joi, 27 septembrie 2012

IN MEMORIAM - MARIA LATARETU



"De multe ori, spunand ca Maria Lataretu a fost o interpreta a cantecului popular, spunem prea putin, sau poate chiar gresim. Si, incercand sa explicam acest lucru explicam in mod firesc si de ce ocupa ea un loc aparte in sufletul ascultatorilor, de ceeste, poate, de neantalnit si de neantrecut. Pentru ca ea nu s-a rezumat a fi numai purtator de cantece, numai un intermediar in drumul folclorului de la fauritorii lui la public, pentru ca, aidoma creatorului popular, ea a preluat melodiile de pe meleagurile natale, imbogatindu-le prin interpretare cu noi valente.


            Cantecul lung oltenesc, cantecele haiducesti, hore si mai ales sarbe, celebrele sarbe oltenesti, cantecele Mariei Lataretu poarta cu ele dorul si dragostea, codrul si florile. De ce le indragim? Poate pentru ca, ascultandu-le, ne regasim in ele, cu bucuriile, cu dorurile noastre..."

                                                                              Marioara Murarescu


            "Am invatat la doua scoli - una dincoace de Gilort, iar cealalta dincolo de Gilort, la scoala Mariei Lataretu. Pot sa spun ca adevaratul meu profesor de muzica a fost Maria Lataretu. Era o nespusa placere sa o vezi cantand, nuantand anticipativ nu numai din ochi, ci cu toata expresia fetei meandrele sufletesti ale creatiilor sale, de la cele mai simple pana la cele mai subtile.
            M-am straduit toata viata sa-i fiu demna urmasa. Acesta a fost indemnul profesoarei mele si nu m-am abatut niciodata de la drumurile Gorjului. Ii pastrez o aleasa pretuire si recunostinta."
                                                                                         Maria Ciobanu


            "Nobletea si generozitatea inimii cantate in melodiile pe care le-a creat cu o usurinta rara Maria Lataretu, nu au fost produsul fanteziei, ci exclamari ale propriei sale fiinte dominata de o nepotolita multumire si de un neastampar nostalgic. Fiecare cantec creat de ea, a fost inainte de toate o confidenta, o spovedanie in care o vedem rascolindu-si adancurile inimii sale, zbuciumul ca si incantarile, regretele cat si aspiratiile traite de ea. Si daca vremea ori moda poate sa treaca peste cantecele Maria Lataretu, traditia insa in care s-au intiparit pentru totdeauna, face ca ele sa nu poata fi uitate niciodata."
                                                                                         Maria Cornescu


            "De mica am iubit cantecele Mariei Lataretu. A fost pentru mine in permanenta o pilda vie si un exemplu de urmat. Voi incerca sa-i urmez exemplul si din vastul ei repertoriu sa-mi aleg cantecele care sa aduca aminte de aceea care a fost marea cantareata Maria Lataretu"
                                                                                        Maria Apostol






 Maria Lataretu a vazut lumina zilei la 7 noiembrie 1911 in familia lui Ion Borcan din Balcesti, Gorj , pe valea Gilortului. Acolo, pe meleagurile aflate intre Olt si Jiu, se spune ca glasul omenesc devine un adevarat miracol, capatand modulatii surprinzatoare si triluri de pasare maiastra. Acolo au prins aripi celebrele Marii ale cantecului popular romanesc.
           "Cand am deschis ochii pe lume m-am pomenit intr-o casuta mica si saraca, cu doua incaperi. Acuma nu mai exista... Dar gradina casei mele nu am sa o pot uita niciodata. Avea gard de jur-imprejur cu stobori impletiti cu nuiele, iar in gradina aveam o multime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine si o tufa de liliac. Pot sa spun ca era, poate, cea mai frumoasa gradina din Balcesti."
            Aici a deprins  cele dintai cantari de la mama ei, Maria,de fel din Novaci, din familia Culici - vestiti lautari de pe valea Gilortului. In 1923 la virsta de 12 ani o gasim in taraful lui Ionica Gilca din Novaci, apoi la Tg-Jiu in taraful fratelui sau, Ionita. Nu implinise bine 16 ani cand devine cantareata principala a tarafului  Tica Lataretu, viorist si cantaret din Lelesti, sat nu departe de Targu-Jiu. Tanarul lautar i-a deveni sot, de acum interpreta  fiind cunoscuta ca Maria Lataretu. Timp de zece ani colinda din  sat in sat, pe la nunti si petreceri, ajungand pana la Izverna Mehedintiului, in hotar cu Banatul. Maria Lataretu este acum binecunoscuta in toata Oltenia. O cauta si vin sa invete de la ea tinerele cantarete gorjence care incep sa se ridice.
           In 1937 Constantin Brailoiu o aduce la Bucuresti, pentru inregistrarile Arhivei de folclor a Societatii Compozitorilor Romani. Primele imprimari sunt facute pe cilindri de fonograf, apoi pe discuri "Columbia". Imprima in repetate randuri discuri si canta adesea la microfonul posturilor de radio, iar faima ei strabate tara de-a lungul si  de-a latul. De-acum incepe a se profila cea mai importanta etapa a vietii sale - consacrarea ca interpreta si reprezentanta acantecului popular romanesc.
           In 1949 Maria Lataretu devine cantareata primei noastre orchestre de muzica populara de stat, intemeiata în 1949 pe langa Institutul de folclor, care avea sa devina mai apoi orchestra “Barbu Lautarul”. Pe estrada marilor sali de concerte poarta mesajul folclorului romanesc in Rusia, in Cehia, Slovacia, in Ungaria, in Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, in Egipt si in Siria.
            "Privighetoarea Gorjului", cantareata Oltului si a Jiului, Maria Lataretu a adunat in cantecele sale frumusetea, bucuriile si dorurile plaiurilor oltenesti. A incetat din viata pe scena pe care a slujit-o cu credinta si devotament. Inima ei a incetat sa bata cand inca nu incetasera aplauzele si ovatiile publicului. Era 28 septembrie 1972, la Caminul Cultural din Romanesti, jud. Botosani.



Va las cantecele mele
Uita-te lume la mine
Lume, draga lume,
Ia uitati-va la mine
Lume, draga lume,
La costum cu floricele
Lume, draga lume,
Marama cu gaurele
Lume, draga lume,
La ochisori si gurita
Lume, draga lume,
La camasa cu altita
Lume, draga lume!
Ca maine ma duc din tine
Lume, draga lume,
Stiu ca nu va pare bine
Lume, draga lume,
Va las voua cantecul
Lume, draga lume,
Inima si sufletul
Lume, draga lume,
Va las cantecele mele
Lume, draga lume,
Sa va petreceti cu ele
Lume, draga lume!
Ma usuc ca frunza-n vant
Lume, draga lume,
Cand cade jos pe pamant
Lume, draga lume,
O ploua si-o bate vantul
Lume, draga lume,
Se-amesteca cu pamantul
Lume, draga lume,
O sufla vantul pe coasta
Lume, draga lume,
Parca n-a fost niciodata
Lume, draga lume!






Maria Lătăreţu - Vă las cântecele mele from Eugen Emeric on Vimeo.

Ultimele ore din viata Mariei Lataretu! 

Putine lucruri se cunosc despre Maria Lataretu, mai ales de catre cei mai tineri dintre noi. Pe langa povestea de viata impresionanta, moartea artistei starneste si acum, dupa 40 de ani, controverse. Multi sustin ca au vazut-o pe Maria Lataretu murind pe scena. Altii spun ca nu e asa. Nora artistei spune ca putea fi salvata, altii ca soarta i-a fost pecetluita atunci cand a urcat sa cante pe o scena dintr-un sat din Botosani. Incercam sa deslusim itele incalcite ale ultimelor zile ale artistei.
“Va las cantecelele mele” -a fost ultimul cantec, ultima zi, ultimul spectacol pentru Maria Lataretu. Pe scena Caminului Cultural din Romanesti, in judetul Botosani..locul unde artista si+a dat sufletul. Si azi o multime de oameni se jura ca au vazut-o pe Maria Lataretu prabusindu-se pe scena, asa cum sta scris si in marmura. Chiar si cei care nu erau nascuti in septembrie 1972 cand s-a intamplat tragedia.
Oamenii de acolo par sa aiba nevoie de aceasta legenda si spun ca s-a prabusit in timp ce canta piesa “Va las cantecele mele”, pe scena Caminului Cultural. Chiar si Maria Ciornea a scris in cartea dedicata Mariei Lataretu ca artista a fost rapusa fulgeratot si a cazut pe scena.
Ultimele ore din viata Mariei Lataretu
26 septembrie 1972. O zi de toamna aspra, rece. Maria Lataretu era asteptata sa sustina doua spectacole, unul mare la Caminul cultural de la Botosani. Dimineata, la 7,00, artista pleca din bucuresti spre Botosani, impreuna cu Ion Luiacan si Ionel Schipoanca.
A fost prima data cand artista acceptase sa cante in frig. Desi nu se simte prea bine, Maria Lataretu a coboarat din vagonul cuseta si s-a dus acasa la Laura Lavric, unde era mai cald decat la hotelul unde ar fi trebuit sa stea.
La ora 10,00, Maria Lataretu da un telefon sa isi anunte familia din Bucuresti ca a ajuns cu bine.
S-a tinut de cuvant, chiar daca ii vajaia capul de durere. Avea probleme mari cu tensiunea. Stia ca poate sa ii fie fatal efortul, dar voia sa isi faca datoria pana la capat.
Cantecul ii era crez, refugiu si alinare. Nu s-a lepadat de cantec nici in momentele cheie ale vietii.
Cantecul i-a dat puterea si cand a pierdut-o pe Mariuta. Fetita ei a sfarsit muscata de un caine turbat.A fost un soc cuplit. Nimeni n-a stiut , nici cei din orchestra cu care canta , ca in timp ce copila ei zacea intr-un sicriu, ea a continuat sa cinte. Cu sufletul pe jar, a compus si a cantat cea mai tulburatoare doina – ” Lie, Ciocarlie “.
Nu a mancat nimic. In schimb a cantat la repetitii. Era mahnita ca nu avea la ea autografe tiparite. Nu stia sa scrie. Semnatura ei era chinuita. Avea insa scoala vietii si o memorie incredibila. Se spune ca Maria Lataretu tinea minte peste 1500 de cantece.
Orele pranzului. Maria Lataretu bea doar un ceai. nu iese din casa. Le povesteste tinerilor Laura si Mitica viata ei. Ii dau lacrimile cand pomeneste de Mariuta. Nu se mai face repetitie. Orchestra si cei patru solisti: Maria Lataretu, Laura Lavric, Ion Luican si Ionel Schipoanca pleaca din Botosani spre Romanesti.
Autobuzul Filarmonicii are nevoie de o ora sa strabata cei 54 de kilometri pe un drum pietruit, plin de gropi, pana in comuna Romanesti la granita pe Prut cu Basarabia. E fata in fata cu Ion Luican si cu Ionel Schipoanca, iar in spatele ei stau Laura Lavric si Dumitru Amarghioalei , sotul Laurei Lavric de atunci. Durerea de cap nu ii da pace. Il roaga pe sofer sa-i caute niste lipitori pe malul Prutului.Vrea sa si le puna pe cap, sa-i suga sange, ca asa se va simti mai bine.
Orele 16,00. Autobuzul ajunge in Romanesti. Maria Lataretu e asteptata de Victoria Lascarache, directoarea Caminului Cultural.
Caminul Cultural si Primaria sunt in aceeasi cladire. Culisele sunt, de fapt, doua camere de oaspeti ale Primariei. Intr-o camaruta sunt un pat si o masa. Maria Lataretu este lasata singura in aceasta odaie, ca sa se schimbe in costumul de scena si sa se odihneasca. Ceilalti trei solisti folosesc impreuna camera alaturata. E prima data cand Maria Lataretu nu mai iese sa stea de vorba cu satenii. Ramane intinsa pe pat, pana cand orchestra se asaza in scena si se aud instrumentele la acordaj.
Ora 17:00. Incepe spectacolul programat sa dureze cel mult doua ore. Sute de oameni se inghesuie sa o vada in carne si oase pe Maria Lataretu! Dupa Laura Lavric si Ionel Schiponca intra in scena artista. Canta impecabil dar cu o nota mai jos. Incheie cu “Va las cantecele mele”, ultima ei creatie , Ultimul cantec. Se inclina, multumeste publicului, iese din scena in apluze si se duce in camera din culise.
Laura Lavric sta in culisa a doua, care comunica direct, fara usa, cu camera in care se afla Maria Lataretu.
Laura Lavric sare pana la deschizatura cat usa dintre cele doua camere. O vede pe Maria Lataretu intinsa in pat, nemiscata.
Instrumentistii simt ca ceva e in neregula. Toata lumea e agitata. Luican opreste spectacolul. Se trage cortina si se cauta cu disperare un medic. Singurul om care a incercat sa ii dea o mana de ajutor a fost Neculai Pavlovici, medic veterinar aflat si el in multime.
Nora Mariei Lataretu are semne de intrebare cu privirea la moartea brusca a artistei.
Seara, criminalistii vin la fata locului. Se iau probe din apa din care a baut Maria Lataretu. Se fac fotografii, care apar acum pentru prima oara, in Jurnalul National: Laura Lavric si Dumitru Amarghioalei, fostul ei sot, raman de veghe la capataiul Mariei Lataretu.
Joi dimineata, trupul Mariei Lataretu este mutat cu o caruta la dispensarul comunal, o suta si ceva de metri mai la vale. Seara, dupa 24 de ore de la deces, se face autopsia chiar acolo, la dispensar, si este stabilit oficial motivul mortii, mentionat in certificatul de deces nr. 13 din 28 septembrie 1972: Certificatul constatator s-a pierdut odata cu desfiintarea dispensarului comunal.
sursa
:Antena1



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu