luni, 18 ianuarie 2016

~ Dida Diana Cioponea ~

Mă numesc Dida Diana Cioponea, Sunt din Oltenia- Slatina şi locuiesc actualmente în Spania-Valencia şi pot spune cu mâna pe inimă că-mi iubesc ţara, deşi cu 10 ani în urmă am plecat (...) în Spania unde am luat viaţa de la capăt si am luat o decizie bună.
Am avut o copilărie plină de frumos, timidă si sensibilă, dar cu părinţi minunaţi si probabil din cauza asta mi-e inima plină de frumos şi poezie...
Mă simt totuşi, un pumn de cuvinte nerostite...m-ascund în mine şi ...tac....doar ochii-mi vorbesc, spunând ceea ce sufletul nu poate rosti...
O floare-mi răsare din cuvinte
şi gândul alene-l pornesc,
spre alte zări cu suflete robite,
dar mă întorc, fiindcă...iubesc
cuvântul şi versul ce în mine zac...
şi tac...tac...în necuvinte care gem;
un "Suflet Singuratic" în al poemelor iatac,
ca să mai scrie un poem.
Sunt la fel ca "LORELEI" care spunea: "Ramas-bun. Mă numesc numai Lorelei...Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lânga ei cu dragostea de mâna si am ramas cu mâna intinsă ca a regelui Lear."
Am în lucru un volum de poezii în limba spaniolă şi sper să lansez un volum de versuri aici în Spania.
Am scris si am postat pe pagina mea de Facebook si pe blogul meu şi aprecierile m-au facut să merg mai departe si rezultatele au inceput să apară,câştigând de curând o diplomă "Verry Inspiring Blogger Award", pentru blogul meu de poezie.
Ştiu că Dumnezeu mă iubeşte şi cred în mine şi în poezia pe care o simt că-mi inundă fiinţa... e o necesitate, fără care nu pot trăi.




 Deschide-mi suflete, cărare



Pentru că vreau să sufăr
când buchete de lacrimi
se prefac în țurțuri
Ce vreau de la mine?
- un strop de tăcere
înainte de rugă
și o clipă de viață
în fața morții,
sa am carare
când vine taifunul.
- Un suspin al focului
să devin flacără
în brațele timpului
ce râde-n lumina nopții.
- O stradă de aer
să pot pluti-ntre fulgi
când cerbii zănateci
trăsura dorului răstoarnă
la margini de frunze
ascunse sub păduri
de stele fugare.
Lasă-mi suflete
fereastra deschisă,
să sufăr în noaptea
infinită,
îngenuncheată
în zăpada vieții
când iarna-mi ninge-n
suflet neputința.

  


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu