sâmbătă, 31 martie 2012

Mai rău decât toate animalele. Cea mai tristă fotografie a umanităţii



A fost catalogată drept "Cea mai tristă fotografie a umanităţii". În miile de comentarii ataşate acestei imagini revoltătoare, oamenii cred că animalele ne dau o lecţie în ce priveşte... omenia.


Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acest copil, dar cu siguranţă viaţa lui nu a fost una fericită, una normală. Omul este o fiinţă complexă, dotată cu gândire raţională, dar şi cu sentimente. Însă imaginea care circulă de mai multă vreme pe Facebook demonstrează cu totul altceva. 

Sursa :  www.angeless.ro

Poveste de început de primăvară (XVI) - Vasilica Ilie

» Pop Georgeta » Primavara In Maramures 


A doua zi, Ştefan, în drum spre spital, o conduse pe Ilinca acasă.
- Eu nu am cu ce să te servesc! Am o vişinată făcută de mine dar eşti cu maşina.
Diseară te aştept la o cină romantică, dacă nu ai alt program.
- Nu-mi trebuie nimic, iubirea mea! Îmi place la tine; ai un apartament spaţios, frumos, aranjat cu gust. Se vede cât eşti de ordonată. Sigur că o să vin! Băutura şi desertul le aduc eu!
- Mulţumesc, aşa am fost educată. Aşa am văzut la mama care a fost o femeie harnică şi curată. Probabil că se moşteneşte. Te aştept, atunci, la orele 18,00!
Ştefan o cuprinse în braţe cu dragoste şi o sărută cu foc. Ar fi stat cu ea aşa mult timp dacă nu se grăbea să ajungă la spital.
- Te las, iubito! Abia aştept să ne întâlnim diseară! Cât mai eşti în concediul de odihnă?
- Trei zile! Restul concediului nu m-am gândit când să-l iau.
- De acum, încolo, îl vom lua împreună!
O sărută din nou şi plecă.
Ilinca era fericită. Îşi găsise, în sfârşit, bărbatul pe care şi-l dorea: atent, manierat, tandru, un bărbat decis, care ştie ce vrea, care ştie să ia iniţiative şi arăta şi bine, pe deasupra!
Desfăcu bagajele, le sortă pe culori şi, împreună cu alte rufe pe care le avea pentru spălat, umplu maşina automată şi o puse în funcţiune până îşi mai făcu de lucru prin casă. Apoi, se gândi ce mai avea de cumpărat din piaţă, întocmi o listă, luă o sacoşă mai mare şi plecă la cumpărături. Pe drum se gândi: avea pentru cină piept de pui dezosat. Nu ştia ce să facă din pieptul de pui; şniţele sau o saramură cu mămăliguţă? După câte ştia, iubitul ei este pescar, trebuie să-i placă saramura, aşa că o să-i facă o surpriză: saramură din piept de pui cu mămăliguţă si, bineînţeles, câteva aperitive. La aperitive se gândi să umple câteva roşii cu salată de vinete pe care o va face când va ajunge acasă, ardei capia umpluţi cu cremă de brânză proaspătă de vaci, ciuperci la cuptor umplute, ruladă de caşcaval cu şuncă, măsline, câteva feluri de mezeluri pe care le va cumpăra feliate. De băut nu cumpără nimic şi nici dulce, pentru desert. Ştefan spusese că aduce el.
Se întoarse acasă, puse vinetele la copt în timp ce curăţă ciupercile şi tocă mărunt codiţele. Rufele erau gata de scos din maşină. Le întinse pe balcon şi băgă al doilea rând de rufe, colorate. Vinetele, între timp, s-au copt. Le curăţă şi le lăsă la scurs. Pregăti crema de brânză proaspătă de vaci cu mixerul şi o puse la frigider. Pregăti şi ciupercile: căli o ceapă mică, tocată, împreună cu codiţele de la ciuperci, tăiate mărunt, într-o crăticioară, adăugă piper, sare şi mărar, apoi umplu ciupercile pe care le puse într-o tavă şi rase caşcaval, la urmă. Le va pune la cuptor cu 10 minute înainte de orele 18,00. Luă vinetele scurse, le puse într-un vas de plastic şi le tocă fin cu ajutorul mixerului împreună cu ceapa, uleiul şi sarea. Spălă roşiile, scoase totul din interior, le lăsă să se scurgă şi le umplu apoi cu salată de vinete. Tăie fâşiuţe lungi şi subţiri de ardei verde şi făcu tortiţe la roşii care arătau acum, ca nişte coşuleţe iar deasupra umpluturii puse câte o frunzuliţă de pătrunjel verde, proaspăt. Le aşeză pe un platou şi le puse în frigider. Între timp scoase şi al doilea rând de rufe pe care le întinse repede. Mai avea de făcut saramura din piept de pui. Se uită la ceas. Avea timp! Era abia ora trei după amiază. Condimentă doi piepţi de pui cu sare şi piper şi îi puse pe grătar. Alături, pe alt ochi de aragaz, puse pe o tablă, la copt, ardeii şi roşiile pentru saramură. Când piepţii au fost gata, îi tăie cubuleţe şi-i puse într-un castron mare din inox. Toate acestea le făcea cu dragoste, gândindu-se la Ştefan, cum să iasă totul bine şi să se simtă excelent, împreună.
