Rodica Chircu - "Tradiţia printr-un om"

Rodica Chircu e o piesă sau un vers. O piesă sau un vers al muzicii bune. Îşi cântă viaţa, şi oamenii, şi ţara, şi tradiţia. A zidit temeinic alături de alţi oameni-voce-bună şi a luat naştere Ansamblul  Folcloric „Maria Tănase”. Este o interpretă de muzică populară originală, o fostă soprană de valoare şi o actriţă desăvârşită. “Eu sunt fata lui Gheorghiţă”, “Ce faci mândro, ce lucrezi”, “Fir de lână ca bujorul” sunt doar câteva dintre melodiile frumoase şi de ascultat. Rodica Chircu, interpretă de muzică populară, în prezent este consilier al Asociaţiei “MEDIATIS-ONLUS”, vicepreşedinte al Asociaţiei “Voci del Mondo” şi promotor al Muzicii Tradiţionale Româneşti în Italia.






Hilde Tudora: Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră?
Rodica Chircu: Muzica înseamnă aproape totul. Iubesc tradiţia, îmi iubesc ţara şi oamenii, în special oltenii. Moştenesc talentul de la părinţi, însă cel mai sonor dar l-am cules de la bunica mea. Pe scenă mă simt ca acasă. Îmi place să cânt, dar îmi place să şi învăţ. În paralel cu folclorul, am lucrat şi în Teatrul de Operetă, şi la Teatrul Liric „Elena Teodorini”.

H.T.: Ce vârstă aveaţi când aţi interpretat prima melodie?
R.C.: La vârsta de opt ani am urcat pe scenă, şi alături de Orchestra din Poiana Mare am obţinut primul meu premiu, cu melodia “Prin pădurea bradului”.

H.T.: Care sunt temele pe care le abordaţi în melodii?
R.C.: Cânt dragostea, cânt natura, cânt omul, munca câmpului şi anotimpurile. Deşi folclorul, cântarea tradiţiei rămâne pasiunea mea, am studiat şi canto clasic. Sunt cant-autor. Majoritatea versurilor sunt făcute de mine, dar am şi foarte multe pise culese. Multe dintre ele de la bătrâni din Oltenia.Mi-am propus mereu să merg pe folclor autentic, pe originalitate. Vreau să fiu acel interpret de muzică tradiţională, care aduce liniştea şi bucuria în sufletul ascultătorilor. Teatrul de Operetă a fost şi el un capitol foarte frumos din viaţa mea. Am lucrat ca soprană 14 ani.



 

H.T.: Într-un moment al vieţii dumneavoastră aţi abandonat cariera de interpret şi aţi parasit ţara. De ce?
R.C.: Muzica înseamnă şi a însemnat foarte mult pentru mine. Dar nevoia de a-mi întemeia o familie şi-a spus cuvântul. M-am stabilit în Italia alături de soţul meu. Dar şi acolo am continuat oarecum acest drum. Nu s-a auzit însă vocea.  De 11 ani lucrez în intercultură. Cu alte cuvinte promovez în Italia cultura românească. Vreau să arăt şi altor popare frumuseţile poporului român. Şi să arăt că îmi iubesc toată ţara, am cântat muzică oltenească îmbrăcată în costum moldovenesc.

H.T.: Puteţi să enumeraţi cateva premii de care v-aţi bucurat de-a lungul carierei muzicale?
R.C.: Cu siguranţă. În 1988 am obţinut trofeul Maria Tănase, tot în acelaşi an am luat Cununa Rozelor la Calafat. În 1990 am fost în Topul Tinerilor Interpreţi, iar în ediţiile internaţionale Cântarea României, am ocupat locul I.

H.T.: Acum că v-aţi întors din Italia, ce planuri aveţi?
R.C.: În paralel cu ce fac acolo, vreau să mă relansez. Să-mi continui pasiunea. Am înregistrat câteva piese foarte bune, iar în luna iulie, cu prilejiul sărbătoriii celor 20 de ani de la înfiinţarea Ansamblului Folcloric„Maria Tănase”, îmi voi lansa CD-ul.


H.T.: Ce sfat aveţi pentru tinerii din ziua de astăzi? Credeţi că mai apreciază tradiţia românească?
R.C.: Într-adevăr, lucrurile s-au schimbat foarte mult în ultimii ani, dar eu cred în oameni. Cred că ştiu, şi pot să aprecieze muzica bună. Tinerii ar trebui să intre mai mult în contact cu astfel de genuri muzicale, fiindcă noi cântăm tradiţia şi ţara aşa cum e ea. 


 Hilde TUDORA

Sursa :  http://jiunimea.gds.ro/