duminică, 31 ianuarie 2016

Cretu S. Ionel - poezia mea-i nepublicată

poezia mea-i nepublicată

ea este în gândurile în care mă pierd
şi care mă pierd pe mine-ntr-un spaţiu al timpurilor...
flashuri
într-un ochi al minţii

în colburi de maidan,
în colţuri de străzi înguste şi întortochiate răscolite de tălpi arse şi ude,
din urbea minţii mele,
care are fluviu,
şi Mazeppa...şi siloz şi Maica Precista ca un far al istoriei...
şi cartier francez şi turn tv

poezia mea are rătăcită-n câmpul aerodromului părăsit
la margine de cuie şi lanţuri,
bucăţica de ziar rămasă după consumarea scrumbiilor,
lângă popândăii muraţi de ploi şi pufoşi uscaţi la soare

poezia mea-i plină de scoici şi resturi căzute de la nasturi,
de căţeii pamânturilor din rambleuri de tunel, ce se sfârşesc
în fiecare zi într-o gară...
şi de-a valma,
cal de rege, cal de prinţ şi cap-torace

şi toate acestea sunt poezia mea,
lipită ca un plasture de plămânii sufletului,
câteodata innourat,
câteodata inrourat,
câteodată insorit,
gol şi plin de lumină, câteodată

Cretu S. Ionel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu