duminică, 13 mai 2012

Elvira Godeanu - Minunata "Doamna" a teatrului romanesc.



Elvira Godeanu (n. 13 mai 1904 Bucureşti - d. 3 septembrie 1991) a fost o cunoscută actriţă română de teatru şi film formată la generaţia de aur a marilor artişti interbelici. A interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât şi din cea română. Elvira Godeanu rămâne una din marile interprete ale rolului Zoe Trahanache din comedia lui Ion Luca Caragiale.



  A fost căsătorită cu Emil Prager.
Generatiile tinere n-au mai avut ocazia sa o descopere, sa o cunoasca pe aceasta minunata "Doamna" a teatrului romanesc.
Cei de varsta a treia poate au vazut-o in "Moartea unui artist" de Horia Lovinescu, in "Vizita batrinei doamne" de Fr. Durrenmatt sau in "Apus de soare" unde interpreta rolul Doamnei Maria alaturi de regretatul actor George Calboreanu. A fost "ZOE" din "O scrisoare pierduta". A dat "viata" nenumaratelor personaje din piesele scrise de Lucian Blaga, G.M.Zamfirescu, Mihail Sorbul, B.P.Hasdeu, etc. Primul mare rol in cariera ei a fost Ducesa Tatiana Petrovna din "Tovarasi", comedie de J.Deval, minunata "Aime", Marianne din "Avarul" si Lotte din "Suferintele tanarului Werther", Cressida din "Troilus si Cressida", "Dama cu camelii" etc.
Spectacolele in care a jucat de-a lungul carierei sale au fost puse in scena de Ion Sahighian, Soare Z. Soare, Vasile Enescu. Joaca alaturi de Aura Buzescu, Cella Dima, Nicolae Brancomir, Al.Critico, Ion Manu, Marioara Voiculescu, R. Bulfinski, Sonia Cluceru, Aglae Metaxa, Silvia Dumitrescu-Timica s.a.



Iata ce spune in Adevarul Literar si artistic din 16-22 decembrie 1990 (articol pe care cu mandrie matusa mea mi l-a trimis la Teatrul National Timisoara) minunatul critic Natalia Stancu: "As numi "Elena" din "Atrizii" lui Victor Eftimiu, rolul vietii ei. Si nu pentru ca ar fi fost realizat mai stralucit ca altele. Ci dintr-un alt motiv. Plina de viata si capabila sa observe, sa recreeze, sa stilizeze viata, sensibila, inteligenta, dotata nu numai cu talent, ci si cu intuitie scenica, cu o mare putere de munca, Elvira Godeanu nu a trebuit sa deprinda niciodata "virtuozitatea trucajelor si alchimia iluziei". Ea a fost si a ramas , infruntind uimitor timpul, mitul Frumusetii insesi. A acelei frumuseti care confera rang si blazon. A acelei frumuseti "nascute, nu facute" in care omul simplu si omul cel mai rafinat identificau spontan perfectiunea Naturii, presimteau reflexele Binelui si Adevarului. Ale acelui Frumos incarcat de caratele distinctiei si nobletei spirituale. Aceasta e "aura" care a intovarasit-o pe Elvira Godeanu de la prima sa aparitie scenica pina azi cind, la 86 de ani (n.n. in urmatorul an, 1991, septembrie se stingea din viata) confratii de breasla i-au omagiat -sub egida UNITER -activitatea".



Elvira Godeanu a jucat in filme de referinta ale epocii sale precum "Maiorul Mura" si "Ciuleandra".
Intodeauna a spus ca cel mai placut moment din viata sa a fost casatoria cu Emil Prager.
Doua momente neplacute au marcat viata matusii mele. Moartea mamei sale in dimineata zilei in care avea spectacol cu "Dama cu camelii". "Cand am murit pe scena, in spectacol, am trait moartea mamei".



Al doilea moment a fost moartea sotului Emil Prager la virsta de 96 de ani. A suferit si atunci cind a fost pensionata: "Directorul ne-a chemat pe scena pe mine, pe Aura Buzescu, Fintesteanu, Antoniu, Tanti Cocea, Maria Botta, Marietta Anca si ne-a inmanat plicurile cu pensionarea fara sa ne priveasca in ochi, spunindu-ne: "Imi pare rau, ne vom desparti. In plicuri aveti instiintarile de pensionare". Aceasta femeie n-a avut niciodata sentimentul invidiei. N-a invidiat nici pentru frumusete, nici pentru succese, nici pentru bogatie. A ferit-o Dumnezeu si prin asta i-a dat fericire.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu