vineri, 3 octombrie 2014

~ Rugaciune - Maria Prochipiuc ~

Prietenul adevărat este cel care ştie cântecul sufletului tău si ţi-l cântă,
 atunci când tu ai uitat cuvintele.


RUGĂCIUNE

De negură-n teamă cuprins
un fiu nesupus al chemării
mă zbat în păcate învins
şi strigăte-nalţ Fiinţării…

O, Doamne părinte al Vieţii
coboară-te asupra mea
şi rana-mi crescând dimineţii
acoper-o în mâna ta.

Căci viaţa-mi trăită în patimi
e-o cale deschisă-nnoptării,
şi-n ochii-mi secaţi, fără lacrimi
nu-i roua şi haru-ndurării.

O, Doamne părinte de fii
auzi-mă plâns în cuvânt
căci mort printre oamenii vii
de tine-s străin şi flămând.

Să pot ca făptură a ta
să-ţi fiu ce-mi doreşti necurmat
un om preamărind slava ta
un vas de cinstire curat…

O, Doamne părinte-al Luminii
sunt trist şi pierdut în robie,
mă iartă şi-mi mistuie spinii
şi-aprinde-a iubirii făclie...

Maria Prochipiuc




,,Lacrimile mele
sub mangaierea
talpilor tale! ''
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu