuvintelor divine să mă-nchine
Să uit că anii trec, trec de la mine
..............................
.................................
Dar am trăit frumos, cu tine pe pământ!
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Curmal (Phoenix dactylifera)

Titiana Mihali - o existenţă zbuciumată, un talent dumnezeiesc

Constantin Brancusi