~ PLÂNGE... ~ Velicu Marilena ~
PLÂNGE...
Plânge muza-n poezie
Izolată şi pustie,
Plânge codrul singuratic
Ca un gând uşor fanatic...
Plânge iarna-ntr-o batistă
Furioasă şi cam tristă,
Plânge sufletul pe-o tavă
Inocentă şi concavă...
Plânge melodia care
A fost simbol şi-mpăcare,
Plânge cerul peste noapte
Înghiţind a mele şoapte...
Plânge scrisul în cerneală
Mărginit de-albastră boală,
Plânge ploaia indecentă
Sub privirea mea absentă...
Plânge ochiul lunii oarbe
Într-un vis care mă soarbe,
Plânge plânsul meu albastru
Într-un vers voit, sihastru...
Velicu Marilena
Izolată şi pustie,
Plânge codrul singuratic
Ca un gând uşor fanatic...
Plânge iarna-ntr-o batistă
Furioasă şi cam tristă,
Plânge sufletul pe-o tavă
Inocentă şi concavă...
Plânge melodia care
A fost simbol şi-mpăcare,
Plânge cerul peste noapte
Înghiţind a mele şoapte...
Plânge scrisul în cerneală
Mărginit de-albastră boală,
Plânge ploaia indecentă
Sub privirea mea absentă...
Plânge ochiul lunii oarbe
Într-un vis care mă soarbe,
Plânge plânsul meu albastru
Într-un vers voit, sihastru...
Velicu Marilena
7 Februarie 2016
"Eu? Eu sunt o iubitoare de frumos, o sensibilă, o romantică zâmbăreaţă şi uşor noncomformistă. Poate din acest motiv nu toată lumea mă iubeşte şi mă apreciază la adevărata valoare. Au fost persoane care au încercat să mă denigreze, dar nu sunt supărată. Niciodată nu am cerut omului ce nu are.
M-am născut într-o zi de iarnă la Cluj, pe 13 februarie 1961. Am absolvit Facultatea de Mecanică din Galaţi, promoţia 1982. În decurs de 20 de ani am “circulat” prin multe oraşe cu familia, tatăl meu fiind ofiţer de carieră. Din 1985 m-am stabilit la Tulcea, şi am rămas aici poate pentru că fluviul Dunarea trece pe sub geamul meu, dar mai mult ca sigur pentru că îmi place peştele.
Sunt căsătorită cu un om minunat din 1981, şi am doi băieţi pe care îi divinizez (unul de 29 ani, şi altul de 24).
Am înţeles că totul se vindecă în şi prin poezie, că poezia este un miracol epuizat, dar în egală măsură o “terra incognita”.
Nu cred că mi-am dorit ceva ieşit din comun. Sunt un om normal, cu o familie frumoasă, cu un venit mediu, dar mulţumită de ceea ce am realizat. Mă pot declara norocoasa pentru că viaţa mea curge lin, fără sincope. Toţi suntem sănătoşi, ne trăim viaţa frumos, în armonie. Şi eu şi soţul meu ne-am păstrat sufletul de copil, punându-ne de acord chiar şi atunci când e vorba de mici nebunii. Asta ne face fericiti!
Ei! Dar dacă mi-aş dori ceva… mi-aş dori să pot scrie într-un balansoar, la umbra unui tei. Să am o casa pe pământ, şi să nu mai locuiesc la etajul 7. La asta visez cu ochii deschişi, şi sunt sigură că într-o zi se va realiza." (n.a. - fragment)
M-am născut într-o zi de iarnă la Cluj, pe 13 februarie 1961. Am absolvit Facultatea de Mecanică din Galaţi, promoţia 1982. În decurs de 20 de ani am “circulat” prin multe oraşe cu familia, tatăl meu fiind ofiţer de carieră. Din 1985 m-am stabilit la Tulcea, şi am rămas aici poate pentru că fluviul Dunarea trece pe sub geamul meu, dar mai mult ca sigur pentru că îmi place peştele.
Sunt căsătorită cu un om minunat din 1981, şi am doi băieţi pe care îi divinizez (unul de 29 ani, şi altul de 24).
Am înţeles că totul se vindecă în şi prin poezie, că poezia este un miracol epuizat, dar în egală măsură o “terra incognita”.
Nu cred că mi-am dorit ceva ieşit din comun. Sunt un om normal, cu o familie frumoasă, cu un venit mediu, dar mulţumită de ceea ce am realizat. Mă pot declara norocoasa pentru că viaţa mea curge lin, fără sincope. Toţi suntem sănătoşi, ne trăim viaţa frumos, în armonie. Şi eu şi soţul meu ne-am păstrat sufletul de copil, punându-ne de acord chiar şi atunci când e vorba de mici nebunii. Asta ne face fericiti!
Ei! Dar dacă mi-aş dori ceva… mi-aş dori să pot scrie într-un balansoar, la umbra unui tei. Să am o casa pe pământ, şi să nu mai locuiesc la etajul 7. La asta visez cu ochii deschişi, şi sunt sigură că într-o zi se va realiza." (n.a. - fragment)
Multumesc din suflet Eugen!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc iar din tot sufletul!
RăspundețiȘtergere