Roşiile şi ardeii îi decoji şi îi puse la scurs. Între timp, curăţă câţiva căţei de usturoi şi pregăti vasul pentru saramură. Turnă două căni de apă, sare, puţin ulei, ardeiul gras copt, tăiat fâşiuţe, usturoiul zdrobit, un ardei iute tocat mărunt şi puse vasul pe foc. Lăsă să dea în clocote câteva minute, adăugă şi roşiile coapte, tăiate mărunt şi pătrunjelul verde, de asemeni, tocat, mai lăsă să dea în două-trei clocote şi închise focul. Turnă saramura peste bucăţile de carne, acoperi castronul şi îi lăsă aşa circa o oră. Spălă aragazul, făcu ordine în bucătărie şi intră în baie să facă un duş. După duş se uită la ceas să vadă dacă mai are timp să-şi facă manichiura. Mai avea o oră până să vină Ştefan. Avea timp pentru toate. Îşi pregăti toaleta pe un fotoliu, îşi făcu manichiura care îi luă aproape o jumătate de oră, se îmbrăcă într-un costum de vară: pantalon şi o jachetă subţire cu mânecă scurtă, în culori vii, se parfumă, se rujă şi pregăti masa în sufragerie. Puse la cuptor ciupercile, umplu ardeii capia cu crema de brânză şi puse de mămăligă. Cum termină toate acestea, auzi şi soneria. Era Ştefan. Îi deschise uşa şi îl întâmpină cu zâmbetul său fermecător. Ştefan avea mâinile ocupate: într-o mână, un buchet de chiparoase din grădină lui şi în cealaltă, o sacoşă. Îi dărui florile Ilincăi şi o sărută de bun găsit.
- Sărut mâna, iubita mea! Uite, ia această sacoşă cu sticlele de băutură, mă întorc la maşină pentru că mai am de adus desertul.
Ea luă florile, le puse într-o vază, sacoşa cu sticle le duse în bucătărie, pe masă şi se întoarse să îl aştepte la uşă. Acesta veni cu un platou mare cu fel de fel de prăjituri. Intră pe uşă şi merse în sufragerie, acolo, unde îl invită Ilinca. Ea luă platoul de prăjituri şi îl puse în frigider. Ştefan veni după ea, o luă în braţe, o strânse aproape de el şi o sărută.
- Ce frumos ai aranjat masa, draga mea, parcă aş fi un oaspete de seamă!
- Pai, nu esti? Şi tu m-ai primit în casa ta , tot ca pe un oaspete de seamă!
- Dacă ar fi după mine, nu aş mai mânca altceva, mi-e poftă de tine!
- Avem timp şi de iubit, dragul meu! Acum trebuie să fac mămăliga fiindcă am pregătit ceva care merge cu mămăliguţă.
- O, Doamne, ce curios mă faci! Ia să te te văd, gospodina mea frumoasă, ce ai pregătit, zise zâmbind şi glumind, Ştefan!
- Nu-ţi spun, este surpriză! Haide, aşează-te la masă. Pregăteşte tu, băuturile te rog!
Vezi că paharele sunt pe masă, dacă îţi trebuiesc şi altele, sunt în băruleţul de la bibliotecă. Sper să te descurci! Eu, sunt aproape gata cu mămăliga. Apoi, închise şi cuptorul de la aragaz; ciupercile se făcuseră între timp. Le puse, aşa calde, pe un platou.
Aduse la masă aperitivele pe platouri, coşul cu pâine. Ştefan luase două pahare de whisky din baruleţ şi turnase în ele; adusese o sticlă de whisky şi două de vin roşu, demidulce, aşa cum ştia că îi place Ilincăi, ţinuse minte soiul de când băuseră la restaurant, în Sinaia.
- Se întâmplă să ai şi nişte cuburi de gheaţă, iubito?
- Da, nu îmi lipsesc din congelator! “Titan ice, altă viaţă!"Mai ţii minte reclama? zise, zâmbind, Ilinca.
Puse câteva cuburi de gheaţă într-un castronaş de inox, luă un cleştişor special pentru gheaţă şi îl aduse pe masă.
- Câte cuburi doreşti? o întrebă Ştefan.
- Două, mulţumesc, dragul meu!
Au ciocnit paharele, s-au sărutat, şi-au făcut urări şi s-au aşezat la masă.
- Ce de bunătăţi! Nici nu ştiu din ce să mă înfrupt mai întâi! Toate, le-ai pregătit tu, după ce am plecat eu de la tine?
- Da, şi am mai pregătit ceva care, sper să îţi placă! Păi, să ştii că mi-a făcut plăcere să le pregătesc!
- Atunci, trebuie să fiu cumpătat, să mă rezerv şi pentru surpriza făcută de tine!
Au mâncat încet, au mai băut câte o gură de whisky, au mai discutat despre planurile lor, cum îşi vor organiza programul când Ilinca va începe serviciul. La el era un program mai liber în sensul că nu avea oră fixă pentru a merge la birou. El era patronul care dirija pe alţii şi era mai mult cu telefoanele şi vizitele pe şantier, întâlnirile cu beneficiarii şi putea să-şi facă programul mai încărcat când iubita lui era la serviciu.
- Am să-mi întocmesc o altă agendă cu noul program pentru timpul pe care ţi-l voi dedica numai ţie, draga mea!
Ilinca se ridică de la masă pentru a aduce saramura de piept de pui şi se aplecă şi îl pupă pe obraz.
- Mulţumesc, iubitul meu! Şi acum, surpriza!
- Nu aşa! Vreau să mă săruţi cum te sărut şi eu! De fiecare dată, când îmi mulţumeşti, mă săruţi pe obraz! Uite, să-ţi arăt eu cum trebuie să faci! zise glumind.
Se ridică de la masă, o cuprinse de mijloc şi o sărută apăsat, sărut care ţinu mai mult decât o sărutare fugară.
- Vrei să te ajut cu ceva?
- Nu, stai acolo, tu eşti musafirul meu, juriul meu! Vreau să-mi dai notă de trecere! spuse în glumă Ilinca.
Se duse la bucătărie, aduse mămăliga şi castronul cu saramură. Arăta apetisant şi mirosea atât de bine!
- Mmm! După miros cred că este ceva deosebit!
Când aşeză castronul pe masă, Ştefan exclamă:
- Să nu-mi spui că este saramură!
- Ai ghicit! Saramură din piept de pui! Şi eu, care credeam că este o surpriză!
- Ba, da, este, nu am mâncat de mult saramură de pui, am mai mâncat din peşte, dar fiecare are gustul ei. Amândouă îmi plac!
Ilinca îi puse pe farfurie saramură şi mămăliguţă.La fel făcu şi pentru ea. Se aşeză apoi pe scaun. În timpul acesta, Ştefan turnă vin în pahare.
Când gustă din saramură, zise:
- Foarte bună! Felicitări, Ilinca, îţi dau nota o sută! Eşti bună de măritat! glumi el.

( va urma)
 Vasilica Iie

Poveste de început de primăvară ( XV ) - Vasilica Ilie



Era o noapte de vară călduroasă, cu lună plină. Stelele de pe cer, împreună cu luna şi luminile de pe aleea principală luminau grădina. Ilinca avea impresia că se află în lumea basmelor. Lipseau trilurile păsărelelor. Şi, totuşi, nu lipseau greierii care cântau de zor, spărgând liniştea din jur. Se aşeză în balansoar şi se legănă uşor. Gândurile ei o duceau cu câţiva ani în urmă, înainte de a divorţa. Avusese o căsnicie fericită până apăruse în viaţa fostului soţ o femeie care, pur şi simplu i-a distrus căsnicia. Se întreba: de ce oare, unele femei fac asemenea lucruri fără să se gândească la consecinţele ce pot apărea în anumite familii? Şi de ce bărbaţii care au aventuri cu alte femei nu fac în aşa fel încât să nu simtă sau să afle nevasta? Cât a suferit când a aflat că fostul soţ o înşela! S-a simţit atât de umilită! Chiar dacă i s-a făcut curte când era tânără şi, apoi, măritată, de către bărbaţi, în general, şi mai ales de cei însuraţi, nu i-a încurajat, s-a făcut că nu observă, a respectat principiile cu care a fost educată. Întotdeauna a gândit că este un păcat să se încurce cu un bărbat căsătorit, se punea în locul soţiei înşelate. De aceea, după divorţ, nu a mai avut încredere în bărbaţi. Ştefan a atras-o prin felul lui de a fi; manierat şi cu bun simţ şi mai ales prin electrizarea în acelaşi timp a privirilor. A fost dragoste la prima vedere. Se simt bine împreună, deocamdată, viitorul va decide dacă vor fi mult timp împreună, dar nu vrea să se mute la el până nu termină cu partajul. Nu doreşte să o vadă cât suferă când, în fiecare lună va merge la tribunal, la proces, fiindcă fostul soţ a făcut recurs în procesul de partaj. Nu a fost mulţumit de expertiza care s-a făcut şi doreşte cât mai mulţi bani pe jumătatea de apartament care i-a revenit drept sultă. Dosarul se rejudecă în toamnă, se va face o altă expertiză pe apartamentul pe care l-a câstigat Ilinca. De aceea nu ar vrea să-l implice indirect, are problemele lui, ca fiecare: însănătoşirea fiului, căsătoria cu iubita lui care se anunţă cât mai curând, construirea casei. Oare, Ştefan o va înşela vreodată? Iată, acum a aflat că este politician şi despre aceştia nu are o impresie prea bună; majoritatea mint şi nu se mai satură, furând. Poate că el nu este aşa, este un om cinstit care face politică şi nu este, musai, o regulă; în orice partid trebuie să existe şi oameni corecţi. Gândurile ei alunecau ca un film, de la o scena la alta: din copilărie, la tinereţe, la femeie căsătorită şi apoi divorţată şi se întreba dacă ar lua-o de la început ce ar fi schimbat în viaţa ei. Nu-i părea rău de nimic, nu ar fi schimbat nimic, chiar dacă a trecut prin lucruri neplăcute şi a pierdut mult cu divorţul, respectiv, partajul din punct de vedere material. Cel mai important lucru în viaţă este sănătatea, cum îţi hrăneşti sufletul şi împăcarea cu tine însuţi. Poate că ăsta a fost destinul ei pecetluit încă de la naştere, poate că a fost să treacă printr-o încercare grea pe care i-a dat-o Dumnezeu să vadă dacă se departează de El. Nu s-a îndepărtat nicio clipă de Dumnezeu, dimpotrivă, i-a mulţumit şi îi mulţumeşte că nu a lasat-o să clacheze, prin câte clipe grele a trecut, a întărit-o şi a făcut-o să meargă înainte cu fruntea sus. Oare, dacă îi povesteşte lui Ştefan toate acestea, o s-o înţeleagă? Poate că i se va deschide sufleteşte dacă şi el îi va povesti suferinţele prin care a trecut. De un lucru este sigură: cu cât este mai deschis şi sincer, cel de vis-à-vis de tine, cu atât capeţi încredere în el şi lucrurile merg bine; cu cât este mai secretos devine mai circumspect şi, încet, încet, încrederea dispare. Avea experienţă din căsnicia pe care a avut-o. Cât au fost deschişi unul către celălalt, căsnicia a mers foarte bine, când fostul soţ a început să-i ascundă multe lucruri pe care ea le-a descoperit ulterior, totul s-a năruit. Comunicarea era din ce în ce mai rară şi se înstrăinau din zi în zi mai mult. De ce Ştefan tot amână discuţia cu ea? Poate că se simte prea fericit şi nu vrea să umbrească aceste clipe frumoase pe care le petrece cu ea!? Măcar să-i fi spus că este văduv. Dacă nu ştia de la Gicu faptul că soţia lui a murit într-un accident, nu avea cum să ştie că este văduv. Nu a insistat să-i povestească mai multe despre el, din tot ce a înţeles de la Gicu, Ştefan este un bărbat excepţional, un om cu calităţi pe care le-a observant şi ea. De ce a avut încredere în el când au făcut dragoste prima dată? Intuia. Dacă era căsătorit nu rămânea un sejur de o săptămână să îl petreacă împreună. Apoi, bucuria reîntâlnirii, faptul cum s-a purtat, a sunat-o mereu, a venit să o ia de la Sinaia, şi acum, iată, se află aici, în casa lui, demonstrează că nu s-a înşelat în privinţa lui. “Şi dacă Ştefan vrea să vadă dacă sunt inteligentă şi înţeleg anumite lucruri pe care mi le dă cu linguriţa? De exemplu când mi-a spus la telefon că: “Nu de alta dar credeam că îl voi pierde şi pe el, aşa de disperat eram când am plecat din Sinaia spre Bucureşti”, cred că a spus destul ca să înţeleg că şi-a pierdut soţia. O bufniţă i-a înterupt gândurile. “Ce bine că m-a trezit bufniţa din gândurile mele”, spuse în gând, zâmbind, “iar îmi fac probleme în loc să mă bucur de aceste momente “. Se ridică şi porni să viziteze grădina, pas cu pas. Când ajunse aproape de gard, trandafirii căţărători răspândeau un parfum ameţitor împreună cu chiparoasele care abia înfloriseră şi care formau un mic rond, de culoare albă, aproape de gard. Stătu minute în şir să se sature de parfum. Nu simţi paşii lui Ştefan care se aproiau de ea. Se trezi luată în braţe şi sărutată.
- Ştefan, m-ai speriat! Eram atât de absorbită de parfumul florilor că nu ţi-am auzit paşii.
- Credeai că este vreun zburător care a venit să te răpească? Îti plac chiparoasele?
- Da, foarte mult iar trandafirii sunt florile mele preferate.
- S-a teminat emisiunea?
- Nu, am vrut să fiu cu tine, am văzut că nu mai vii şi am crezut că te-a răpit cineva!
- M-ai răpit tu şi a fost suficient! Am admirat frumoasa ta gradină. Este superbă!
- Şi tu eşti floarea mea vie, frumoasa mea!
Culese câteva fire de chiparoase şi i le dărui. Apoi alese trandafiri de diferite culori, fără ţepi şi începu să împletească o coroniţă pentru Ilinca. I-o puse pe cap şi o privi îndelung.
- Parcă ai fi o şcolariţă care acum ia premiul întâi!
- Mulţumesc! Crezi că îl merit?
- Da, pentru tot ce eşti, îl meriţi!
Ilinca se apropie de Ştefan.
- Şi tu meriţi o sărutare, chiar două!
Se apropie de obrajii lui să îl sărute. Mai iute decât ea, Ştefan o sărută pe buze, apăsat şi lung. Au mers de mâna în casă.
- Cred că este timpul să mergem la culcare, este târziu! zise, Ilinca.
- Nu ştiu, dar mie nu prea mi-e somn, aş sta cu tine în braţe tot timpul.
- O să stăm în pat unul în braţele celuilalt şi poate ne fură şi somnul. Eu o să stau pe pieptul tău şi tu să mă mângâi să adorm. Vrei?
- Da, sunt de acord, iubirea mea! Îmi place să te simt aproape!
(va urma)
 
Vasilica Ilie

Poveste de început de primăvară ( X IV ) - Vasilica Ilie

Flori de primavara


-    Mulţumesc! Ce indulgentă eşti cu mine, glumi Ştefan şi se apropie de ea, o îmbrăţişă şi o sărută..Scuză-mă numai un pic!
Luă telefonul mobil din borsetă, formă numărul fiului şi-l întrebă ce mai face, cum se simte şi daca are nevoie de ceva când va veni în ziua următoare la el, la spital. Acesta îi spuse că are de toate, a avut grijă iubita lui să nu-i lipsească nimic.
După această convorbire, puse muzică şi o invită pe Ilinca la dans. O cuprinse în braţe  şi o sărută. Ea îl înlănţui cu amândouă mâinile de după gât. Au dansat lipiţi, unul de altul, bluesuri.
-      Mi-e o poftă nebună de tine! îi şopti la ureche. Nu ştiu cum faci tu că nu pot sta lângă tine doar să te privesc şi să te strâng în braţe;  pur şi simplu mă exciţi de fiecare dată! Şi să nu crezi că nu mă bucură lucrul ăsta, simt că parcă întineresc lângă tine şi sunt şi mai potent.
-      Ce să mai întinereşti, dragul meu, tu eşti cu câţiva ani mai mic decât mine!
-      De unde ştii, că eu nu ţi-am spus!? Şi eu, care credeam că eşti mai tânără decât mine cu câţiva ani!
Ah! Cum a putut să se dea de gol că ştie lucrul acesta? Gicu îi spusese că vărul lui, Ştefan,  este mai mic decât el cu şase ani, aşa că,  a fost simplu să facă nişte socoteli şi să afle că este mai mic decât ea cu trei ani.
-      Păi, de când te-am văzut prima dată la metrou, nu ţi-am dat mai mult de cincizeci de ani! spuse ea. Am dreptate?
-      Intuieşti foarte bine! Iar eu nu-ţi dau mai mult de patruzeci şi trei de ani!
-      Ei, uite, tu greşeşti! Mai pune zece ani lângă cei patruzeci şi trei!
-      Ilinca, îţi dau cuvântul meu că nu îmi imaginam că eşti mai mare!
-      Acum, dacă ai aflat,  te deranjează?
-      Nicidecum! Îmi place cum arăţi, îmi placi din toate punctele de vedere! Te iubesc!
Se  uită în ochii ei şi o privi cu dragoste. Începu să o mângâie şi să o sărute cu foc. Ilinca se simţea iubită şi îi plăcea. El o luă în braţe şi merse în dormitorul de la parter care era apropiat de living, o aşeză pe pat şi continuă cu mângâierile şi sărutările. Au făcut din nou dragoste si se simţeau minunat. Acum se uitau unul la altul şi îşi vorbeau din priviri.
“Nu îmi închipuiam să găsesc un bărbat- şi văduv pe deasupra-  aşa, potent, la această vârstă şi dornic de a face dragoste! Dar şi eu sunt dornică să îl am, cred că de aceea ne armonizăm aşa de bine! Şi dacă mă îndrăgostesc atât de mult şi nu mai pot trăi fără el? O, Doamne, cred că am înnebunit de tot, la vârsta asta, când mâine poimâine, voi fi şi bunică”, îşi zise Ilinca şi zâmbi în sinea ei.
“Doamne ce fericit sunt şi împlinit! Ilinca este femeia pe care mi-am dorit-o, este singura cu care mă potrivesc atât de bine! Aş face cu ea dragoste  tot timpul daca ar fi după inima mea! Ce-o să mă fac daca e să ne întalnim mai rar? Nu ştiu, nici nu aş vrea să mă gândesc la lucrul acesta, vreau să o am lângă mine mereu; să dorm seara cu ea şi să mă trezesc dimineaţa tot cu ea”, îşi zise Ştefan.
-      Iubita mea, la ce te gândeşti, acum?
Şi o mângâie uşor pe faţă, ajunse cu mâna la gură, îi contură buzele cu degetul arătător, îi apucă bărbia cu mâna şi se apropie uşor cu buzele de buzele ei într-un sărut lung.
-      Aş vrea să nu mai pleci niciodată de la mine! Promiţi?
-      Ştefan, chiar mă gândeam la noi! Parcă am fi doi tineri care nu se mai satură făcând dragoste, aşa, de des!
-      Şi, nu-ţi place?
-      Ba da, dar mi-e teama că o să ne săturăm unul de altul prea repede. Dragostea este trecatoare!
-      Nu ştiu ce-i cu mine, chiar mă simt ca un adolescent când sunt cu tine! Şi, crede-mă, nu am mai făcut dragoste de mult. Haide,  să nu ne mai gândim la faptul că o să ne săturam unul de altul! Te-aş vrea pentru toată viaţa!
-      Uite, Ştefan, deocamdată nu aş putea locui la tine, e şi fiul tău cu iubita lui, nu mă simt chiar atât de pregătită, crede-mă!
-      Iubita mea, ei nu ne deranjează cu nimic, au intrare separată! Şi nici nu or să stea cu noi după ce se căsătoresc, ei vor să-şi construiască o casă în apropiere de Bucureşti. Mama lui a moştenit un teren de la parinţii ei şi i l-am trecut pe numele lui. Apoi, cu banii lor, cu ce îi vom ajuta şi noi, părinţii, îşi vor construi o căsuţă numai a lor.
-      Ştefan,  îţi repet: nu sunt încă pregatită să locuiesc la tine! Vreau să stau deocamdată la mine, ne vom întâlni când la tine, când la mine. Eu am problemele mele pe care trebuie să le rezolv şi nu vreau să te implic şi pe tine. Într-o zi vreau să stăm de vorbă mai mult pentru că necesită timp să-ţi povestesc. Eu nu am terminat cu partajul.
-      Bine, nu te întreb nimic! Faci cum crezi că este mai bine dar nu mă îndeparta din gândurile şi planurile tale!
-      Dacă o să mă înţelegi şi o sa fii alături de mine, evident, că nu! Chiar îmi doresc să am în preajmă un bărbat care îl preocupă persoana mea, să ma întrebe ce fac, cum mă simt, dacă am nevoie de un sfat, de o vorbă bună! Vreau să ne sprijinim reciproc: unul pe celălalt!
-      Mă bucur atunci, iubita mea, aşa o să fie!
După ce au venit de la baie, au strâns masa şi au spălat vasele. Ştefan a dat drumul la televizor. S-au aşezat pe canapea, unul lângă altul, privind la televizor. Era o dezbatere televizată pe teme politice.Ştefan era foarte atent la ce se discuta şi părea că îi cunoaşte pe cei care discutau în studio.
-      Te interesează politica? Văd că eşti foarte atent la ce se discută!
-      Da, chiar fac parte dintr-un partid. Şi ca sa nu mă întrebi din care partid fac parte, îţi spun eu: din PNL.
-      Uite, câte mai descoper la tine! Nu mi-ai spus până acum!
-      Păi, nu am avut când! Ţi-am spus că într-o zi vom sta de vorbă mai mult timp şi îţi voi spune mai multe despre mine şi, la rândul meu, te voi asculta şi pe tine.
-      Bine, te las să vezi emisiunea, eu ies ca să îţi mai admir grădina!
-      Sper să nu te superi pe mine că mă uit la această emisiune!
-      Nu, stai liniştit! Eu vreau să stau printre florile tale. Sper că nu te superi dacă nu o să stau lângă tine! Nu le am cu politica!
Ilinca ieşi afară şi se îndreptă spre balansoar.
( va urma )

Vasilica Ilie

Poveste de început de primăvară ( X III ) - Vasilica Ilie


Ilinca rămase impresionată. Ştefan deschise poarta şi intră în curte cu maşina, parcând într-un garaj care se afla la subsolul clădirii, ingenios făcut.Totul se datora clar celor care au proiectat casa: arhitectului şi structuristului şi, bineînţeles, a constructorului care a respectat proiectul, întocmai. Era o vilă cochetă cu o curte de vreo 400 mp, dar totul pus la punct; o curăţenie şi o ordine desăvârşită de cum intrai pe poartă.

Coborî din maşină şi, până să intre în casă admiră grădina de flori care era ca un părculeţ în miniatură. Aleea pe care Ştefan a băgat maşina în curte era străjuită de o parte şi de alta cu un gard viu pitic şi stâlpi de iluminat cu lămpi în formă de semilună care ieşeau din gardul viu ca nişte steluţe,  încât puteai să vezi grădina, în toată splendoarea ei. 
 Gardul care înconjura clădirea era din panouri de beton, înalte şi dublat de stâlpi subţiri din fier unde se puteau căţăra trandafiri în culorile: roşii, albi, roz, galbeni. În partea dreaptă, undeva, la jumătatea distanţei dintre gard şi limita clădirii, se afla un chioşc construit din dantelării de lemn placat cu clementine de culoarea violet care pătrundeau prin ochiurile dantelate ale lemului, în interior. Acolo se afla o masă rotundă şi scaune de jur împrejurul ei, semn că se lua masa pe timpul verii. Alături, lângă chioşc, era un balansoar, sub umbra unui tei. Poteca spre chioşc, de-o parte şi de alta era viu colorată de frumoasele flori de piatră care se întindeau pe pământ, formând un covor multicolor. Câteva ronduri mici de flori, completau locul dintre chiosc şi restul de gard. Ilinca a observant că florile unui rond erau de aceeşi culoare, a altuia, de altă culoare distribuite circular ca petalele unei flori iar în mijloc un alt rond cu flori de culoare galbenă, şi anume, crăiţe pitice.
În partea stângă, spre gard se afla un grătar cu acoperiş din tablă zincată, de jur împrejur, placat cu cărămidă roşie.
În restul grădinii se aflau arbuşti ornamentali, din loc în loc şi ronduri mici de flori ca pe partea dreaptă.
Până ce Ştefan a deschis portbagajul să ia bagajele, Ilinca nu se mai sătura admirând grădina.
-      Dragul meu, la tine este raiul pe pământ! Eu nu aş mai pleca de acasă dacă aş avea o
astfel de grădină!
-      Atunci nu mai pleci acasă, rămâi aici, lângă mine, dacă îţi place!
-      O să te plictiseşti de  mine, cu atâtea flori frumoase în jurul tău!
-      Bine că nu sunt femei! Vei fi regina florilor, vrei?
-      Ştefan, cu tine mă simt parcă pe alt tărâm, parcă visez!
El se apropie de Ilinca şi o strânse în braţe,  apoi o sărută.
-      Te iubesc!  Rămâi la mine! Cu tine o să mă simt împlinit!
Ea nu zise nimic. Închise ochii şi se lăsă mângâiată şi sărutată. Ştefan uitase de bagajele pe care le lăsase lângă uşa de la intrare, o luă în braţe şi merse înăuntru, o aseză pe canapeaua din living şi o sărută în continuare. Ilinca se simţea fericită şi îi cuprinse capul cu amândouă mâinile, se uită în ochii lui şi-i spuse:
-      Şi eu te iubesc, Ştefan! Tu mă faci să mă simt fericită, cum de mult nu am mai fost!
Ştefan se simţi în al noulea cer când o auzi pe Ilinca spunându-i că îl iubeşte. Începu să o mângâie peste tot corpul şi să o dezbrace, uşor, uşor. Trupurile lor s-au reîntâlnit şi s-au dorit unul pe altul cu ardoare. Au făcut dragoste şi s-au sărutat în continuu.
-      Cred că nu o să mă mai satur de tine, niciodată, spuse el.
-      Şi eu, la fel! spuse şi Ilinca.
S-au dus la baie împreună, au făcut duş.
-      Mie îmi este cam foame! Ţie, nu? o întrebă pe Ilinca. Chiar aş bea şi ceva, am o stare
de bine. Aş vrea să sărbătorim venirea ta în casă, la mine. Merg să iau bagajele, să aşez cumpărăturile în frigider şi să pregătesc o cină romantică pentru musafira mea dragă.
-      Haide, că te ajut şi eu, dragul meu!
-      Nu, vreau să te simţi bine la mine în casă şi să-mi dai notă de trecere! Uite, ca să te
simţi mai lejeră, propun să te schimbi.Şi eu am să fac la fel.
-      Bagajele mele sunt în portbagaj, nu am cu ce!
-      Îti dau eu o cămaşă de-a mea şi o să fii sexi în ea, este lunguţă.
-      Trebuie să-mi aduc bagajele, acolo am şi pijamalele! Dacă tot o să râmân în noaptea  asta la tine, este musai să le îmbrac!
-      Cum vrei, prefer să dormi lângă mine fără nimic pe tine! O să dormi cu acea cămaşă pe care ţi-o dau să te îmbraci.
-      Atunci, cum zici tu, aşa o să stau îmbracată! Cu promisiunea să mă laşi să te ajut, o să-ţi ia mult pregătirea cinei şi nu mă simt bine să mă uit la tine cum munceşti.
-      Draga mea tu eşti juriul, îmi dai nota! O să vezi cât de repede pregătesc cina iar tu, dacă vrei, pregăteşti masa, aici. Îşi aduc o faţă de masă şi îţi spun unde găseşti toate, în timp ce eu pregătesc preparatele.
După ce s-au schimbat, Ştefan a adus o faţă de masă şi a plecat să aducă bagajele la bucătărie. Ilinca a aşezat faţa de masă şi l-a aşteptat să-i spună de unde poate lua paharele, tacâmurile, farfuriile, şerveţelele.
-      Gata, am venit! Ai şi aşezat faţa de masă? Uite, vezi dulapurile acestea, aici găseşti tot ce îţi trebuie! Simte-te ca la tine acasă!
Desfăcu bagajele. Cumpărase un pui la rotisor şi îl băgă la cuptorul cu microunde. În timpul acesta spălă câteva andive, le tăie  şi le puse într-un castron, turnă maioneză peste ele şi le amestecă. Scoase pacheţele cu mezeluri fel de fel şi rulade de caşcaval, feliate şi le aşeză pe un platou de inox. Spălă roşii, ardei , castraveţi, îi tăie şi-i puse pe un platou mai mic, tot de inox. Le aduse pe toate, pe masă, în timp ce Ilinca aşezase farfuriile, paharele şi tacâmurile, şerveţelele şi găsise  în dulap şi lumânări parfumate, pe care le aşezase în formă de inimă, aşa cum văzuse când au luat masa în camera de hotel, la Sinaia.
-      Gata, aperitivele, draga mea! Ce ai vrea să bem pentru început? Coniac Metaxa,
Whisky sau o palincă?
-      Bem coniac, nu am mai băut de mult şi mai ales, Metaxa!
-      S-a făcut, iubito! Ce frumos ai aşezat masa! Aşteaptă puţin!
 Fugi în grădină, alese flori multicolore şi i le dărui Ilincăi. Turnă în pahare, se apropie , o sărută şi zise:
-      Noroc, dragostea mea, pentru iubirea noastră!
După cina care a fost la înălţime, ea îi dădu nota de trecere, aşa cum era convenţia.
-      Eşti de nota 20,  dragul meu!
( va urma)

 Vasilica Ilie

Poveste de început de primăvară ( X II ) - Vasilica Ilie



Ştefan o mângâie cu tandreţe şi o strânse în braţe. O aşeză uşor pe pat. Fiecare fibră din făptura Ilincăi vibra de nerăbdare să ajungă la clipa când trupurile lor se vor contopi. El o dezbrăcă uşor de rochie. Amândoi erau nerăbdători. S-au iubit cum nu mai avuseseră niciunul parte de aceste momente. Au stat unul lângă altul, ceva timp, sărutându-se. După duş au revenit la şampanie şi dulciuri. Se făcuse aproape dimineaţă.
-  Haide,  să ne odihnim, iubitule, curând o să mijească de zi!
S-au băgat în aşternuturile moi, de mătase, iar Ilinca se aşeză pe pieptul lui, ascultându-i inima care, parcă îi şoptea cât de mult o iubeşte. Au adormit unul în braţele celuilalt şi aşa s-au trezit pe la prânz.
-  Bună ziua, iubita mea, cum ai dormit?
-  Cu tine în braţe, foarte bine, am avut un somn fără vise şi odihnitor! spuse Ilinca. Tu?
- Şi eu la fel! Numai că te-am visat pe tine cum făceam dragoste! M-am trezit la un moment dat, te-am privit şi chiar îmi doream să fac dragoste cu tine dar te-am lăsat să dormi fiindcă dormeai ca un înger!
Ilinca îl privi cu drag şi se apropie mai mult de el. Ştefan, o îmbrăţişă şi începu să o sărute. Au început să se mângâie reciproc, mâinile lor parcă frământau iubire iar trupurile se înlănţuiau dornice de dragoste. Au făcut din nou dragoste. Nu le venea să se dea jos din pat, ar fi stat toată ziua lipiţi unul de altul.
-      Haide,  să ne facem duş şi să ieşim afară, la aer, să zburdăm un pic! zise ea.
-      Haide! Propun să mergem prin împrejurimi, la un restaurant să mâncăm ceva şi să bem şi o cafea.
-      Merg în camera mea să fac duş şi să mă schimb. Când eşti tu gata, vino să mă iei!
-      S-a făcut, iubita mea!
Aşa au făcut. Au ieşit la braţ din hotel şi au mers pe jos, urcând spre complexul Furnica.
Au găsit o terasă lângă o pădurice de brazi şi s-au aşezat la o masă.
-      Bem mai întâi o cafea, până te gândeşti ce meniu îţi alegi, draga mea?
-      Da, beau! Vreau să mă mai înviorez, deşi plimbarea mi-a făcut foarte bine!
Până a fost adusă cafeaua s-au uitat peste lista de preparate şi şi-au ales amândoi acelaşi meniu.
-      Ştefan, de ce te fereşti să vorbeşti despre tine?
-      Nu mă feresc draga mea, dar aş vrea ca să avem aceste discuţii despre noi, acasă,
când o să ne rezervăm o zi pentru astfel de discuţii. Acum vreau să ne simţim bine, să nu ne aducem aminte de trecut.
-      Da, poate că ai dreptate. Dar relaţia noastră, cum ai vrea să se desfăşoare de acum înainte?
-      Te fur şi te duc la mine. Am o casă destul de mare pe lângă parcul Carol. La parter locuiesc eu şi la etaj, fiul meu.
-      Nu vreau deocamdată să mă mult, dragul meu! Vreau să ne cunoaştem şi după aceea.
-      Bine, Ilinca, cum zici tu! Atunci când o să ne facem program, eu o să vin să te iau de acasă la teatru, operă, restaurant,  plimbare. Astăzi, când vom ajunge în Bucureşti, o să mergem la mine să îţi arăt unde stau, apoi te voi conduce acasă şi cu ocazia aceasta învăţ drumul până la tine. Problema cea mai arzătoare pe care mi-o pun este, unde vom face dragoste: la mine sau la tine? spuse glumind, Ştefan.
-      Păi, nici eu nu ştiu să îţi răspund! zise Ilinca zâmbind.
-      Lasă, draga mea toate vin de la sine, ne descurcăm noi că suntem destul de mari!
Au ales acelaşi meniu, au băut cafeaua şi au asteptat câteva minute până au fost serviţi cu preparatele pe care le-au comandat. În acest timp au ascultat trilurile păsărelelor care se auzeau din pădurice. Era o plăcere să stai şi să admiri priveliştea ce se arăta dinaintea lor.
-      Uite, vezi, de-aia îmi place mie la munte, mai mult decât la mare! spuse Ştefan.
-      Mie îmi place şi la munte şi la mare! spuse  Ilinca. Fiecare zonă cu frumuseţile ei. Ador muntele dar marea este dragostea mea; îmi place în apa mării, să mă plimb pe faleză, să aud freamătul valurilor, să simt briza mării când stau la plajă pe nisipul fierbinte, să aud ţipătul pescăruşilor, să pescuiesc guvizi.
-      Îţi place să pescuieşti?
-      Da, ce te miri? Pescuiesc guvizi cu carne de scoică. Îi văd prin apa limpede când vin la carnea de scoică. Am prins o dată, într-un an, pe vremea când eram căsătorită, atât de mulţi că i-am dăruit pe toţi vecinilor de plajă, nişte tineri care s-au bucurat enorm. Stăteau la cort, într-un camping. A doua zi ne-au invitat la ei la masă, la peşte prăjit cu mămăliguţă şi mujdei de usturoi. Noi ne-am dus cu vin alb şi tort de îngheţată. A fost o masă pe care nu am uitat-o mult timp.
-      Să ştii că şi mie îmi place să pescuiesc. Am crescut la ţară aproape de baltă. Merg la pescuit deseori. Aşa că, voi avea un partener când voi merge la pescuit,  în persoana ta.
-      Abia aştept! Ce-ţi mai place să faci?
-      Grătar la iarbă verde! Îmi place să iau masa în natură, parcă altfel merge la pădure. Şi mai îmi place să joc tenis de câmp.
-      Şi mie îmi place! Când eram tânără jucam foarte mult pe terenurile amenajate din parcul Herăstrău. Aveam un prieten cu care mergeam să joc.
-      Păi, şi eu, tot acolo jucam! Cine ştie, poate că ne-am văzut vreodată! Uite, vezi că avem şi hobby–uri comune?
Au luat masa în acel cadru frumos şi au hotărât ca după externarea fiului lui Ştefan, următorul weekend să-l petreacă, undeva, la pescuit.
-      Ne mai plimbăm un pic, ce zici?
-      Eu aş prefera să mergem la hotel să ne pregătim de plecare, vreau să ajungem acasă înainte să ne apuce seara pe drum. Ce zici, dragul meu?
-      Ai dreptate! Şi apoi, vreau să ne oprim pe drum să fac nişte cumpărături, nu am nimic de mâncare acasă. Te invit să luăm cina împreună, la mine. Nici nu te mai las să pleci la tine acasă! Vrei să rămâi la mine în noaptea asta?
-      Dacă ştii să mă răpeşti, rămân! glumi Ilinca.
-      Te răpesc, dacă tu aşa vrei! răspunse zâmbind Ştefan.
Au făcut bagajele, le-au aranjat în portbagaj, au predate cheile la recepţie şi au plecat la drum, spre Bucureşti. În apropiere de capitală s-au oprit la hipermarketul Carrefour şi au făcut cumpărături. Ilinca îl admiră cât de gospodar este, ştiind să facă atâtea cumpărături cu răbdare, fără să aibă o listă. Când au ajuns în Bucureşti, începuse să se însereze. Ştefan a traversat centrul oraşului şi a luat-o spre Mitropolie, apoi, pe nişte străzi unde erau numai vile. S-a oprit în faţa uneia, frumoasă, cu un etaj.
 ( va urma)

Vasilica Ilie

"Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; Pururi tânar, înfasurat în manta-mi, Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii." ( ODA (în metru antic) )



Despre unul despre care putina lume stie, dormea pe o simpla saltea in apartamentul sau din Piata Amzei desi acum este considerat unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai genului. Astazi ar fi implinit 79 de ani.

“aveam vreo 8 ani cand tatal meu m-a dus in Bucuresti

mult mi-a placut orasul acela
erau prea multi oameni pe strada
oameni care vorbeau foarte mult
nu intelegeam prea bine ce aveau de spus
cred ca nici ei
acolo am cunoscut un om despre care toti spuneau ca e un mare poet
ii spuneau Nichita(Stanescu) fuma bea cafea si avea tenisi albi in picioare
cel mai mult mi-au placut tenisii lui
m-a intrebat ce vrei tu sa te faci cand vei fi mare
i-am raspuns vorbesti mult nu te inteleg prea bine
sunt doar un copil
dar cand am sa ajung mare
cu siguranta am sa fumez si am sa beau cafea ca si tine
mi-a vorbit aproape o ora despre viata lui
intrebandu-ma daca e de bine
tin minte ca i-am raspuns cu sinceritate
ar trebui sa ai mai multa grija de tine
a ras mi-a spus ca sunt geniala
si ca intr-o zi am sa ajung poet nu poeta
i-am raspuns
mai tu vorbesti prea mult
nu stiam cine e
......................

am 37 de ani

40 cum imi place mie sa spun dandu-ma mare
am sa imi cumpar un caine cat de curand
fumez si beau cafea (din ce in ce mai rar)
sunt poet e adevarat dar asta nu inseamna nimic
nu vorbesc niciodata prea mult
Nichita(Stanescu) a murit intre timp
ca si tatal meu
oamenii vorbesc despre el
(nu intotdeauna de bine)


...........................

acum locuiesc in Bucuresti
un oras cu foarte multi oameni
port tenisi albi doar primavara
inca nu am aflat cine sunt

.............................

astazi ar fi fost ziua ta Nichita(Stanescu)
un om pe care l-am cunoscut dar nu l-am inteles niciodata
cred si acum ca ar fi trebuit
sa ai mai multa grija de tine”
.

Sursa :  Ceasca de Cultura

NOI SUNTEM ...



