luni, 20 septembrie 2010

Nu-i mai ajunge sufletului…

 

Nu-i mai ajunge sufletului…

                                                                                               
Nu-i mai ajunge sufletului, nu,
Sã zică: ţie, tine, te şi tu,
încât îmi pare, în secunde stranii,
că-n tine-mi depăn orele şi anii,
iar tu, din tot mai slaba-mi ezitare,
îţi creşti din mine propria-ntrupare.
Vedem în celălalt un elizeu:
eşti clipa ta venind în timpul meu,
pierd pân' şi restul ce mă face parte,
îţi trec viaţa şi-mi închei o moarte.
În pretutindenile nostru au apus
la dreapta şi la stânga, jos ori sus,
te mişti, mă mişc, trăim fără soroc
dulceaţa seacă-a stărilor pe loc…
Ni-s împletite vieţile – odgon
întins între fregată şi ponton,
în care prin furtuni nu este chip
să ni se-ascundă firul de nisip.
Urcăm în amintiri ori coborâm,
dăm de veninu-aceluiaşi tărâm
de fericire-nchisă în săruturi,
ca peste-o floare viituri de fluturi.
Nu-i mai ajunge sufletului, nu,
să zică: ţie, tine, te şi tu…

                                      C.D. Zeletin

                      FructeElena Bissinger

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu