sâmbătă, 12 mai 2012

Metamorfoză cu zâmbete - Vasilica Ilie



Simt cum mi se multiplică sufletul
Ca o cocă de pâine pusă la dospit,
În anotimpuri; îi aud freamătul.
Azi, anii şi timpul cu el s-au contopit!

Primăvara mă simt ca renăscută
Şi inima se logodeşte în secret,
Pulsând dintr-o arteră nevăzută,
Multă iubire. Spun: ce suflet am! Discret!

Vara mă prinde-ntr-o văpaie plină
De iubire, plămădită-n primăvară.
De nu m-ar înţepa-n vis o albină,
Să  mă trezească. Să-i spun ispitei: piară!

Toamna, e musai, să fiu pregătită
De nuntă. Pâinea se coace deja-n cuptor.
Iubirea se serveşte aburită
De –atâta amor. Spun: nu mă lăsa să mor !

Iarna,  sentimentul în doi e complet.
Sunt ca o floare de gheaţă în fereastră.
C-un zâmbet pe o margine de suflet,
Întreb:  iubirea are culoarea-albastră?

Vasilica Ilie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu