joi, 15 decembrie 2011

Niculicea Elena Lavinia

Am ales sa iubesc un vis ce nu are sfârşit, doar început... Am ales sa iubesc oamenii dincolo de greşeli şi vulnerabilităţi, sau poate ca, chiar aceste lucruri m-au învăţat cuvântul sfânt "iubire". Daca aş judeca, aş simţi că ma las de bunăvoie prizonieră ego-ului, că iubesc puţin şi trăiesc exilul amarelor ganduri.



PLOAIE DE GANDURI


Ploaie de gânduri
cu lacrimi de vară
a ţesut peste suflet
pânza unei iubirii
care sărută infinitul,
gândurile-mi sunt
zbor spre fericire
stol de pescăruşi
îşi lasă libere
visurile frânte de
furtuna existenţei.
mă scufund alene
în valurile unui dor
pictat în speranţă
mă înec în lacrima
necunoscută de tine
în adâncimea unui vis
care nu cunoaşte
povara singurătăţii.
vreau să ating
cu degetele fericirii
curcubeul din tine
să rămân fără cuvinte
doar prin semnele dragostei
să vorbesc sufletului tău.





Numele meu este Elena-Lavinia,am absolvit Facultatea de Filologie,specializare limba româna-limba engleza;
Sunt o persoana romantica,sensibila,optimista,comunicativă,prietenoasa si cam încăpăţânată;iubesc viata,oamenii,natura.Sunt atrasă de lucrurile spirituale şi imi place lectura.Scriu...compun poezii, proza. Am reușit de curând sa scriu o carte.Sper sa o public.Atâta timp cât ne pastram visurile vii, viata nu ne poate infrânge Iubesc sportul,in special fotbalul.Va ofer un fragment de proza compus de mine.
"Cand privesc trandafirii-flori atat de suave si profunde-ma identific cu ei,simt ca ei fac parte din insami fiinta mea.Cand ma inclin ca sa ii miros,este ca si cum ma contopesc cu ei.Trandafirii radiaza atata lumina in jur si reusesc sa aprinda lumini in sufletul meu.Ei sunt un amalgam de forme,de culori,de miresme.In fiinta mea descoper un amalgam de sentimente,de lacrimi si dorinte.Petalele lor mi se astern in suflet ca niste nestemate ale iubirii si gingasiei".
Eşti oglinda sufletului meu ce reflectă cu acurateţe ale mele simţăminte,visuri şi speranţe.Tu,iubitul meu eşti cerul meu cu soare,iar eu pasărea ce-ţi brăzdează nemărginirea,înâlţându-mă până la soare şi sorbind însetată lacrimile cerului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu