sâmbătă, 6 februarie 2016

~ Dorul bradului ~





Dorul mă-mbracă
 în mantia sa,
 mă sfarmă în cioburi,
 iar ploaia mă ia...

Secat de nevoi,
 departe, mă ard
 în focul străin.
 Am fost cândva brad....

Graiul cel dulce
de-acasă mă doare,
Mi-i sufletu’ plâns
 Si ranele-mi doare...

În vis te sărut,
 măicută bătrână,
În brate te strâng
mămică... sau mumă...

... Si dorul mă muscă
în fiece zi,
ochii mi-s goi
si tristi si pustii...

Dar gândul că mâine
acas’ voi purcede
M-ajută să fiu
si azi un brad... verde....

Muzica si interpretare - Cristian Dobrogeanu 
Versuri - Eugen Emeric Chvala

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu