duminică, 6 iulie 2014

Puterea de „A DĂRUI” - Elena Lavinia Niculicea

Gradina mea. 

Gradina mea


  1. E decembrie, prima lună a iernii din punct de vedere calendaristic, însă o lună cu conotaţii speciale pentru cei mai mulţi. În această perioadă, se încearcă a se înlătura egoismul din inimi şi se învaţă verbul „a dărui”. Eu consider că nu trebuie să aşteptăm o perioadă anume pentru a dărui şi a ne arăta iubirea celor din jur. În fiecare zi, este nevoie să ne conjugăm cu verbul „a dărui”. Este cel mai frumos cuvânt ce ne învaţă semnificaţia cuvântului „OM”. „A darui şi „a iubi” sunt două acţiuni înrudite. Asta înseamnă că la baza actului nostru de „dăruire”, trebuie să stea întotdeauna „iubirea”. Aşa cum principiile ying-yang, feminin-masculin sunt contrare, dar în acelaşi timp se completează şi nu pot exista separat, la fel şi „a dărui” şi „a primi” sunt două acţiuni complementare, ce nu pot fi niciodată separate complet. Atunci când dăruim din tot sufletul, primim o bucurie fără margini, iar aceasta se va vedea pe chipul nostru. Un om ce cunoaşte bucuria nu va dori să ţină această trăire înaltă doar pentru el, ci o va împărtăşi cu întreg Universul. Dumnezeu ne învaţă în permanenţă ce înseamnă „a darui”. Să ne conjugăm toţi cu verbul „a dărui”, din ce in ce mai mult. Noi am primit atâtea cadouri de la Dumnezeu, iar asta ar trebui să ne conştientizeze să facem şi noi la fel. Viaţa este cel mai preţios dar pe care l-am primit de la Cel de Sus. De multe ori, prin modul nostru de a ne trăi viaţa, ne-o risipim, fără să fim conştienţi că ea este un dar. Dumnezeu ne-a dat un alt dar minunat: Iubirea; ea este focul ce ne arde zgura răutăţii, transformându-ne în persoane altruiste şi recunoscătoare. Observăm că dăruirea este o caracteristică a Universului. Pământul ne dăruieşte în continuu hrana pe care o consumăm, fără să aştepte ceva la schimb. Cerul ne dăruieşte aerul şi lacrimile sale, picăturile de ploaie ce conţin dragostea Sa pentru noi, pământenii. Soarele trimite cu blândeţe lumina Sa binefăcatoare şi peste cei buni şi peste cei răi. Nu există diferenţiere, razele Sale iubitoare sunt pentru toţi. Iar noi, de ce am face diferenţe? Întreaga Planetă se sacrifică şi se dăruieşte pentru fericirea noastră. Noi, când vom începe să dăruim asemeni Pământului? Îmi dau seama că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu, iar ca dăruirea să fie autentică trebuie să fie necondiţionată, fără a aştepta să ni se ofere ceva în schimb. Nu trebuie să ne întoarcem privirea de la cel ce este în necaz. Aşa vom demonstra că nu suntem mai prejos ca Pământul şi Cerul, în ceea ce priveşte dispoziţia de a „dărui”. Doar, dăruindu-ne pe noi celorlalţi, ne înnobilăm gândul şi simţirea, devenind asemenea lui Dumnezeu, Izvor de daruri desăvârşite. Eu cred că valoarea unui dar nu constă în bani, ci în cât am investit în el din punct de vedere sufletesc. Putem dărui un zâmbet, să punem o rază de soare pe chipurile acoperite de norii tristeţii şi îngrijorării. Putem trimite gânduri de lumină şi pace acelor minţi pline de nelinişte şi durere. Putem dărui din prea plinul sufletelor noastre, iubire, bunătate, bucurie şi speranţă acelor inimi îngenuncheate de crivăţul necruţător al neîncrederii. Oamenii sunt preţioşi prin capacitatea lor de a dărui, de a fi dispuşi să-şi împartă sufletul cu alţii. Mă simt binecuvântată să am lângă mine oameni care au învăţat Lecţia Bunătăţii şi Smereniei. Puterea de a dărui trebuie exersată în fiecare zi,iar egoul nostru care ne împovărează cu simţăminte inferioare, va fi transformat prin iubire. Închei cu un citat care îmi place mult: „Te îmbogăţeşti prin ceea ce dăruieşti şi îţi îmbogăţeşti însăşi putinţa de a dărui.”



Puterea de „A DĂRUI”.-Elena Lavinia Niculicea
20 decembrie 2011 la 01:33

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu