STRIGAT DE AJUTOR
STRIGAT DE AJUTOR
Am avut o zi frumoasă
În parc cu părinţii mei,
Iar acum mergem spre casă
Pe strada plină cu tei.
Şi plimbându-ne şăgalnici
Am văzut la semafor
Un grup de copii zburdalnici
Spălând parbrize de zor.
Am aflat cu întristare
Că-s abandonaţi, orfani
Şi muncesc cu disperare
Să câştige ceva bani.
Că ei stau pe unde-apucă,
Se hrănesc cu te miri ce,
Sunt oricând dornici de muncă
Şi primesc în schimb orice.
Dorm în locuri încropite,
Doar de îngeri ocrotiţi
Fiindcă nu îşi pot permite
Luxul de-a avea părinţi.
Resemnaţi îţi spun în faţă
Că ei nu cred în minuni,
Jinduiesc la altă viaţă
Prin tainice rugăciuni.
Voia bună te uimeşte
Când te afli-n preajma lor,
Dar când tac te asurzeşte
Strigătul de ajutor.
L-am prins pe tata de mână,
Apoi m-am lipit de mama
Vreau să mă iubesca să-mi spună,
Altfel mă cuprinde teama.
( autor necunoscut )
Comentarii
Trimiteți un comentariu