duminică, 6 iulie 2014

~ Singurătate ~





Picături de ploaie

 îmi schimbă decorul

pictat în culoarea cerului.

Singurătatea este

un ciocan

care bate în suflet

cuiele dorului.

Mi-ai lăsat acum

firimituri de stele

cu care hrănesc

pustiul din mine.

Doar visul îmi dă

aripi de înger,

să zbor dincolo

de zidul tăcerii tale.


13 iunie 2014 la 17:02
Autor: Lavinia Elena Niculicea



Sunt un om care visează mult, care e dependent de iubire şi se sprijină pe speranţă, atunci când se împiedică. Am învăţat să văd dincolo de cuvinte, să ascult tăceri, să-mi iubesc rănile, care mi-au dat măsura mea de om.
Lavinia Elena Niculicea 

Sursa : https://www.facebook.com/notes/lavinia-elena-niculicea/singur%C4%83tate/10152259654378026

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu