miercuri, 29 septembrie 2010

Bancescu Gheorghe


Ma numesc Bancescu Gheorghe,am 22 de ani si
sunt din Com.Vaideeni,Jud.Valcea . De ceva timp lucrez in Spania.imi place foarte mult muzica,urasc minciuna,si prieteni care te vand pe la spate.Ca pasiune recreativa imi place fotbalul. Imi place sa calatoresc mult. Emisiunea realizata de mine "Geo.club".va fi realizata avand ca suport audio muzica latino si nu numai . Va invit sa ascultati Radio Sufletel....

luni, 27 septembrie 2010

LANSARE - CARMEN RĂDULESCU


Casa de producţie OVO MUSIC are onoarea să anunţe lansarea albumului "POATE…” al artistei CARMEN RĂDULESCU.


„ Poate… nu m-aţi uitat şi vreau să cred că mă veţi asculta cu aceeaşi plăcere ca atunci când …. “ (Carmen Rădulescu)


Dragi prieteni ai artistei vă invităm miercuri 29 septembrie 2010, orele 19.00 la ESPLANADA CORA PANTELIMON şi joi 30 septembrie 2010, orele 19.00 la GALERIA COMERCIALA CARREFOUR ORHIDEEA unde veţi avea ocazia de a o asculta pe Carmen Rădulescu .


Vă aşteptăm cu drag,
ECHIPA OVO MUSIC

Lansare album Maria Gheorghiu - Curcubeu



În curând, Maria Gheorghiu va lansa albumul “Curcubeu”, primul concert de promovare al acestui material va avea loc la restaurantul One din Bucureşti, pe data de 27 septembrie 2010. În luna iulie, Maria Gheorghiu ne dezvăluia, într-un interviu, că noul său material discografic este la un pas de lansare. Despre acesta artista ne spunea atunci că “în primul rând că este un album conceptual. Se numeşte “Curcubeu”, am pornit de la cântecul Curcubeu şi mi-am construit pe el toată povestea. Este chiar o poveste. L-am invitat şi pe Eusebiu Ştefănescu pe album, recită câteva poeme care se înlănţuiesc frumos, pentru că ideea de curcubeu este una foarte amplă, are foarte multe semnificaţii şi am încercat să pătrund în unele dintre ele.” Iată că lansarea acestui material nu s-a lăsat foarte mult aşteptată, albumul “Curcubeu”, editat de Intercont Music, va ajunge în curând în rafturile magazinelor de specialitate. Noul material discografic va conţine cântece compuse de Maria Gheorghiu atât pe versuri proprii, cât şi pe textele unor poeţi precum Octavian Paler, Miron Manega, Dinu Olăraşu sau Andrei Radu. Pe lângă piesele cântate de Maria Gheorghiu, acest material va conţine şi poezii recitate de actorul Eusebiu Ştefănescu. Coperta CD-ului a fost realizată de Bobby Popescu. Mai multe detalii puteţi afla din interviul mai sus amintit. În seara de 27 septembrie 2010, începând cu orele 19:30, Maria Gheorghiu va sustine, alaturi de Radu Gratianu, primul concert de promovare al albumului “Curcubeu”, avandu-l ca invitat special pe Eusebiu Stefanescu. Evenimentul va avea loc la restaurantul One (Str. Matei Voievod nr. 79, Bucureşti) un loc în care, pe viitor, se anunţă şi alte evenimente folk.
sursa folkblog.ro

http://www.mariagheorghiu.ro/?cat=4

duminică, 26 septembrie 2010

Drumeț


Drumeţ,
în ţara celor din urmă idealuri.
Au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai creşte a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primeşte soarele să moară
la margine de ape.
Roşu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopţii işi caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astȃmpără dor,
foame,
sete...

 mi-e dor de tine,
cu vise…

Mirela Nicoleta Tonita

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Vaideeni - Valcea



Comuna Vaideeni este situată în nord-vestul județului Vâlcea, regiunea geografică Oltenia, România, la poalele Munților Căpățânii, în extremitatea nordică a depresiuni subcarpatice Horezu. Comuna cuprinde mai multe sate: Izvoru Rece, Cerna, Marița, Cornetu și Vaideeni. Suprafața comunei Vaideeni este de 15759 ha din care aproximativ 10.000 ha este acoperita de păduri. Satul Vaideeni reprezintă reședința comunei, fiind situat în bazinul râului Luncavăț, afluentul Oltului. Teritoriul administrativ al comunei se întinde spre nord până în creasta principală a Munților Căpățânii.


Prima atestare documentară a satului Vaideeni datează din secolul XIII, când este menționată sub numele de Vai de Ei. Comunitatea a luat naștere în urma venirii din Ardeal a mai multor familii de oieri, în principal din Mărginimea Sibiului pe motivul oprimarii religioase ( catolicizare forțată). Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezintă o zonă de interferență între zona etnografică a Olteniei de sub Munte si zona etnografică Mărginimea Sibiului care și-a pus puternic amprenta asupra graiului, portului și tradiției pastorale .



Populația comunei numără 4.360 de locuitori, satul incluzându-se în categoria așezărilor rurale cu funcții predominant agricole (creșterea ovinelor și bovinelor). Păstrarea acestui profil până în prezent a conferit comunei statutul de nucleu de conservare a specificului național. Sectorul secundar este reprezentat de industria prelucrării lemnului, industria energetică și activitățile artizanale (dărăcit, țesut, brodat, sculptura obiectelor din lemn). Actualmente localnicii desfășoara o intensă preocupare pentru extinderea fenomenului agroturistic în zonă.


• Localitatea: Vaideeni • Populația totala la data 31.dec.2002 este de 4275 locuitori. • Suprafața totala: 15759 ha; 157,59 km² • Relieful: Este predominant muntos, mai ales in partea de nord a localitatii, format din munti cu diferite altitudini. In partea de sud a comunei sunt prezente coline cu diferite altitudini si un relief de lunca ce insoteste principalele cursuri de apa ale localitatii Cei mai importanti munti sunt urmatorii: Muntele Capatana (Vf.Capatana 2094 m), Balota 2095 m, vf. Nedeia 2130 m, Ursu 2124 m, Muntele Zavidanu, Muntele Coseana, Muntele Funicel, etc. Cele mai importante dealuri sunt reprezentate de „Dealul Mare” si „Coasta Recii” Solurile predominante sunt cele podzolice, cu fertilitate naturala scazuta si supuse degradarii aceentuate


• Altitudinea – localității reședință și a localităților componente Satul de resedinta al comunei Vaideeni are o altitudine de 567 m, iar in localitatile componente: Izvoru Rece- 650 m si satul Cerna 610 m, rezulltand astfel o altitudine medie de 610 m • Climatul: Clima este caracteristica zonei de dealuri, cu mici diferentieri topoclimatice, de adapost, conferite de situarea in depresiune. Particularitatile geografice ca pe intinderea comunei sa se distinga pe nivele diferite, diferite nuante climatice, de la clima muntilor inalti de peste 2124 m (Vf.Ursu si Capatana) aflati la nord, la clima dealurilor din partea de sud. Temperatura medie a localitatii este de 6ºC; temperatura medie a lunii ianuarie este de -3ºC, iar cea a lunii iulie este de 16ºC, deci cu amplitudine relativ mica si fara schimbari bruste. Brumele tarzii de primavara apar rar, datorita efectului de adapostire, permitand inflorirea fara riscuri a pomilor fructiferi. Dovada climatului bland fiind si prezenta castanului in unele sate. Precipitatiile au o medie anuala de circa 870 mm, fiind mai mare in anii ploiosi, iar uneori scade in anii mai secetosi. Cantitatea cea mai mare de precipitatii cade in lunile mai-inuie, iar cea mai mica in februarie. Fenomenul de seceta se produce rar si are un caracter relativ.

                                        • Teritoriul administrativ al orașului/comunei cuprinde un număr de 5 localități: localitatea reședință Vaideeni și un nr.de 4 sate aparținătoare: Izvoru Rece, Marita, Cornet si Cerna

vineri, 24 septembrie 2010

Ileana Sărăroiu



Ileana Sărăroiu, născută Elena Sărăroiu (n. 25 septembrie 1936, Valea Voievozilor, Dâmbovița — d. 13 mai 1979, Unirea, Călărași), a fost o solistă munteancă de folclor muzical, recunoscută pentru frumusețea copleșitoare a cântecelor sale, cât și pentru ținuta scenică și expresivitatea interpretării. O combinație rară, bucurându-se deopotrivă de o voce frumoasă și de măiestrie artistică izvorâtă din sensibilitatea ființei sale, Ileana Sărăroiu, la fel ca Maria Tănase sau Maria Lătărețu, este considerată o voce nemuritoare a cântecului românesc. A abordat exemplar genuri muzicale diverse: cântecul popular, romanța profundă sau muzica de petrecere de calitate. Pe parcursul întregii sale cariere, și-a îmbogățit repertoriul cu cântece populare de la poalele munților Bucegi și Făgăraș. Le-a numit interpretele sale preferate pe Maria Tănase, Ioana Radu și Rodica Bujor.

Artista debutează la Casa de Cultură din Târgoviște. După absolvirea Școlii populare de artă pleacă la București. Este angajată la sugestia lui Harry Negrin la Teatrul „Ion Vasilescu”. Activează apoi în cadrul Ansamblului de cântece și dansuri al D.G.S.M. și Ansamblului Aviației, iar din anul 1964 la Ansamblul „Ciocârlia”. A fost colaboratoare a Radioteleviziunii Române.

Face prima imprimare în 1964, la Radio București, iar în 1966 lansează primul disc la casa de discuri Electrecord.

Cântă la câteva restaurante bucureștene, cum ar fi: Cina (din 1964), Athénée Palace, Balada (al Hotelului Intercontinental).

Face numeroase turnee în țară și în străinătate. Este prezentă la numeroase emisiuni ale Radioteleviziunii Române și își imprimă cântecele la casa de discuri Electrecord și la Radio.

Se stinge din viață neașteptat în noaptea de 12 spre 13 mai 1979, la o nuntă din Călărași, din cauza unui anevrism ce i-a provocat un accident vascular cerebral[2]. Este înmormântată la Cimitirul Sfânta Vineri din București.

( http://www.acasatv.ro/ - http://ro.wikipedia.org/ )

STEMA ROMÂNIEI


Pentru toate popoarele, stema ţării - semnul heraldic suprem - are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.
      În multe steme naţionale, elementele constitutive sunt fidele trecutului istoric naţional, fiind recunoscute unanim de toţi cetăţenii. Asemenea simboluri nobile nu sunt fundamentate doar prin legi şi decrete. Ele sunt, în aceeaşi măsură, chintesenţa idealurilor şi aspiraţiilor cetăţenilor, dar, mai ales, transmise din generaţie în generaţie, reflectă pentru state cu veche tradiţie, cum este şi cazul Principatelor româneşti, simbolurile legendare ale începuturilor lor istorice.
     
      Spre deosebire de ţările Europei apusene, unde documentarea stemelor este relativ bogată, existând inclusiv numeroase izvoare scrise şi ilustrate (Armoriale), pentru Ţările Române izvoarele sunt incomparabil mai puţine şi, iniţial, aproape exclusiv de ordin sigilar. Acest tip de document, pe lângă posibilitatea pierderii unor detalii datorită deteriorărilor frecvente ale sigiliilor, are dezavantajul de a nu prezenta culorile diferitelor elemente heraldice ce compun stema.
                                      
 
     
      Ţara Românească
     
      Stema de stat a ţării Româneşti este cunoscută pentru prima dată la sfârşitul secolului al XIV-lea pe un document emis la 20 ianuarie 1368 de domnitorul Vladislav I (Vlaicu Vodă) şi consistă dintr-o pasăre heraldică (vultur) cu capul conturnat, având la dreapta o cruce şi la stânga o stea şi o lună, crai-nou, totul înscris într-un scut de tip francez vechi; piesa sigilară fiind destul de deteriorată, amănuntele heraldice se pot determina abia pe o pecete absolut asemănătoare din 1390. Fără nici o îndoială această stemă este mai veche decât prima ei atestare, datând cel puţin din vremea domniei lui Basarab I, primul domnitor al ţării Româneşti. Este logic să se presupună că acel anonim "Rex Valachorum" de la sfârşitul secolului al XIII-lea, al cărui stemă personală - scut cu primul câmp fasciat în roşu şi aur, reprodus pe Armorialul Wjmbergen, este un inaintaş al Basarabilor, al căror armorial familial este identic a avut şi o stemă a formaţiunii statale pe care o conducea şi că aceasta avea aceleaşi elemente heraldice majore (vultur cu capul conturnat, cruce, stea) ca şi cea documentată în secolul al XIV-lea pentru ţara Românească. Pentru originea veche - de la începutul secolului al XIII-lea, atât a stemei Basarabilor, cât şi cea a viitoarei Ţări Româneşti pledează mai multe argumente. Pentru stema de familie a primei Case domnitoare româneşti este clar că ea nu a putut să fie concedată de regii Ungariei, ca suzerani ai teritoriului sud-carpatic, deoarece culorile Basarabilor (aur cu roşu) sunt superioare celor ale stemei maghiare arpadiene (argint cu roşu), ceea ce face evident faptul că stema strămoşilor Basarabilor este veche şi obţinută independent faţă de coroana maghiară. Este de semnalat şi asemănarea stemei Basarabilor cu cea a Asăneştilor de la sudul Dunării, ambele având, probabil, origini comune.

                                              
      Stema de stat muntenească este, foarte probabil, ilustrarea unui fapt istoric - real sau imaginar - aşa cum sunt majoritatea stemelor create în această perioadă. Din păcate, legenda care a stat la baza ei nu s-a transmis, aşa cum a fost cazul pentru stema Moldovei. Îmbinarea celor două elemente cheie ale stemei, a vulturului - pasăre specifică zonei de munte - şi a crucii pare să indice două lucruri: primul, ar stabili locul geografic al formaţiunii respective, în zona montană, foarte probabil pe ambele versante ale Carpaţilor meridionali, în jurul defileului Oltului. Al doilea element major, crucea, iniţial redată separate, apoi ţinută în cioc de vultur sau acvilă, ar putea însemna că acest simbol creştin (adus sau arătat legendar de vultur) a fost preluat (însuşit) de către conducătorul local într-o luptă dată împotriva unor necreştini; aceasta ar exclude "naşterea" stemei muntene ca urmare a unui conflict cu maghiarii şi ar presupune fie o luptă cu forţe cumane încă necreştinate, fie cu tătarii. ţinând cont de victoria obţinută de forţele româneşti din această zonă împotriva hoardelor tătare aflate în retragere (1242) este extrem de posibil ca tocmai acest eveniment să fi stat la baza legendei ce a dus la crearea stemei viitoarei ţări Româneşti. Pentru vechimea mare, cu un secol în urma primei dovezi sigilografice pe care o avem, ar mai putea pleda încă un element: stemele de pe sigiliile din secolele al XIV-XV-lea au pasărea conturnată redată în chip de vultur (şi doar treptat, spre sfârşitul secolului al XV-lea, ea se transformă şi capătă înfăţişarea de acvilă, pe când, pe emisiunile monetare ale aceleiaşi perioade, pasărea apare de la început sub formă de acvilă (XVIII/1), aşa cum se vede şi pe dinarii bătuţi sub acelaşi Vladislav I (1364-1377). Este bine de ştiut că sigiliile se schimbă mai greu, au o tendinţă de conservare a formelor mai vechi, pe când pe emisiunile monetare elementele heraldice reproduse sunt de "ultimă oră". Pe lângă variaţia în aspectul păsării, de la vultur spre acvilă, la un moment dat cu tendinţa de transformare în corb, ar mai fi de remarcat şi transformarea coifului pe care este plasată acvila (XIX/4a) în munţi (VI/2). Este posibil ca realizarea mai neclară, pe unele emisiuni monetare, a coifului legată de o transmitere orală, legendară, a evenimentului care a dus la crearea stemei, să fi dus la "interpretarea" coifului drept munte şi redarea ca atare a acestuia pe steme. În decursul timpului elementele componente ale stemei îşi schimbă înfăţişarea, evoluează. Spre exemplificare, exceptând forma şi tipul pasării şi a crucii, amintim de modificarea tipului de scut de cel de tip francez vechi, la cel central-european (cu vârful rotunjit), apoi la cel de tip francez modern, trecând apoi în cel de tip renascentist (IV/6) ş.a.m.d. Un element foarte important al stemei valahice care trebuie reţinut este coroana princiară care începe să fie aşezată pe capul acvilei, de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Pornind de la stema sigilară din 1579 (VII/3) a domnitorului Petru Cercel, tot mai mulţi domnitori (de la Mihai Viteazul şi urmaşii săi direcţi până la domnitorii fanarioţi ai secolului al XVIII-lea) vor pune acest simbol al suveranităţii pe stemele ţării (VII/2, VII/6, XIII/4, X/6, XIII/6). Trebuie semnalată, de asemenea, apariţia unui nou element heraldic, a leilor afrontaţi care susţin scutul. În prima jumătate a veacului trecut, stema Munteniei se transformă în emblemă, prin dispariţia scutului; acvila românească ajunge să fie înfăţişată, obişnuit, cu aripile larg desfăcute, cu crucea în cioc, încoronată, ţinând în ghiare spada (sau sabia) şi sceptrul (sau buzduganul) (XIV/4, XV/l, XV/2).

                                                             
                                                  

     
      În
1848, guvernul revoluţionar va menţine ca stemă a statului acvila încoronată, care ţine în cioc crucea şi în ghiare spada şi sceptrul (XVII/1) sau care stă pe un trofeu (XVII/3). Acelaşi simbol heraldic se menţine până la înfăptuirea Unirii Moldovei cu ţara Românească, prin dubla alegere ca domnitor, la 5 şi 24 ianuarie 1859, a colonelului Alexandru Ioan Cuza (XVIII/5), când simbolul heraldic al noului stat va prelua stemele Munteniei şi Moldovei.


     
     
      Moldova
     
 
  Stema Moldovei  , capul de bour căruia îi este asociat o stea, o lună, crai-nou şi o floare, pare a fi şi ea de origine mai veche decât prima sa atestare documentară, tot sigilară, datând din 1387, dar, ca şi în cazul ţării Româneşti, abia sigiliul de pe hrisovul din 30 martie 1392 dat de domnitorul Roman I Muşat este suficient de clar pentru a se desluşi toate amănuntele (XXV/1). Aceeaşi stemă, cu capul de bour având coarnele recurbate în afară, apar şi pe mondele emise de Petru I Muşat, în 1377 (XXXV/2a). Începând din anul 1409, coarnele bourului îşi modifică înfăţişarea, fiind curbate înăuntru, amănunt care se va păstra întocmai în toată evoluţia istorică a stemei; tot acum se modifică şi forma stelei, care va avea cinci colţuri nu şase, trandafirul plasat la stânga botului va fi redat cu petale, un globular (XXV/3) semiluna rămânând sub aceeaşi formă. Este de menţionat că scutul stemei este încadrat într-un chenar cu şase lobi. În decursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului. Pentru prima dată la 1563, sub domnia lui Despot-Vodă, scutul apare suprapus de o coroană princiară deschisă (XXV/4). Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada şi buzduganul



     
      (XXIX/1, XXIX/4, XXXI/1). Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului, se transformă în soare. În secolul al XVIII-lea, chiar dacă elementele heraldice vechi rămân în esenţă aceleaşi, stema devine tot mai încărcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate (XXX/2) sau este susţinută de lei rampanţi (XXVII/5). La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi aşezată pe un manton de purpură căptuşit cu hermină (XXXI/4). Sub domniile lui Mihail Sturza cât şi ale lui Grigore Alexandru Ghica, se constată tendinţa de a se modifica aspectul animalului heraldic, bourul tradiţional fiind înlocuit cu zimbrul (XXXIV/4, XXXIV/6) iar scutul apare încadrat între doi delfini afrontaţi.




     
      Unirea Principatelor va duce, într-o primă etapă, la alăturarea simbolurilor heraldice ale ţării Româneşti şi Moldovei, fără a se crea o nouă stemă iniţial, prioritatea (locul din stânga) a revenit bourului sau zimbrului Moldovei (LXI/3, LXI/4) apoi abia acvilei muntene. Această dispunere a simbolurile heraldice moldovene şi muntene este evidenţiată şi la prima stemă, instituită oficial la 9 februarie 1861 (LXII/3) cu observaţia că aici acvila Ţării Româneşti apare neîncoronată, pe când în majoritatea reprezentărilor oficiale ale stemei, ea continuă să fie redată încoronată, conform tradiţiei (LXII/5, LXIV/6). Trebuie subliniat faptul că această stemă oficială nu este respectată şi că pe aproape toate actele oficiale, portrete ale domnitorului Cuza, servicii de veselă comandate de domnitor ş.a.m.d., stema ţării este redată diferit. În general ea este înfrumuseţată şi înnobilată prin plasarea celor două scuturi alăturate şi încoronate (uneori chiar cu o coroană regală, nu princiară) prin plasarea lor pe o mantie de purpură căptuşită cu hermină, scuturile fiind flancate de doi delfini afontaţi.



     
     
      Dobrogea
     
      Delfinii, ca un nou element heraldic al stemei, simbolizau ieşirea la Marea Neagră, ca rezultat al retrocedării, prin Pacea de la Paris (1856) a celor trei judeţe din sudul Basarabiei : Ismail, Cahul şi Bolgrad. În aceeaşi perioadă se folosesc însă şi steme în care ordinea simbolurilor celor două ţări este inversată (LXVIII/1,4). Din a doua parte a domniei lui Cuza apar şi steme ale Principatelor Unite care au scutul scartelat, în cartierele 1 şi 4, pe fond albastru, fiind acvila cruciată iar în cartierele 2 şi 3, pe fond roşu, capul de zimbru cu stea între coarne; centrul scutului este timbrat cu tricolorul românesc. Scutul, încoronat princiar, este flancat de delfini afrontaţi, totul aşezat pe mantia de purpură căptuşită cu hermină, încoronată deseori regal şi susţinută de două hampe care au înscrise pe cartuşe datele dublei alegeri (V şi XXIV); o panglică cu deviza "TOŢI ÎN UNU" apare frecvent la partea inferioară a herminei (LXIX/3,5).



     
      După alegerea ca domnitor a principelui Carol de Hohenzollern - Siegmariengen, Adunarea Electivă (transformată în Camera Deputaţilor) a dezbătut şi a aprobat, la 30 martie 1867, noua stemă de stat pe baza proiectului lui Ion Ghica. Stema este formată dintr-un scut scartelat, având în cartierele 1 şi 4, pe albastru-azur şi pe aur, o acvilă cruciată şi conturnată şi în cartierele 2 şi 3, pe fond albastru şi roşu, capul de bour cu steaua între coarne; atât acvila cât şi bourul erau în culori naturale. Peste cele patru cartiere era stema familiei de Hohenzollern (scut scartelat alb şi negru). Scutul, timbrat cu o coroană regală era susţinut de o femeie dacă ţinând în mâna dreaptă o "sica" şi de un leopard lionat; sub tenanţi era o eşarfă albastră pe care era înscrisă, cu galben, noua deviză a ţării: "NIHIL SINE DEO" (nimic fără Dumnezeu). Armele ţării erau aşezate pe un manton de purpură cu franjuri de aur, căptuşit cu hermină şi timbrat cu o coroană regală (LXX/3).



     
      La 8 martie 1872, Senatul modifică stema; astfel, scutul scartelat are în primul cartier, pe azur, acvila încoronată şi cruciată, purtând în ghiare spada şi sceptrul, totul de aur, flancată de un soare, tot de aur; în cartierul al doilea, pe roşu, un cap de zimbru cu stea între coarne, flancat de o semilună, totul din aur; un element heraldic nou, simbolul Olteniei, a fost introdus în cartierul al treilea: pe fond roşu, un leu încoronat ieşea dintr-o coroană antică, flacat de o stea cu 6 raze, totul din aur; în cartierul al patrulea, pe azur, doi delfini afrontaţi, din aur. Pe centru, scutul scartelat al casei domnitoare. Scutul, timbrat cu coroana regală, era susţinut de doi lei cu coada între picioare. Restul elementelor (eşarfa cu deviza şi mantoul încoronat) au rămas aceleaşi cu cele stabilite în 1871 (fig.89). După proclamarea regatului, în 1881, prin uz şi nu prin lege, se aduc unele modificări acestei steme. Astfel, este înlocuită coroana din aur ce timbra mantoul de purpură şi hermina cu coroana regală din oţel, cu care a fost încoronat Carol I, se adaugă, sub eşarfa devizei, ordinul "Steaua României" şi se schimbă poziţia cozilor celor doi lei.



     
      În prima perioadă a domniei regelui Ferdinand I (1914-1921), pe lângă stema "oficială", din 1872, cu modifcările semnalate, a început să fie folosită şi o altă stemă, mai puţin încărcată. Forma ei porneşte de la însemnul Ordinului "Carol I", înfiinţat în 1906 şi care devenise cea mai importantă decoraţie românească, ideea iniţială regăsindu-se încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza (LXI/2): astfel, scutul cu armele ţării era plasat pe corpul unei acvile româneşti încoronată şi cruciată, cu zborul în jos, ţinând în ghiare spada şi sceptrul şi având eşarfa cu deviza "NIHIL SINE DEO" plasată peste coadă (LXXI/5).



     
     
      Transilvania
     
      Desăvârşirea unităţii naţionale, după primul război mondial, a impus schimbarea din nou a stemei, pentru a se include şi simbolurile heraldice ale noilor provincii. Este de subliniat că, exceptând Transilvania care, deşi organizată ca voievodat în cadrul regatului maghiar încă din secolele XII-XIII şi, după căderea şi ocuparea acestuia de otomani la începutul secolului al XVI-lea (1541), devenită principat autonom, cu acelaşi statut ca şi ţara Românească şi Moldova, nu va avea o stemă proprie. Ea nu va apărea decât pe la 1590 şi se compunea dintr-un scut împărţit în două câmpuri: pe câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieşind din linia de demarcaţie, iar în câmpul inferior, şapte munţi cu câte un turn pe ele (XLIV/2). Aceste elemente heraldice, cu menţiunea că munţii cu turnuri vor fi înlocuite cu turnuri de cetate, vor rămâne, sub diferite reprezenări, aceleaşi pe tot parcursul istoriei (XLV/3, XLVI/6).
     
     
      Banatul, Crişana şi Maramureşul
     
      Celelalte provincii româneşti care s-au alipit României nu au avut simboluri heraldice proprii, de tradiţie, care să fie incluse în stemă: Bucovina şi Basarabia erau părţi ale Moldovei care niciodată, înaintea ocupării lor de către Imperiul Austriac şi Imperiul Rusiei, nu au constituit entităţi regionale separate, iar Banatul, Crişana şi Maramureşul căpătaseră simboluri heraldice doar sub administraţia austro-ungară, la sfârşitul secolului al XIX-lea.



     
      La 23 iunie 1921, pe baza propunerilor Comisiei Consultative Heraldice, Parlamentul votează legea privind noua stemă a României Mari. Stema se prezenta sub trei forme (mare, mijlocie, mică) fiind folosită, fiecare din ele, în funcţie de importanţa actului. Ea se prezenta astfel: scut, albastru-azur, pe care este o acvilă cruciată, încoronată, cu spada şi sceptrul în ghiare, totul din aur, purtând pe piept un scut scarletat având la bază un triunghi şi pe centru un ecuson alb/negru. În primul cartier, pe fond albastru-azur, o acvilă cruciată de aur, cu ciocul şi ghiarele roşii, flancată de un soare şi o semilună, tot de aur; în cartierul al doilea, pe fond roşu, un cap de zimbru în culori naturale, cu o stea între coarne şi flancată de o floare şi o semilună conturnată, din aur; în cartierul al treilea, pe fond roşu, un leu ieşind dintr-un pod, ambele de aur; în cartierul al patrulea, tăiat de o fascie roşie, pe câmpul superior, de culoare albastră, o acvilă neagră cu limbă roşie, având un soare de aur şi o semilună conturnată, iar în câmpul inferior, pe aur, 7 turnuri de cetate, colorate roşu; în triunghiul în şef, pe albastru, doi delfini afrontaţi, de aur. Scutul este timbrat cu coroana regală românească, din oţel, şi este susţinut de doi lei de aur, cu limble roşii. Colanul Ordinului "Carol I" atârnă la baza scutului iar eşarfa albastră, cu deviza "NIHIL SINE DEO", de aur, este plasată sub lei şi scut. Totul este aşezat pe un mantou de purpură dublat cu hermină şi bordisit cu franjuri de aur şi timbrat cu o coroană regală de aur.



     
      După ce Regele Mihai I a fost forţat să abdice (30 decembrie 1947), regimul comunist a înlocuit cu totul vechea stemă în ianuarie 1948 se alcătuieşte, în chip de stemă, o emblemă heraldic după model sovietic, compusă dintr-o cunună ovală din spice de grâu, în culori naturale, legate jos cu o panglică tricoloră pe care erau siglele "R.P.R.". (Republica Populară Română), în interiorul cununii fiind redat un câmp pe care era un tractor, având ca fundal un grup de trei furnale din spatele cărora răsărea soarele ce împrăştia raze, totul în culori naturale.

                                           
     
      La 28 martie 1948, prin lege, câmpul cu tractorul şi furnalele sunt înlocuite cu un peisaj - un câmp verde la marginea unei păduri de brazi, o sondă şi un masiv muntos, un soare care răsare şi emană raze, totul redat în culori naturale şi încadrat în aceeaşi cunună deschisă de spice legate cu panglică tricoloră (LXXII/1). În 1952, pe razele dintre spicele cununii a fost plasată steua rouşie cu 5 colţuri, specifică regimului sovietic (LXXII/2). După proclamarea Republicii Socialiste România, în 1965, simbolul heraldic a rămas, în esenţă, acelaşi; s-a adăugat, la bază, o fâşie albastră simbolizând un râu iar numele statului a fost scris, întreg, pe panglica tricoloră.




     
      Imediat după Revoluţia din 1989 s-a pus problema conferirii României unei steme noi, reprezentative. De fapt, primul simbol al Revoluţiei a fost steagul cu o gaură în mijloc, de pe care fusese îndepărtată stema comunistă. Comisia heraldică, numită în scopul realizării noii steme a României, a lucrat intens, supunând Parlamentului două variante finale care au fost, în cele din urmă, combinate. Rezultatul îl constituie design-ul actual, adoptat de cele două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992.




http://www.presidency.ro

Ce putem da unui semen al nostru când nu avem nimic la îndemână?

Într-o zi, un mare scriitor rus, care avea obiceiul de a nu umbla cu banii la el, întâlni pe un cerșetor, care-i întinse mâna, cerându-i de pomană. Scriitorul, care avea o inimă foarte bună, se căuta prin buzunare, se scotoci, dar nu găsi nici o lescaie.
Atunci, plin de dragoste, întinse mâna cerșetorului:
-Iată, dragul meu, nu am nici un ban la mine, dar îți dau o strângere de mână, cu toată dragostea.
Cerșetorul îi strânse mâna și, cu glas cald de recunoștință, răspunse:
,,Mulțumesc, domnule!… Nimeni până la dumneavoastră nu mi-a dat o pomană atât de frumoasă.”
Fiecare da din visteria sufletului său ceea ce are! Întotdeauna gasim să dăm ceva aproapelui nostru! Dacă nu avem bani, putem oferi un gând bun, o vorbă plină de iubire și mai ales în aceste vremuri de restriște putem face milostenia sufletească care este mai de preț decât orice alte bunuri trecătoare.

joi, 23 septembrie 2010

Institutul de Geofizică din Kiev: "Va avea loc un seism puternic în zona Vrancea"

Institutul de Geofizică S.I.Subbotin de pe lângă Academia de Ştiinţe a Ucrainei prognozează că mai multe cutremure de pământ vor zdruncina în timpul apropiat teritoriul ucrainean, a relatat la începutul acestei săptămâni postul de televiziune ucrainean "24 kanal", citat marţi şi miercuri de ziarul Segodnia şi portalul LigaBiznesForm.
Principala ameninţare vine din regiunea seismică activă numită "zona Vrancea", masiv muntos relativ apropiat de teritoriul Ucrainei, care generează periodic mişcări puternice ale scoarţei terestre la mare adâncime - au specificat canalele media citate.
Cutremure de acest gen au avut loc în 1940, 1977, 1986 şi 1990. Acestea au fost resimţite şi în Ucraina şi chiar şi în Rusia, în particular la Moscova şi Sankt-Petersburg, scrie Segodnia.

"De mult timp nu au fost astfel de cutremure, iar ciclul lor de repetiţie se apropie de final, de aceea putem să ne aşteptăm, în principiu, că astfel de cutremure se vor resimţi şi pe teritoriul nostru. Seismele din zona Vrancea comportă un pericol major pentru clădirile foarte înalte din cauza vibraţiilor de înaltă frecvenţă", a declarat directorul adjunct al Institutului de Geofizică S.I.Subbotin, Aleksandr Kendzer.

În general, cutremurele sunt extrem de periculoase pentru obiective cum ar fi digurile şi podurile, ce riscă să fie distruse, scrie Segodnia.

Potrivit ziarului citat, în genere, oamenii de ştiinţă prevăd că Ucraina va fi zdruncinată în limita a 7 grade pe scara Richter şi numai locuitorii Crimeii ar trebui să-şi facă mai multe griji, pentru că este posibil ca seismul să aibă în peninsulă o magnitudine de 9 grade pe scara Richter.
Directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului, prof. dr. Gheorghe Mărmureanu a dezminţit, miercuri, afirmaţia oficialilor Institutului de Geofizică S.I.Subbotin de pe lângă Academia de Ştiinţe a Ucrainei, care prognozează, în zona Vrancea, un cutremur de pămând foarte puternic.

http://www.infoportal.ro

SCORPIONUL DIN MINE-PILDA


Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga in mijlocul naturii privea cristalinul apei când remarcă un scorpion căzut în apă şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioșat și plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui.

După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era din nou în apă şi pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară la fel de tare încât acesta suspină.

Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân: “Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ţi mulţumească el te rănește mereu?” “

Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înțelept. Ţine de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să fac binele necondiționat, în iubire și compasiune !”

În viața noastră de zi cu zi întâlnim la fiecare pas câte un scorpion dar nu întâlnim în noi pe bătrânul pustnic care obsesiv de frumos iubește pe cel ce-i face rău.

Uneori deznădăjduim când vedem că scorpionii din viața noastră ne arată nerecunoștință.

Întodeauna ne dorim să primim calde mulțumiri, să fim lăudați pentru faptele noastre si nicidecum înșelați în așteptări.

Din păcate însă nu realizăm cât de scorpioni suntem noi înșine cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos pe care-l pălmuim la fiecare pas pentru binele făcut, prin fapte rele, prin judecare și osândire, prin nelucrarea sinelui.

Trăim în „zodia scorpionului” și înțepăm Mâna întinsă a lui Dumnezeu și nici măcar nu ne întristăm pentru asta !

Doamne Dumnezeul meu ajută-mă în lucrarea mea sinceră să scap de scorpionul din mine și să devin candid și înțelept precum bătrânul din poveste !!!


alina

miercuri, 22 septembrie 2010

Nou mebru al echipei Radio Sufletel

Ma numesc Bancescu Ion Marian si am 24 de ani. Sunt din Com. Vaideeni,Jud. Valcea si de 2 ani sunt in Spania.
Imi place sa calatoresc sa ascult muzica sami fac zi de zi prieteni noi imi place sa ascult necazurile sau bucuriile oamenilor .
Nu imi place minciuna hotia si oameni care in fata iti sunt prieteni si prin spate te vand.
Fac parte din echipa tehnica a radio,ma ocup de chatul radio pe care va invit sa il vizitati .

marți, 21 septembrie 2010

Două filme românești în cursa pentru Oscarul european


Membrii Academiei Europene de Film au selectat pentru competiția din acest an și două  pelicule românești. Astfel filmul  “Eu când vreau să fluier, fluier”, de Florin Şerban, şi “Concertul”, de Radu Mihăileanu, sunt cele două producții cinematografice care vor reprezenta România la cea de-a 23 – a ediție a competiției europene.
Eu-cand-vreau-sa-fluierCele două producții cinematografice se vor întrece cu alte 44 de filme din 32 de țări. Printre peliculele nominalizate de Academia de Film Europeană şi EFA Productions gGmbH se află  “Another Year”, de Mike Leigh, “Honey”, de Semih Kaplanoğlu, “Carlos”, de Olivier Assayas, “Des Hommes et des Dieux”, de Xavier Beauvois, “Film Socialism”, de Jean-Luc Godard, “The Ghost Writer”, de Roman Polanski, “How I Ended this Summer”, de Alexei Popogrebsky, “Lebanon”, de Samuel Maoz, “Na Putu”, de Jasmila  Žbanić, “El Secreto de Sus Ojos”, de Juan José Campanella, “Soul Kitchen”, de Fatih Akin, “Submarino”, de Thomas Vinterberg, “Tournee”, de Mathieu Amalric, şi “The Aviatrix of Kazbek”, de Ineke Smits.
În săptămânile următoare,  vor vota peliculele care vor fi nominalizate la mai multe categorii de premii. Nominalizările votate de cei 2.300 de membri ai Academiei de Film Europene, vor fi anunţate pe 6 noiembrie, la Festivalul European de Film de la Sevilla. Gala decernării premiilor celei de-a 23-a edițiii a competiției europene de film, va fi organizată la Tallin în Estonia pe 4 decembrie.
 
http://www.exclusivnews.ro/

Camelia Potec, locul 4 la 400 m liber la europenele de natație din Budapesta

Camelia Potec a ocupat locul patru la  400 m liber din cadrul Campionatelor Europene de Natație din capitala Ungariei și părăsește cometiția fără a câștiga vreo medalie.

potecFinala la 400 m liber era ultima șansă pentru Potec de a câștiga o medalie la actuala ediție a Campionatelor Europene de Natație de la Budapesta. Camelia Potec încheie evoluția le europene cu două locuri 4 la 400 și 1500 m liber și un loc 5 la 800 m liber. Singura medalie a delegației României a fost câștigată de Dragoș Agache la 50 m bras, fiind surpriza plăcută a delegației sportive a României.
  
http://www.exclusivnews.ro/

luni, 20 septembrie 2010

ZOIA ALECU



Recital folk : ZOIA ALECU


Ora: 20.00
Locatia: CLUB GYURI`S PUB
Adresa: STR. ANASTASIE PANU NR.24 (ZONA TIMPURI NOI)
Rezervari la: 0730603255,
0728867744


Sambata 25 septembrie 2010, ora 20.00 sunteti invitati sa luati parte la recitalul sustinut de ZOIA ALECU in Clubul Gyuri`s Pub din Str.Anastasie Panu nr.24.Asa ca....anuntati-va rudele, prietenii si vecinii si veniti sa ne bucuram impreuna de o seara extraordinara.

Zoia va asteapta cu drag!

Nu-i mai ajunge sufletului…

 

Nu-i mai ajunge sufletului…

                                                                                               
Nu-i mai ajunge sufletului, nu,
Sã zică: ţie, tine, te şi tu,
încât îmi pare, în secunde stranii,
că-n tine-mi depăn orele şi anii,
iar tu, din tot mai slaba-mi ezitare,
îţi creşti din mine propria-ntrupare.
Vedem în celălalt un elizeu:
eşti clipa ta venind în timpul meu,
pierd pân' şi restul ce mă face parte,
îţi trec viaţa şi-mi închei o moarte.
În pretutindenile nostru au apus
la dreapta şi la stânga, jos ori sus,
te mişti, mă mişc, trăim fără soroc
dulceaţa seacă-a stărilor pe loc…
Ni-s împletite vieţile – odgon
întins între fregată şi ponton,
în care prin furtuni nu este chip
să ni se-ascundă firul de nisip.
Urcăm în amintiri ori coborâm,
dăm de veninu-aceluiaşi tărâm
de fericire-nchisă în săruturi,
ca peste-o floare viituri de fluturi.
Nu-i mai ajunge sufletului, nu,
să zică: ţie, tine, te şi tu…

                                      C.D. Zeletin

                      FructeElena Bissinger

"Placerea adusa in suflet unei persoane...este exact iubirea care ar trebui sa ne-o purtam unul fata de celalat zi de zi...astfel ne-am transforma in ceva cu adevarat bun"
                                               Andreiuta

Festivalul Sarmalelor la Praid


A XI-a ediţie a Festivalului Sarmalelor de la Praid va avea loc în perioada 24-26 septembrie. Alături de numeroşi participanţi de peste hotare, festivalul va oferi curioşilor posibilitatea să guste preparatele concurenţilor pentru titlul “Cea mai bună sarma” şi să se bucure de un colorat program artistic, asigurat de formaţiile Bojtorjan pe 25 septembrie, duminică seara formaţia Hara şi Beatrice din Ungaria.

( http://www.zi-de-zi.ro/ )

duminică, 19 septembrie 2010

GLAS COMUN


Aceasta este revista cultural-creştină (on line) Glas Comun, la realizarea căreia sunt aşteptaţi să-şi aducă aportul toţi iubitorii de Hristos.
Vor fi cuprinse articole religioase, eseuri, studii, artă fotografică, poezii, etc.
Ideea comuna este: “ŞI TU ŞI EU ÎN SLUJBA CELUI PREASFÂNT“.
Editori fondatori:
preot stavr. Radu Botiş
e-mail: radu.botis@yahoo.com
web: www.radubotis.ro
telefon: 0745 369 891
Alexandru Losonczy
e-mail: alexandru@losonczy.com
web: www.Losonczy.ro
telefon: 0744 486 585
Editor:
 Eugen Ionuţ Jercan
e-mail: jercan.ionut@gmail.com
web: eugen-ionut.blogspot.com
Redactori colaboratori:
 Ligya Diaconescu – Diaspora
 Cezarina Adamescu - Galaţi
 Elena Buică - Canada
Petru Berbentia - Reşiţa
Petru Drăghicescu - Serbia
Mircea Botiş – Sibiu
Ioan Roman -  Baia Mare
        ( http://www.glascomun.info/ )

Diaspora Romaneasca


"Diaspora Romaneasca" este o publicatie relativ tanara. Lansata initial ca un ziar local pe piata londoneza pe 8 noiembrie 2002, dupa o perioada de rodaj de opt luni, a reusit performanta de a se lansa pe inca o piata, si anume cea din Republica Irlanda. Incepand cu luna martie 2004, "Diaspora Romaneasca" a fost distribuita si in Italia, iar apoi, din iunie 2004 incoace, a fost disponibila si pe pietele din Spania si Portugalia.
        Primii cititori ai "Diasporei" au avut ocazia sa observe progresul ziarului chiar de la un numar la altul, in ceea ce priveste continutul si diversitatea, in incercarea noastra de a crea ceva util si interesant.
        Lansata ca o publicatie bilunara, in format tabloid, cu numai 16 pagini alb-negru, o data cu extinderea distributiei in Irlanda, "Diaspora Romaneasca" a cunoscut mai multe schimbari concomitent: marirea numarului de pagini la 24, schimbarea frecventei la saptamanal, aparitia paginilor color si a diversificarii continutului. O alta schimbare importanta a avut loc odata cu lansarea ziarului in Portugalia, cand numarul de pagini a crescut la 28 de pagini, adaugand de asemenea sectiuni noi in continutul ziarului.
        Nu ne plafonam insa la acest nivel. Lansarea ziarului in alte tari europene, precum Germania, Franta, Grecia, Austria, Elvetia si altele cat de curand, va insemna realizarea unor schimbari in ceea ce priveste formatul ziarului, marirea numarului de pagini, imbunatatirea continutului etc. Tot ce ramane de facut este ca dumneavoastra sa ne fiti aproape si totodata martori la aceasta dezvoltare, facuta cu unicul scop de a va oferi o lecturare cat mai placuta si utila.
        Asadar, acum ca ne-am cunoscut, ce-ar fi sa devenim prieteni? "

( http://www.diasporaro.com )

GRIGORE VIERU



Basarabie cu jale




În mine a lovit străinul
De Paşti sau Denii.
Dar încolţitu-m-au bezmetici
Şi moldovenii.
Că nu suntem români străinul
Pe-a lui o ţine.
Şi-ai mei mai tare-l cred pe dînsul
Decît pe mine.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal şi de pe vale,
Basarabie!
„Încîlcită-ţi este viaţa“,
Basarabie!
„Ca grîul ce-l bate gheaţa“,
Basarabie!
În mine-au dat şi moldovenii
Necreştineşte.
Ci-s fericit că-n ei românul
Tot mai trăieşte.
Ei spun că nu-s români, ci lacrimi
În piept frămîntă
Cînd un Fărcaş sau Vicoveanca
Sau Gheorghe cîntă.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal şi de pe vale,
Basarabie!
„Încîlcită-ţi este viaţa“,
Basarabie,
„Ca grîul ce-l bate gheaţa“,
Basarabie!


( Adaugata de: mihella Grigore Vieru - http://poezii.t2i.info/grigore-vieru/basarabie-cu-jale/ )