Român. România

M-am născut în țara albastrului de Voroneț, a galbenului de Moldovița și roșului de Humor. În țara în care românu-i stăpân, dar nu prin forță și mânie, ci prin simplitate și credință, prin demnitate și onoare, prin iubirea de semeni și frica de Dumnezeu, prin muncă și multă jertfă.
M-am născut în țara în care au murit atâția și-atâția oameni pentru libertatea mea, pentru binele meu, pentru liniștea mea. În țara în care pământul a fost udat cu sângele ostașilor, al soldaților și al martirilor din temnițe. În țara în care, timp de secole, domnitori neînfricați și conducători înțelepți s-au luptat pentru unitatea neamului românesc și pentru ,,neatârnarea” țării, pentru cele trei culori ale drapelului și pentru limba noastră, singura în care ,,ne poate fi dor de mama”.
M-am născut în țara în care în fiecare sat, la fiecare casă, la fiecare fereastră exista o lumină de la candela care ardea neîncetat și o speranță izvorâtă din rugăciunea curată și sinceră a țăranului român. M-am născut în țara în care bucuriile și tristețile, soarele și ploaia, cerul și pământul, luna și stelele erau cântate la instrumente din lemn și percepute ca părți integrante ale ființei. În țara în care doinele și baladele alinau dorul mândrei după badea ei și-i făceau ,,durerea o plăcere” și ,,negăsirea o căutare”.
M-am născut în țara dorului, a jocului și a strigăturilor. În țara lui Făt-Frumos și a Ilenei Cosânzeana, a basmelor și legendelor populare. În țara în care nicăieri nu e greu de ajuns, pentru că nimic nu e prea departe, ci doar ,,depărtișor”. M-am născut în țara în care poți sta la masă cu tăcerea și poți să înțelegi că infinitul, coborât prin coloana lui Brâncuși, se prelungește în sufletul omului simplu, al românului autentic, care e înfrățit cu natura și știe să-i descifreze tainele în ritmul izvorului, în legănarea copacilor, în cântecul păsărilor, în lumina stelei ciobanului.
M-am născut în țara în care poți să auzi iarba cum crește, în care pădurea vibrează la fiorul sufletului tău, în care vântul mângâie pajiștile cosite la vreme de seară și, ca-ntr-o caldă îmbrățișare, îți inundă blând întreaga ființă cu un miros proaspăt.
Aceasta e aroma mea, a românului, care, deși am semănat de-a lungul istoriei cu lacrimi și durere, am știut mereu să aștept toamna, cu răbdare, speranță și demnitate, pentru a secera întru bucurie și pace.
În mine, cea născută în țara lui Eminescu și Creangă, a lui Coandă și Enescu, a lui Paulescu și Stănescu, a lui Brâncuși și Eliade și a multor altora, se amestecă gustul dulce al laptelui de vacă, mirosul pătrunzător de caș de la stânile din munte, foșnitura frunzei de toamnă și mângâierea discretă a cetinei, behăitul mioarei, colindele și urăturile, spuma valurilor mării și apa, când mai lină, când mai furioasă, a Dunării și a pârâurilor, râurilor, iazurilor, lacurilor și cascadelor, aroma plăcintelor, mirosul de lapte fiert și de mămăligă aburindă, cântecele de cătănie, jocul călușarilor, obiceiurile și cutumele populare, posturile și sărbătorile, rugăciunile și lacrimile mamelor, curajul și dârzenia tinerilor, înțelepciunea bătrânilor, glasul clopotului, aroma de tămâie și cântările bisericești, manuscrisele și traducerile, slovele chirilice și literele latine, preoții și monahii, bisericile și mânăstirile. Și toate sub ascultarea discreției, a evlaviei și smereniei, a milostivirii și nădejdii, a frumuseții și simplității, a profunzimii ființării.
M-am născut în țara în care și eu, și tu, și întreaga lume își poate re-găsi esența ființei, fiorul sfânt de viață curată și frumoasă, trăită cu demnitate și în bucuria de-a fi român. Nu trebuie să-l căutăm pe alte meleaguri, nu trebuie să-i întrebăm pe alții despre el, pentru că e aici, mai aproape decât am putea crede. E în noi înșine! E în România! ,,Deșteaptă-te, române... ”

GEORGIANA DIACONITA

http://www.clementmedia.ro/2011/11/30/roman-romania/comment-page-1/#comment-1508