~ Gheorghe Asachi - Minciunile ~

Gheorghe Asachi

Minciunile


Într-o sara foarte lina
În primblare am iesit,
La Copou, lânga gradina,
Sa rasuflu-aer dorit.
Când, vazut-am deodata
La stat mare o figura,
Dupa moda îmbracata.
Dar, precum fac cii saraci,
Purta-n umere desaci.
Dar nu am însemnat
Di-i femeie au barbat!
Ma mir d-acel venetic
Si întreb atunci de nume.
Stahia-mi raspunde: ?íN lume
Intriga oameni-mi zic.
În aceasta tarna buna
Straturi saman de minciuna;
De calumnie, de crezare,
Grânul meu amestec are;
Nâobosita-n lucru sânt,
Dintr-un trec la alt pamânt,
Însa nicaire nu-i
Ca pe malul de Bahlui,
Pamânt gras pentru minciune,
De se face de-a minune.
S-apoi tot aici, c-un pret
Foarte bun, astfeli nutret
Sa întreaba si sa cata
Ca o poama delicata.
Pentr-acest product manos
Orice timp e priincios;
Saceta au umezala
Niciodata-i dau sminteala.”
Dupa-aceasta, a sa mâna
Iute samana-n tarâna;
Un graunte nu se pierde,
Iata tot ogoru-i verde.
O minune! íNtr-un minut
Ierburile au crescut;
Înfloresc, s-apoi pe loc
Amu spicele se coc,
Încât toat-acea câmpie
Au produs minciuni o mie.
Cele ce cu ochii vad,
Pipaind abie le cred.
D-oameni îns-atunci o ceata,
De minciuni noua-nsatata,
Case si copii lasa,
La cules se îndesa.
Mândru-i fiecare spic,
Dar denuntru nu-i nemic.
De-a gusta toti sa îmbie;
Altul pune în cutie
Trufandale înfoiete,
La tinuturi le trimete,
Vad colo femei frumoase,
Desi ceva minciunoase,
A culege au mare dor
Minciunele de amor.
Îngiositul în trufie,
Neavând alta meserie,
De novele, care-i plac,
Îsi culege un plin sac.
Speculantii de pe loc
Pe la bolte marfa cara,
Ca s-o vând-în iarmaroc
Si pin târguri de pin tara.
Cii ce-asculta pe la usa
Si veninul poarta-n gusa,
De bun nume rapitori,
Culeg intrigi dintre flori.
Când prin chipuri feliurite
Unu-ncarca, altu-nghite,
Deodata
Se arata,
Coborându-sa din ceri,
Luminosul adevar.
Nici un val pre el umbrea,
Fachie-n bratul sau tinea.
Abie sânta cea figura
Arunca o cautatura,
Iute, cum au rasarit,
Farmacul au si pierit,
S-oamenii s-au minunat
Cum asa s-au îngânat!...
“Adevarule presfinte,
Auzi calda rugaminte:
Între noi etern te-asaza,
Mintea noastra lumineaza;
D-aici intriga sa piara,
Ce pre noi vra sa dezbine,
Si poporul de prin tara
Sa se-ncreada numa-n tine!