miercuri, 31 iulie 2013

     


Calatorim?

Casian Balabasciuc



Călătorim. Mereu pe drum,

Ducând în spate o desagă


Hoinari între „atunci” şi -„acum”


Suntem pribegi o viaţă-ntreagă.



Păşim pe drumuri bătucite


Sau, de putem, deschidem căi,


Tot omul sensuri infinite


Percepe doar cu ochii săi.



Nu singuri mergem înainte.


De multe ori avem părtaşi,


În suflet cu icoane sfinte,


Pe drum cu proprii noştri paşi.



De ceea ce suntem în fire


Ne-apropiem, ne depărtăm,


Când chibzuiţi, când în neştire,


După povara ce-o cărăm.



Căutăm în depărtare semne


Speriaţi să nu ne rătăcim,


Dar prea puţine pot fi demne


De-ncrederea ce o dorim.




Călătorim şi zi şi noapte


Pe soare, ploaie sau îngheţ,


Dar zilele rămân doar şapte


Şi nu le ştim fixa un preţ.




Fără-ncetare pe sub stele


Călătorim, călătorim,


Puţine bune, multe rele,


Atâtea şanse ocolim!




Când obosiţi ne prinde seara,


Iar drumul nu ştim unde duce,


Lăsăm pământului povara


Şi poposim puţin sub cruce.



 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu