joi, 11 februarie 2016

"Act de ghicire, Descifrare, Confruntare sau Dublă spovedanie ?"

Ce este lectura ?

Act de ghicire, Descifrare, Confruntare sau Dublă spovedanie ?

O intrebare utila pentru toti !
Pentru a se ajunge la lectura propriuzisa este imperios necesar ca lectorul sa isi acorde un oarece ragaz de pregatire.A intra la citit, asa brusc , e ca si cum ai intra pe ogor sa ari fara plug.
Cuvantul scris, este precum o barca pe apa.. pentru a putea sa te plimbi iti trebuie vasle si sa stii cum sa stai in barca, cum sa vaslesti si atunci ea te va purta oriunde vrei pe acel luciu de apa.
Autorul unui text liric poate asterne cuvinte voit.. atunci si asa se nasc poeziile „la cerere” , exemple putem gasi multe atat ca poezii clasice sau moderne. Ele pot avea valoare ridicata prin bogatia modului de exprimare, al cuvintelor atent alese si prin respectarea „canoanelor”.
Cel mai valoros text este insa cel care ajunge la suflet.
Un text ajuns la suflet contine el insusi o farama mai mica sau mai mare de suflet, asezat acolo, printre cuvinte de autor.
Crearea unei poezii, de pilda, poate fi rodul unor trairi proprii intense sau reactii la trairile celor din jur.Un creator se poate transpune in pielea unuia din cei din jur si sa traiasca ezoteric in locul sau. Atunci poate aparea o poezie scrisa de un barbat ce pare ( prin exprimarea folosita)a fi scrisa de o femeie. Creatia nu are limite pentru ca este un „dat” sau „har”.
Se spune ca ” tot romanul este poet” , si asta nu intamplator.. insa nu orice scriere poate fi si poezie. Sau chiar daca este nu poate fi asezata oriunde intr-o scara de valori.
Incearca sa iti faci un dictionar , asa ca in scoala primara, in care sa iti notezi cuvintele si toate sinonimele cunoscute de tine, fara sa apelezi la „surse de inspiratie externe”.Astfel iti vei da seama de bagajul pe care il detii si care te poate ajuta nu doar sa scrii, sa creezi ci sa sa intelegi ce e scris de altii. Capacitatea de a simti realitatea creatiei este direct proportionala cu acest „bagaj”.
Istoria cum ca poetii ar fi „nitel defecti” este doar pentru cei mici …
Sa ne imaginam ca avem de facut o recenzie la un volum de poezie. Se poate intampla sa citim de doua, trei sau mai multe ori acel volum pentru ca sa il putem patrunde, sa il putem intelege, palpa.. . Sau se poate sa ne simtim lacrimi pe obraz sau sa simtim fiori, zambet … de la prima parcurgere a textului.
Sa ne asezam pentru o clipa pe scaunul sau fotoliul unui poet. Sa incercam sa simtim acea lumina ce il transforma in cuvant…
Poetul este un om ca oricare dintre noi. Nu v-om simti mare lucru asezandu-ne pe scaunul lui si asta pentru ca „LUMINA” este ceva ce vine din interiorul lui si nu din scaunul sau.
Atunci cand ii citesti creatia trebuie sa incerci sa faci cam cum face si ce face el cand creaza, sa ii stii viata cat de cat, dorintele, reusitele, esecurile, iubirile, dezamagirile……
Poezia este un „ceva” care se cere scris, tot ce face poetul e sa lase mana sa fie mijlocul de exprimare al sufletului. In timpul creatiei, poetul poate trece de la o stare sufleteasca la alta foarte repede si foarte usor. Asa se face ca el poate plange si rade chiar imediat .. ca la comanda… EL SIMTE CUVANTUL TRECAND PRIN EL ! El poate zbura atat de sus pe cat de umil poate fi..
Poetul este aidoma unui actor numai ca el isi scrie si textul si regia.
Cum sa poata intelege un actor un spectator care mananca seminte si ii cere iubitei un sarut sau isi aminteste atunci de o datorie neplatita..
Rupe-te in acea clipe, cand citesti, de tot si toate si lasa-te purtat de vraja cuvantului si daca nu vei zbura… macar vei simti fiorul aripilor ce te ating …
Daca cititorul nu simte cat de cat ce a simtit cel ce a scris .. este sigur pe o pista gresita.. sigur el va intelege cu totul altceva din acele cuvinte sau nu va intelege nimic.
Intrebat fiind recent „care este cititorul ideal” raspunsul nu poate fi decat unul : CEL CARE CITESTE .
Arta scrierii este la fel ca si cititul. Si cititul este tot o arta.
Lecturarea unui text poate da nastere unor trairi noi pentru cititor. Poate fi o lectie de viata, o minunata si utila experienta.

Eugen Emeric Chvala

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu