sâmbătă, 13 februarie 2016

NE VOM CĂRA DIN NOU, CU NOI, MORMÂNTUL…

Gheorghe Văduva

 

 …Vom fi din nou fără pământ și țară,
pământul nostru va fi iar alții,
i-om slugării, supuși, prin generații,
și vom fi iarăși dați pe ușă-afară…

…Ne pleacă din morminte-n haos morții,
iar cei ce-s vii își sapă-n ei mormântul,
când cei străini le fură iar pământul
și le dărâmă casa-n fața porții.

Îl iau cu ei pe unde-i duce viața,
tot rătăcind prin brava Europă,
ajunsă ca o urbe interlopă,
ce vinde pe-ntuneric dimineața.

De vom muri, scăpăm de o povară –
murirea e mai scumpă ca trăirea –,
mormântul e ca viața, ca iubirea,
ca dorul și ca dragostea de țară.

Dar, ce-i mai rău, ne mor pe rug țăranii,
cei ce-au zidit cu viața lor moșia
și-o țară ce se cheamă România,
din care se înfruptă azi golanii.

Pe seama lor și-n locul lor, străinii,
imuni la vatra noastră strămoșească,
cu limba lor de vreascuri și de iască,
dictează-nfometare-n țara pâinii.

Sunt peste tot, se-ntind ca o leșie,
în ei, în noi, în inimi, în cuvinte,
în cer, în gând, ca un apus de minte,
din care ce răsare nu se știe…

Guvernele-s ca oile pierdute,
nu văd și nici n-aud cum urlă lupii,
dar vor s-alunge din albine stupii
și de pe soare petele… vândute.

Ne pleacă-n haos din morminte morții
și-n noi se stinge Eul care moare,
cum moare ziua în apus de soare
și raza de lumină-n ceața sorții.

Vom scoate pașaport pentru morminte
Și catalog-sicriu pentru cuvinte…


Gheorghe Văduva,
București, 12 februarie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu