sâmbătă, 13 februarie 2016

~ Portret: Paul Sân-Petru ~




Dublu rondel în coriamb
al crengii spre toamnă


Intră cât poţi
creangă-n văzduh peste lună
schimb de culori
chipul ştiut ţi-l detună ;
mierla cloci
muguri şi pui laolaltă
bolta cu ploi
nu e destul de înaltă.

Aripi şi cânt
cum şi-au pierdut aşezarea
eu mai rămân
vultur pe toată culoarea;
intră cât poţi
creangă-n văzduh peste lună
schimb de curenţi
verdele chip ţi-l detună.

Soare mai strâmt
zilnic solstiţiu-l subţie
palid urcuş
gâfâie-n seva pustie;
somnul prelung
plăsmuie vise de humă
cât ne-a desprins
fluxul de sorţi în furtună
încă e timp –
urcă-n văzduh peste lună !


Paul San-Petru
9 februarie 2016



~ ~ ~


  
Portret

 Paul Sân-Petru 
 medicul cu suflet de poet 


Este o personalitate culturală apreciată atât în ţară cât şi în străinătate. A publicat 18 volume de poezii şi două volume de proză scurtă
Înclinaţia către artă şi poezie o moşteneşte de la tatăl său, care era îndrăgostit de poezia lui Eminescu, Goga şi Coşbuc. A descoperit pasiunea pentru poezie la vârsta de 16 ani.
„Este o contagiune din partea familiei. Deşi avea doar patru clase, tata iubea poezia. Ştia pe de rost versuri din Eninescu. Pe patul de moarte, la 84 de ani, nu s-a lăsat până când nu a terminat poezia „Doina" de Eminescu. Neplăcându-mi realismul socialist şi matematica, am optat pentru această artă", îşi aminteşte cu drag primii paşi spre poezie poetul Paul Sân -Petru.

Fascinat de Eminescu
 În tinereţe a fost fascinat de poezia lui Coşbuc, Goga şi Eminescu. Mai târziu, s-a orientat spre poezia secolului al -XX-lea, precum Ilarion Voronca, Lucian Blaga, Tristan Tzara.

A debutat în ziarul „Viaţa nouă" cu un „Poem aviatic", iar în anii de facultate, la Bucureşti, a publicat în „Viaţa Studenţească", „Amfiteatru", „Luceafărul", „Gazeta literară", „Convorbiri literare", „Cronica". În 1969 a debutat editorial cu volumul de versuri „Urme", publicat la Editura pentru Literatură şi Artă.
Din 1978, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi. A publicat 18 volume de poezii, plus două volume de proză scurtă. Menţionăm doar câteva dintre ele: „La limita şansei" (2004), „Alchimia muzelor" (2006), „Cine face linişte" -proză scurtă (2006) Albumul de poezie „Mersul pe fulger" (2004), „Poeme Regale" (1997) -carte unicat în România cu care a luat „Premiul Corneliu Coposu", „Carul de Biruinţă"- cu care a obţinut premiul Uniunii Scritorilor Galaţi -Brăila sau „În paroxismul, vieţii pe sfârşite...", ultima carte lansată la V.A Urechia.
Poezia sa este dominată de dragoste, bucurie, dar şi tristeţe. „Ca orice hipersensibil la dragoste, nu întotdeauna a scris din bucuria dragostei, ci mai mult din tristeţea dragostei", mărturiseşte poetul.


Muzica, marea sa dragoste!

O mai veche pasiune a lui Paul Sân Petru este muzică. Singur a învăţat să cânte la mandolină, vioară şi pian. „Când eram copil cântam la mandolină. Apoi, mi-am dorit foarte mult să cânt la vioară. Tata nu a avut bani să-mi dea şi m-a trimis la târg să vând un coş de săpun. În primul an de studenţie, dirijorul orchestrei Facultăţii de Medicină m-a auzit cântând şi mi-a propus să vin în orchestră", spune Paul Sân-Petru.



 




Pentru că nu a putut sta departe de muzică, poetul a lansat, în 2001 la biblioteca V.A.Urechia, albumul „Sacra Coralia". Albumul conţine 120 de pagini din muzica preclasică, clasică şi modernă. A doua parte a laturii muzicale s-a concretizat în volumul de poezie „Rugă pe harpă", care conţine 34 de compoziţii muzicale cu versuri proprii.

"Am practicat medicina până am ieşit la pensie. Iniţial nu am vrut să fac medicina, dar mama m-a vrut doctor, aşa că, vrând-nevrând, am absolvit Facultatea Medicină „Carol Davila" din Bucureşti- specializarea Medicină Generală. După şase ani, am fost repartizat ca medic la Poiana Teiului, în judeţul Neamţ. Aici am înfiinţat un cor sătesc cu care am participat la Concursul Gavriil Galinescu.
Numele meu din buletin este Paul Cioriciu. Bunica mea, născută în oraşul Bereşti, judeţul Galaţi, se numea Aglaia SânPetru. De la ea am preluat numele, la recomandarea editorului meu de carte Mircea Ciobanu. Mi-a plăcut foarte mult acest nume şi îl port cu sfinţenie.
Îmi place să compun muzică pentru copii şi să fac sport. Am făcut schi nautic şi am sărit cu paraşuta. Fac jogging aproape în fiecare zi şi sunt vegetarian. Ador să sculptez în rădăcini. Am avut expoziţii la Galaţi, Târgovişte, Iaşi şi Chişinău.
Îmi place să compun muzică pentru copii şi să fac sport. Am făcut schi nautic şi am sărit cu paraşuta. Fac jogging aproape în fiecare zi şi sunt vegetarian. Ador să sculptez în rădăcini. Am avut expoziţii la Galaţi, Târgovişte, Iaşi şi Chişinău.
Nu-mi place politica zilelelor noastre, oamenii ipocriţi, infatuarea fără suport, nespiritualitatea şi formalismul secularizat. Nu-mi plac oamenii bârfitori şi ranchiunoşi. Încerc pe cât cu putinţă să mă ţin departe de stresul cotidian.





Sursa : adevarul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu