~ Dorul bradului ~
Dorul mă-mbracă
în mantia sa,
mă sfarmă în cioburi,
iar ploaia mă ia...
Secat de nevoi,
departe, mă ard
în focul străin.
Am fost cândva brad....
Graiul cel dulce
de-acasă mă doare,
Mi-i sufletu’ plâns
Si ranele-mi doare...
În vis te sărut,
măicută bătrână,
În brate te strâng
mămică... sau mumă...
... Si dorul mă muscă
în fiece zi,
ochii mi-s goi
si tristi si pustii...
Dar gândul că mâine
acas’ voi purcede
M-ajută să fiu
si azi un brad... verde....
în mantia sa,
mă sfarmă în cioburi,
iar ploaia mă ia...
Secat de nevoi,
departe, mă ard
în focul străin.
Am fost cândva brad....
Graiul cel dulce
de-acasă mă doare,
Mi-i sufletu’ plâns
Si ranele-mi doare...
În vis te sărut,
măicută bătrână,
În brate te strâng
mămică... sau mumă...
... Si dorul mă muscă
în fiece zi,
ochii mi-s goi
si tristi si pustii...
Dar gândul că mâine
acas’ voi purcede
M-ajută să fiu
si azi un brad... verde....
Muzica si interpretare - Cristian Dobrogeanu
Versuri - Eugen Emeric Chvala
Comentarii
Trimiteți un comentariu