duminică, 13 mai 2012

Poveste de început de primăvară (XXIV) - Vasilica Ilie

 
- Da, şi eu cred la fel! Mi-a promis că într-o zi vom sta de vorbă pe îndelete.
După ce îşi mai aduseră aminte de tinereţe şi mai chicotiseră ceva timp, Ilinca o întrebă:
- Tu, ce mai faci, Maruşca? Cum îţi merge la serviciu?
- Este o perioadă mai bună, să zic! Am câstigat nişte lucrări prin licitaţii. Mâine fac iarăşi nişte evaluări pentru alte caiete de sarcini. Nu întotdeauna câştigăm licitaţiile deşi mergem pe minimum cu evaluarile.. Şi aici se trag sfori; trebuie să ai relaţii ca să câştigi lucrări. Patronul meu nu prea are relaţii.
- Ştii că şi iubitul meu are o firmă de construcţii? Mi-a spus că are lucrări mari, se descurcă.
- Noi suntem o firmă mică, draga mea. Cel puţin, la birou, sunt numai eu cu o colegă care întocmim caietele de sarcini pentru licitaţii iar echipa cu care se lucrează este mică, se fac numai lucrări de interioare: zugrăveli, pus faianţă, gresie, parchet, instalaţii sanitare şi electrice. Când lucram în proiectare era cu totul altceva, făceam devize pe lucrări, dar de când s-a desfiinţat instituţia la care lucram, m-am reprofilat de câţiva ani pe evaluari şi caiete de sarcini pentru licitaţii.
- Ce-ţi face familia? Fiul tău nu are de gând să se însoare?
- Suntem bine, în general; soţul meu cum îl ştii iar Sebastian nu ştiu ce are de gând, nu mai îmi spune nimic de însurătoare. Se gândeşte tot la fosta iubită cu care nu l-am lăsat să se însoare. Se pare că ea s-a măritat şi el suferă. Acum îmi pare rău. Uite, fiul tău s-a însurat de când era în ultimul an de facultate si nu te-ai împotrivit.
- Maruşca, ştii foarte bine că nici eu nu voiam să se însoare, dar este bine ca părinţii să nu se bage în chestiile astea de iubire, de alegere. Cred că nici ţie nu ţi-au impus părinţii cu cine să te măriţi, tu ai ales. La mine, la fel.
- Ilinca, ai dreptate dar când ai un singur copil vrei să fie altfel pentru el.
- Draga mea, sunt alte timpuri, ei gândesc altfel decât noi, prea puţin îi interesează părerea noastră! Adu-ţi aminte că şi noi gândeam altfel decât părinţii noştri!
- Asta este, acum este tardivă situaţia şi îmi pare rău. Îl văd tot mai trist şi nu îl mai interesează nicio fată. Nu ştiu cum îl pot ajuta, nu vrea să mai discute nimic cu mine.
- Lasă-l în pace, o să-şi revină, sunt sigură! Nu a găsit altă fată care să îl intereseze.
Ştiu că avea prieteni cu care mergea în drumeţii, la munte.
- Da, are, dar nici în excursii nu mai merge!
- Nu lăsa lucrurile aşa, draga mea! Dacă nu vrea să mai stea de vorbă cu tine, poate reuşeste tatăl lui, aşa, ca între bărbaţi.
- A vorbit, dar tot degeaba! Haide, să te ajut la bucătărie, trece timpul şi trebuie să vină fiul tău la cină!
- Timpul le va rezolva pe toate, ai să vezi! Haide!
Maruşca curăţă usturoiul iar Ilinca pregăti tava pentru friptură după care, o băgă în cuptor.
- Vrei să vezi pozele de la nunta copiilor mei şi din luna de miere care au petrecut-o în Grecia, pe insula Corfu?
- Da, bine că ai adus vorba, chiar voiam să te întreb de poze, că nu le văzusem pe cele de la nuntă, suntem şi noi, prinşi în ele?
- Desigur! Şi aţi iesit destul de bine! Adevărul este că au ieşit toate pozele frumoase.
- Haide, că abia aştept să le văd!
Merseră în sufragerie, la calculator. Ilinca deschise folderul cu poze şi o lăsă pe Maruşca să se uite la poze iar ea merse la bucatarie să spele vasele.
Când reveni, Maruşca încă mai admira pozele.
- Sunt foarte reuşite! Mă bucur pentru copiii tăi. Acum, trebuie să-ţi facă un nepot.
- Păi, o să vină curând, aşa mi-au promis că o să fiu bunică la anu’.
Se auzi soneria.
- Cred că a venit Bogdan!zise Ilinca
- Ce bine! Abia aştept să-l văd ! De la nuntă nu l-am mai văzut!
Ilinca deschise uşa şi Bogdan intră în casă. Maruşca veni şi ea în întâmpinarea lui.
- Sărut mâna, mamă, sărut mâna tanti Maruşca! Ce surpriză plăcută să va văd!
- Şi eu mă bucur că te văd, Bogdan! O, Doamne, te-ai mai împlinit niţel, înseamnă că îţi prieşte însurătoarea!
Se îmbrăţişară şi merseră în sufragerie. Ilinca se scuză că merge la bucătărie să pregătească salata de andive, lăsându-i pe cei doi să discute despre una, alta.
Ilinca reveni în sufragerie şi participă şi ea la discuţii. Maruşca se uită la ceas şi spuse că pleacă. Se îmbrăţişă de rămas bun cu Ilinca şi Bogdan.
- Dragii mei, m-am simţit atât de bine cu voi! Sper că mă invitaţi şi la botez!
- Cu siguranţă, tanti Maruşca, ştiţi că vă iubesc, m-am simţit întotdeauna bine în preajma familiei dumneavoastră! Promit că o să vorbesc cu Sebastian cât mai curând! Vreau să-l îmbărbătez să iasă din starea în care se află!
- Mulţumesc, Bogdan! Voi aţi fost prieteni de mici, aţi crescut aproape împreună! Te aşteptăm şi pe la noi, cu familia!
Maruşca fuse condusă de Bogdan pâna la scara blocului şi se întoarse .
- Ce faci mamă, nu te simţi bine? Pari puţin obosită, după cum observ.
- Nu am mai stat la orizontală, tot am făcut câte ceva, poate de aceea, dar sunt bucuroasă de vizita prietenei mele şi acum, de a ta.
- Haide, stai un pic în pat, o să aşez eu masa mai încolo, când este gata şi friptura!
Sper că nu ai neglijat medicamentele!
- Păi, fără ele nu m-ai fi văzut pe picioare! Ştii că sunt conştiincioasă! Ieri am fost şi la plimbare cu Ştefan.
- Mă bucur să aud asta! Haide, du-te în dormitor! Am eu grijă de friptură!
- Păi, cred că este aproape gata, carnea de viţel este fragedă!
Bogdan se uită la friptură şi socoti că trebuie să o mai lase câteva minute să se rumenească bine. În timpul ăsta aşeză masa.
După cină, Bogdan îi spuse că pleacă în weekend la munte cu soţia şi că nu o să mai treacă pe la ea decât săptămâna viitoare.
- Eu, de luni încep serviciul, mă simt mai bine, nu are rost să mai stau acasă! spuse Ilinca.
- Treaba ta, să nu fie obositor pentru tine!
- Prima zi cred că o să fie mai grea dar o să reuşesc, ai să vezi! Mulţumesc pentru tot!
- Bine, mamă, cum crezi! Plec şi eu, vreau să trec să mai fac nişte cumpărături pentru acasă. Te rog să te odihneşti! Să ai grijă de tine!
O îmbrăţisă pe mama lui şi plecă dar nu înainte de a strânge masa şi a spăla vasele.
Ilinca se aşeză în pat, la orizontală şi dădu drumul la televizor. Erau ştirile de la orele 19,00. “Cred că trebuie să vină Ştefan, mi-a zis că vine mai târziu dar nu mi-a spus ora” , îşi zise în gând. Aţipi. Se trezi pe la orele 20,00. Se uită la ceas şi se îngrijoră că Ştefan nu mai vine. “Dacă nu mai venea, sigur mă anunţa telefonic”. Se duse la baie, îşi făcu toaleta de seară şi îşi puse o pijama de vară, de culoare roz: şort şi bluză cu breteluţe deasupra şortului. Se întoarse în pat şi se uită în continuare la televizor. Era o emisiune de divertisment. Ceasul arăta orele 21,00. În sfârşit, se auzi soneria. Se duse la uşă, şi, într-adevar era Ştefan care avea în mâini nelipsitele chiparoase.
- Sărut mâna, iubito! Scuze de întârziere dar am avut o problemă cu maşina. Am avut pană. Nu am avut nici roată de rezervă, făcusem o pană mai demult şi am neglijat să vulcanizez anvelopa. A trebuit să iau roata de maşină în braţe şi să merg la o vulcanizare. Noroc că a fost aproape de locul unde m-a lăsat în pană. Când am vrut să îţi telefonez, nu am avut cum, am uitat telefonul la încărcat, acasă. Numai ghinioane am avut în seara asta!
- Se mai întâmplă, dragul meu! Eram chiar îngrijorată, nu ştiam ce este cu tine. Acum, dacă ştiu, m-am liniştit!
Se îmbrăţişară, sărutară şi merseră în sufragerie. Ilinca puse florile într-o vază. Mai avea vreo trei glastre pline de flori.
- Ce faci, cum te mai simţi iubito? Arăţi foarte bine, înseamnă că te simţi bine! Aşa după cum ţi-am mai spus, weekend-ul îl vom petrece împreună. Mâine plecam până duminică la nişte prieteni, în afara Bucureştiului care au un iaz cu peşte, să pescuim şi să stăm la aer. Ei nu sunt, o să fim numai noi, ne-au lăsat cheia de la cabană la un vecin. O să pregătim peşte, sigur, la grătar! Am cumpărat mici şi carne de pui că ştiu că nu consumi carne de porc. Avem apă plată, tot ce ne trebuie pentru două zile. Poţi să faci şi plajă. Tu să nu îţi uiţi medicamentele şi costumul de baie!
- Mulţumesc, dragul meu, dar cred că nu o să intru în apă, stau numai la plajă. Mi-e teamă să mă aventurez în apă.
- Cum doreşti, draga mea, dar pot să te ţin eu în brate, dacă ţi-e teamă! Ce-ai făcut astăzi?
- Vom vedea cât este şi apa de caldă, dragul meu! Astăzi nu m-am simţit singură, am fost chiar alintată: a venit o prietenă la mine la prânz apoi fiul meu, mai pe seară.
Ştefan o mângâie pe păr, pe faţă, o sărută din nou şi îi şopti la ureche.
- Dacă ai şti ce dor îmi este de tine, să te mângâi, să facem dragoste! A trecut o săptămână aproape de când nu te-am strâns în braţe, să-ţi simt trupul!
- Şi mie mi-e dor de tine, aşa cum gândeşti şi tu, dar trebuie să avem răbdare.
- Am, iubita mea, dar când te văd atât de sexi în faţa mea, parcă nu rezist!

( va urma)
 
Vasilica Ilie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu