Prima Luni de Post – 27 februarie 2012

Primă săptămână de post este cunoscută în calendarul popular sub numele de Săptămâna însemnată sau Săptămâna Caii lui Sântoader, acum interferând practici de purificare, specifice intrării în post, cu cele legate de cultul morților sau de celebrare a calului (vădit precreștină).

                                                       Foto:  Thibaut Glasser, Letea, 2011


Primei luni din post i se mai spune Lunea urâtă sau Lunea Curată. Acum au loc practici menite să preîntâmpine încălcarea interdicţiilor alimentare ale postului: consumarea anumitor alimente de post, înăcrirea borşului, spălarea vaselor cu leşie, schimbarea vaselor de dulce cu cele de post. În această zi se pune cenuşă în straturile în care se pune sămânţa, să nu le mănânce păsările.
Tot în această luni se pun tărâţele de grâu la fermentat. În jurul putinei se fac vrăji, descântece, gesturi magice, se rostesc formule fermecate care garantează puritatea şi forţa vindecătoare a borşului la ieşirea trupului omenesc din iarnă.
În prima dimineaţă după Lăsatul Secului, în sudul ţării avea loc ceremonialul cucilor, cu valenţe purificatoare. Mascaţii (cucii) alergau după copii, femei, fete, bărbaţi pe care îi atingeau cu beţele şi adesea îi trânteau.
De asemenea, în prima zi după Lăsatul Secului, în sudul României avea loc obiceiul jujeul, goana câinilor, vălăritul, datul câinilor în tărbacă. Câinii erau prinși și învârtiți într-un dispozitiv special. Câinelui i se transferau temporar caracteristicile vărului sau lupul (reprezentant al iernii). Chinuirea câinilor devenea astfel un gest de alungare a spiritelor iernii.



În Bulgaria, această zi se numea Pesi Ponedelnik (Lunea Câinilor), existând obiceiul corespondent datului câinilor în tărbacă, și anume  trichane na kuche. Puternic condamnat astăzi de organizațiile ce luptă pentru drepturile animalelor, acest obicei avea în mentalitatea bulgarilor menirea de a proteja câinii de turbare. Nota dominantă a acestei zile era violența, atât asupra oamenilor (mascații kukeri - corespondenții cucilor din România – loveau pe cine întâlneau în cale), cât și asupra animalelor (câinele în acest caz).
Aici puteți vedea acest obicei, dispărut la un moment dat,  în prezent reluat de locuitorii satului Brodivolo, din sud-estul Bulgariei.
 Referințe bibliografice:
Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997
Ivan Evseev, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Editura Amarcord, Timişoara, 1997
Mercia MacDermott, Bulgarian Folk customs, Jessica Kingsley Publishers, Social Science, London, 1998 (fragmente din acest studiu pot fi consultate online pe google books).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

" In Bratul tau "

Curmal (Phoenix dactylifera)

NE PASA !!!!!!!