joi, 21 februarie 2013

Testamentul lui Ionel Mota: “Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut în apararea lui Hristos?… Mor cu tot elanul si toata fericirea, pentru Hristos si Legiune”



„Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!”
In ziua plecarii sale spre Spania, Ion Mota a lasat in pastrarea D-lui Profesor Nae Ionescu mai multe scrisori sigilate si adresate parintilor, sotiei, copiilor cand vor fi mari si Capitanului, cu rugamintea de a fi inmanate numai in cazul mortii sale.
Urmeaza scrisorile–testament catre parinti si Capitan, pe care consiliul legionar, cutremurat si-a permis a le publica in aceasta brosurica pentru a le avea la pieptul fiecaruia dintre noi.
_____________________
Bucuresti, 22 Noiembrie 1936
Iubitii si mult incercatii mei parinti si dragi surori,
Dumnezeu a vrut sa fie asa.
Durerea e mare, imensa, o stiu. Si ma cutremur de ingrijorare la gandul ca ati avea prea putina putere s-o suportati. Dar, iubitii mei parinti, cautati sa vedeti, alaturi de durerea voastra, toata frumusetea faptei noastre: Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut in apararea lui Hristos? Astfel, pe langa durere, nu se poate sa nu simtiti si o mare inaltare sufleteasca. Dumnezeu sa va dea puterea de a purta suferinta aceasta si a o birui.
Cateva rugaminti de ordin practic: Nu lasati sa moara „Libertatea”! Din ea va putea trai familia mea…
Scumpii mei parinti, in durerea voastra, ganditi-va la ce au avut de indurat si alti parinti, ca Moscardo, care a stat de fata la telefon la impuscarea fiului sau! Si totusi nu a deznadajduit, ci a luptat si a trait, pentru a-si implini datoria!
Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El! De ce sa va chinuiti prea mult, cand eu am sufletul mantuit, in imparatia lui Dumnezeu?
Grija pentru familia mea sa nu va copleseasca. Dumnezeu nu o va lasa muritoare de foame. Toate se vor aranja bine.
Scumpa mea mama, sunt ingrijorat de moarte pentru raul pe care si-l va face mama prin lungile nelinisti dupa aflarea plecarii pe front, apoi de putere mamii de a rezista loviturii pierderii mele.
Scumpa mama, cu lacrimi in ochi ii spun mamii, cat si tatii, ultima mea dorinta: fiti tari, stapaniti-va durerea si traiti pentru ocrotirea copiilor mei.
A lor e nenorocirea mai mare, daca toata lumea isi va pierde puterea de rezistenta si se va frange sub povara durerii.
Macar din dragoste pentru Mihail si Gabriela, repet intr-una rugamintea mea fierbinte, de a fi tari, a fi curajosi. A avea incredere in ajutorul lui Dumnezeu, pentru suportarea nenorocirii personale materiale (caci nenorocire sufleteasca nu este).
Cat de linistit as fi eu, sa am incredintarea aceasta, ca veti fi tari. De aceea, va rog sa auziti clipa de clipa chemare mea, implorarea mea: nu va lasati rapusi! E mai rau atunci.
Si iertati-mi, scumpii mei parinti, tot zbuciumul pe care vi l-am adus in viata.
Nu l-am adus decat din dragoste de Dumnezeu si Neam, din inima curata.
Va imbratisez acum cu tot sufletul meu si sunt sigur ca-mi veti implini dorinta de a infrunta durerea cu tarie si incredere in mila lui Dumnezeu.
Al vostru mult iubitor,
Ionel

Un comentariu:

  1. "Istoria fără adevăr îşi pierde însemnătatea, ea nu mai este istorie."George Bariţiu

    RăspundețiȘtergere