sâmbătă, 12 mai 2012

Visul unei nopţi de primăvară - Vasilica Ilie



Prin visuri, noaptea, şerpii îmi dau ocol
Iar vulturii simt miros de carne moartă.
Asist neputincioasă la spectacol,
Cum ielele îmi descântă altă soartă.

Uit să mă-ntorc în mine şi rătăcesc
Aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint.
Poate e un joc şi doar mă amăgesc;
Şi amintirile mă’neacă în absint.

Vreau să le uit şi-aş vrea să-mi strig iubirea
Ce încă o caut ca pe un răsărit.
Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea
Pe care-am avut-o,  şi-acuma-i doar un mit?

Un bici pocneşte-n liniştea eternă;
Visul se destramă, goneşte în pustiu.
E ca atunci când tristeţile-s în bernă,
Se face lumină cu-n clinchet argintiu.

Şi mă trezesc din visul meu de-o noapte
Mă uit pe fereastră, sufletu-mi vibrează
De bucurie. Parcă aud şoapte.
Primăvara îmi spune: “bine ai venit”!

O, Doamne! Nu pot să îmi explic nicicând
Cum primăverile mă fac să-ntineresc!
Sângele-mi curge prin vene fremătând
Spre inimă. Şi-n drumul lui, eu înfloresc!

Vasilica Ilie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu