~ Victoria Darvai ~


Victoria Darvai 
         S-a născut pe 7 ianuarie 1926 în localitatea Biserica Albă , actualmente Ucraina ,într-o familie de ţărani.
    Copilăria şi-a petrecut-o la bunicii din partea tatălui , Ştefan , pe Valea Izei şi la bunicii din partea mamei , Ana , pe Valea Marei. Primele clase le face la Dragomireşti , urmează Şcoala Primară nr. 10 din Cluj , apoi Liceul Principesa Ileana din Cluj până în anul 1941 , unde se mută împreuna cu familia . Studiile le încheie la Turda în 1942 unde se transferă pe durata refugiului la Liceul de Fete din Turda .

    În perioada 1944 – 1946 predă ca învăţătoare în Valea Stejarului , în 1948 este admisă la Institutul de Artă Maghiară din Cluj începând cursurile în cadrul secţiei canto . În 1952 se înscrie la Şcoala Medie de Muzică din Bucureşti , secţia canto clasic şi în acelaşi an se transferă la canto popular , unde o are ca maestră de interpretare pe Maria Tănase . Încheie studiile în 1956.




    Pe perioada anilor 1956 – 1958 lucreaza ca redactor la redacţia muzicală Radio Romania .
Începând cu anul 1959 activitatea artistică este intensă .Urmează o serie de turnee în ţară şi străinătate , colaborări cu Ansambluri folclorice din Sibiu , Caransebeş , este angajată în cadrul ansamblurilor folclorice din Baia Mare - membru fondator , Suceava , Iaşi . Este invitată în concerte şi spectacole cântând pe marile scene alături de prestigioase orchestre amintind de orchestra Barbu Lăutaru ( a Filarmonicii George Enescu ) si Rapsodia Română. A cântat alături de mari dirijori , Nicolae Băluţă , Nicu Stănescu , Ionel Banu , Radu Voinescu , George Vancu , Victor Predescu şi Constantin Arvinte . A colaborat la înregistrări pentru Institutul de Folclor .
Victoria Darvai sau Fata de pe Iza cu glasul ca de bucium ce ne poartă în peisajul maramureşan şi-a propus să valorifice vechile cântece maramureşene , să studieze folclorul din ţara moţilor să compună din când în când . Toate aceste făgăduinţe au devenit înfăptuiri .



    Una din comorile nepreţuite ale poporului nostru o constituie , fără îndoială legendele şi baladele. Cântăreaţa de muzică populară Victoria Darvai a cărei voce plăcută o auziti adesea în emisiunile posturilor noastre de radio a fost o pasionată culegătoare de legende şi balade populare .

Culegătoarea de folclor devine creatoare de muzică populară . Cea mai interesantă creatie a Victoriei Darvai e "Pintea Viteazul ". În arhiva Institutului de Folclor se păstrează şase variante diferite ale baladei lui Pintea toate aparţinând Victoriei Darvai. Ea a cules şi frumoasa legendă a Dochieie , fiica lui Decebal .

 
    
    Colaborarea cu Societatea Românaăde Radio
1954 – primele înregistrări
1956 – 1958 – angajată în cadrul redacţiei muzicale radio
1957 – 1969 –înregistrări cu Orchestra Populară Radio condusă de Radu Voinescu si George Vancu
1982 –înregistrări ( şase piese ) cu orchestra populară Radio dirijor George Vancu
1983 –înregistrări - romantele : În rariştea de lîngă vii , Trece-un car cu boi pe drum ,Vin iubire de departe si Afară-i toamnă (doua romante compuse de Victoria Darvai ) Aceste înregistrări au fost realizate cu formaţia Marin Năsturica .
În anul 2011 Victoria Darvai a fost invitată la Radio Antena Satelor în cadrul emisiunii "Bucuroşi de oaspeti " realizator Adriana Mihai pentru promovarea ultimului său album "Victoria Darvai - Maramureş , ţară veche " editie aniversară .
Aspecte inportante din activitatea Victoriei Darvai
1948 – debut la concursul de voci pe ţară unde a obţinut locul al doilea
1954 –primele înregistrări Radio . Piesele Buciumul si Joc pădurănesc cu Orchestra Populară Radio condusă de Ionel Banu .
1955 – câştigă premiul III în cadrul Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia
1956 – apare pe coloana Sonoră de inaugurare a postului TVR cu piesa "Buciumul"
1956 – distinsă cu Diploma de onoare a Festivalului republican al şcolilor şi institutelor de artă
1957 – laureată a Concursului naţional al tinerilor solişti de la Moscova – locul II
1959 –premiul II al Concursului pentru Festivalul de la Viena
1961 – membru fondator al Ansamblului Maramureţul din Baia Mare
2002 –Asociaţia Naţionala a Interpreţilor şi Ansamblurilor Folclorice din România îi acordă Diploma de excelenţa pentru merite deosebite aduse artei şi culturii de-a lungul întregii sale activităţi artistice
2002 – Presedintele României conferă "Medalia Natională Serviciul Credincios " pentru crearea ţi transmiterea cu talent ţi dăruire a unor opere artistice semnificative pentru civilizaţia românească universala
2006 I se decernează Diploma de Cetăţean de onoare al comunei Dragomireşti
2009 – primeşte Diploma de Cetăţean de onoare al comunei Călineşti



    
    Victoria Darvai a distilat stufosul ciclu popular într-o variantă personală. Cu un deosebit simț al dramatismului, a ales pentru cântarea ei momentul culminant: vânzarea lui Pintea de către unul dintre soți, moartea eroului, apoi răzbunarea lui de către popor: 
„Dar zini-va ziua mare
Și ceasu' de judecare
Pentru a lui Pintea vânzare
Pintea cel din Valea Mare...”
    Am ascultat adesea la radio răscolitoarea poveste de voinici cântată pe o înaltă strună feminină. Lucrarea impresionează prin necontenita evocare a glasului de bucium care ne poartă în peisaj maramureșan, prin iscusita arhitectură muzicală, prin poezia sobră a textului, prin parfumul lui dialectal. E interesant de notat că la Institutul de Folclor se păstrează șase variante diferite ale baladei lui Pintea, aparținând toate Victoriei Darvai. După cum se vede, creația de muzică populară oferă interpretului o largă posibilitate de improvizare. Iată cum explică Victoria Darvai geneza variantelor:
— Când, în turneele mele, mă simt în fața publicului mai dârză, mai bărbată, mai „Pintea”, lărgesc partea de recitativ dramatic. Când mă simt mai lirică, mai duioasă, îmbogățesc acea dantelărie maramureșeană, țesută din arpegii, mordente și duble-role -- din „flori și gâlgâituri”, cum spun mai simplu femeile pe la noi.


 

(articol de Viorica Filipoiu, Revista „Flacăra”, nr. 43, octombrie 1958, pag. 21)

Comentarii

  1. De bonton ar fi să menționați și sursa de unde ați obținut informațiile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. (articol de Viorica Filipoiu, Revista „Flacăra”, nr. 43, octombrie 1958, pag. 21)
      este specificat in subsolul postarii, asa cum se procedeaza de obicei :) si nu doar de bonton ci pentru ca asa este si normal si legal :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

" In Bratul tau "

Curmal (Phoenix dactylifera)

NE PASA !!!!!!!