joi, 28 februarie 2013

Revelaţie - Lilac Maria



                  Pe la ore târzii o fantomă venită doar în vizită mă anunţă că e timpul să fac o schimbare. E o himeră a conştiinţei care mă îndeamnă să mă ridic din colbul lăsat de străini lipsiţi de sentimentele zilei de azi, de mâine .... pentru mine, pentru tine... pentru voi.
                 Un gând bate la fereastra sufletului meu făcut bucăţi din neatenţia mea, a altora, ... un gând fugar care nu-mi dă pace mă lasă fără grai, fără forţe ca să mă mai zbat.... E oare al meu??? Sunt atât de răvăşită de tot ce primesc ... atât de răvăşită încât uit să mai dau înapoi... un zâmbet, o îmbraţişare, o mână întinsă.
                  Dar, doar pentru o fracţiune de secundă uit să fiu om... ce-i drept e o atitudine cam nepotrivită când în lumea asta mare sunt atâţia oameni care strigă după ajutor.
                  Un gînd, o şoaptă pe care: Gata!!! O alung!!!
                  Mă ridic încet şi realizez că minutarul îmi dă şi el lecţii de supravieţuire; ...de parcă în trecerea ireversibilă a secundelor toată umanitatea  se pierde în necunoscut. 
           


              Respir  profund... şi mă întorc în prezentul minutelor sfâşiate de durere. Pun mâna pe scârţâitul timpului şi decid să iubesc orice suflet care-şi caută propriul drum... propria identitate ascunsă în năzuinţa evenimentelor care intervin.
              Trăiesc o revelaţie care mă determină sa fiu doar eu şi nu o jucărie a celor care lovesc când timpul uită să mai respire.
         


              Într-un final glasul inimii mele strigă la tine: "Când eşti pierdut să nu uiţi că poţi oricând să faci ceva.  Ce anume??? Nu, nu e o întrebare retorică. Imediat vine şi răspunsul......
              


            Aaaaaa .... da... răspunsul ... hmmm... : Să fii om!!! Crede-mă pe cuvânt... Întotdeauna se poate!!!"


Lilac Maria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu