~ Atenţie la pana de societate! ~

"Treceam într-o zi pe Brăilei la vale, într-un maxi-taxi care şchiopăta de-o roată. De-odată, prin dreptul băncilor, m-am luminat la faţă şi m-am întunecat la suflet. Deci, în aceşti aproape 30 de ani, în afară de câteva ANL-uri amărâte şi-o gară renovată care arată ca după război, nimic nu s-a mai construit în Galaţi!
Pe tăcute a dispărut însă industria! Restaurantele au devenit adevărate opere de artă. Le admirăm pe dinafară şi ne facem cruce când le vedem preţurile fanteziste, pentru buzunarele noastre!
În locul alimentarelor de cartier, au apărul mall-urile! Avem mâncare! Chiar avem voie să ne şi uităm la ea, prin geamurile imense.
Ca să nu se mai cheltuie de-aiurea banii statului, pe dispozitive de ascultare, avem acum dreptul să vorbim liber! E frumos.
Din când în când un ţipăt disperat de ajutor sparge liniştea nopţii. O sirenă de salvare îţi tricotează delicat creierii.
Crăpăm de foame, dar nu e om să nu aibă două-trei celulare! Care mai de care mai inteligente. Bineânţeles interceptate şi ele. E criză dar maşinile s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie! Ce să mai crezi? Unora le merge bine!
Eu repartizez banii de la lună la lună. Din ce-mi rămâne, îmi cumpăr câteva ţigări. Alţii, din ce le rămâne, îşi trag o maşină nouă, sau o vilă „prăpădită”!
Cum să iubeşti şi să te integrezi într-o asemenea societate?
La un moment dat, roata maşinii nu mai şchiopăta. S-a oprit. Şoferul, un tip manierat îmi zice:
- Măi nea... cimitir, dă-te jos c-am ajuns la capăt!
Mă trezesc din gândirea nostalgică şi cobor. Până... unde?!"

Stefan Baiatu
25.02.2016