NOI SUNTEM copii care ne bucuram de cel mai neinsemnat cadou(de exemplu o guma de mestecat sau o mina de pix),faceam colectii de diverse,colectii si schimburi de timbre(invatand in acest fel tot felul de lucruri interesante arta ,geografie ,istorie ect,valoarea lucrurilor).SUNTEM CEI CARE stiam ce inseamna un prieten adevarat ,nu doar pt ca e virtual, ci pt ca am trait zi de zi impreuna ,ne jucam,ne certam,ne impacam si o luam de la capat ca si cand nimic nu sa intamplat rau intre noi.

 SUNTEM acei copii ce se trezeau dimineata la 6 sa astepte un bus (care nu se stia niciodata cand vine si daca mai e loc),ca sa ne duca parintii la gradinita ,pt ca si ei trebuiau sa mearga la serviciu .  SUNTEM acei copiicare, cu cheia adeseori la gat,am avut o copilarie fericita ,pt ca parintii nostri,desi erau saraci,ne ofereau orice sa traim frumos ....
 NOI SUNTEM cei care atunci cand mamicile noastre faceau ceva bun,un check, o prajitura,zacusca sau gem ,ieseam afara si imparteam cu toti copii .
NOI CEI CARE ne regaseam in cantecele cantate adesea de formatiile N & D, A.S.I.A, Compact dar si in cantareti precum ,Laura Stoica , Madalina Manole, Catalin Crisan ...astazi ei raman doar o simpla amintire.
 NOI CEI CARE in anii 90 mai aveam un strop de respect pentru persoanele in varsta si un strop de iubire pentru lucrurile simple dar importante in viata noastra...iar acum toate lasa de dorit.
 NOI CEI CARE ne distram afara ne jucam tot felul de jocuri si stateam pana seara si radeam si povesteam si spuneam bancuri ...of ce ani frumosi ce ani de vis..
 NOI CEI CARE daca aveam rosu in gat ,albastrul de mentil era solutia si otetul pentru febra. 
 NOI CEI CARE stateam si ne jucam in fata blocului \"Sotronul\", \"Elasticul\", \"Ratele si vanatorii\", \"Leapsa\" pana ne strigau parintii noaptea de la balcon sa venim acasa...iar noi le raspundeam \"inca nu a rasarit Luna!\".
 NOI CEI CARE asteptam sa vina ora potrivita pentru a ne uita la desenele de 10 minute. 
 NOI CEI CARE nu aveam cluburi in care sa mergem. Dar ne strangeam pe la prieteni si dansam pana dimineata. Iar cand se iveau zorile ne urcam in primul troleibuz care ne ducam acasa , chiar si fara sa taxam bilet.. Suntem ultimii care au jucat “ratele si vanatorii”, “ de-a prinselea”, “de-a v-ati ascunselea”, “tara, tara vrem ostasi”, “hotii si vardistii”, am fort ultimii care au strigat “un, doi, trei, la perete stai”, ultimii care am folosit telefoanele cu fise, primii care am facut petrecieri video cand stateam zile intregi in casa sa ne uitam la “cichi cean”; am fost ultimii care au folosit casete audio si primii care le-am inlocuit cu cd-urile. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de la turci, iar cine avea Lee sau Puma era lider de gasca. 
 Noi am fost ultimii soimi ai patriei si ultimii pionieri. Noi cei care am invatat poezii in romaneste si am cantat La Multi Ani si nu Happy Birthday la aniversari. Noi cei care primeam pentru prima data sarutul dulce al celui care te iubeste si credeai ca esti in ala noualea cer.
 NOI CEI CARE stateam cu prietenii pe ulitele satului pana in miezul noptii si ne bucuram de clipele copilariei.
 NOI CEI CARE trageam timizi cu ochiul la noile fuste mini ...
 NOI CEI CARE atunci cand eram pe litoral, cumparam rujuri si sapunuri mai bune de la straini .. 
 NOI CEI CARE ne duceam dimineata la scoala sau la munca cu ochii rosii de nesomn pentru ca toata noaptea statusem sa ne uitam la video..
 NOI CEI CARE eram radicali si hippies, purtam pantaloni evazati, saboti in picioare si părul lung...Ce vremuri ... 
ERAU ANII CEI MAI FRUMOSI


Cosmin Ursu

Fumul de tigara



si fumul de tigara
deseneaza figuri de himere neclare
las ochii sa priveasca si mintea mea sa vada
las adierea calda
sa-mprastie mireasma...
din fumul de tigara

sa-mprăștie mireasma dulce a rasaritului
mireasmă ce-mi invaluie sufletul
zvacnind a primavara
si fumul de tigara
deseneaza himere neclare
pe cerul vietii mele....

las ochii mei sa priveasca
si mintea mea sa vada...
las urechea sa auda
coardele albastre
ale sufletului meu
ce-si murmura surd durerea....

si fumul de tigara
deseneaza figuri si hemere
in cartea vietii mele
uneori neclare
alteori vesele
in a mea inimioara…

iar ochii mei privesc
si mintea azi te vede
cum iti feresti privirea
prin fumul de tigara
si-n suflet te intreaba
e oare primavara?

si -al meu gand intoarce fila cu fila
sorbind rand cu rand a vietii clorofila
e oare primavara?
si sufletu-mi zambeste
cand soarele mangaie
tot ceea ce se zamisleste....

las durerea sa auda
coardele albastre
ale sufletului meu
ce-si murmura durerea surda
prin fumul de tigara
ce-l ai in asta seara

vibreaza mangaierea
ce-a fost odinioara…
dar tu n-o simti, n-o vezi
si esti prea ocupat
iubitul meu strain
cu fumul de tigara..

de Adina Radu si Anca Gavril

vineri, 30 martie 2012

TERMEN - Adrian Gerhard




Am un termen
de speranţă
şi un deal
de timp şi scrum
unde alţii dat-au foc
morţii mele de pe drum.

Şi stingher
cu noaptea-n palme
şi cu luna în buzunar
mă visez că de-aş fi moarte
n-aş avea de vremi habar.
Nici cu degetul,
acelaşi, deget obosit de clipă
nu aş ţintui din fulger
flacăra din Cer pripită
să-mi descoase tot amurgul -
linul licăr şi licoarea -
să postesc în os de peşte
tot albastrul
şi... urmarea.

Am un termen de speranţă
şi pe dealul meu de scrum
steaua mea neînţeleasă
lăcrimează dor şi fum



Adrian Gerhard
Otelul Rosu, Caras-Severin, Romania

luni, 26 martie 2012

O reteta pentru voi - Cozonac




Cozonac 
 Reteta mamaitzei mele Calina - asa cum il fac eu an de an la Sfintele Sarbatori ale Pastelui

 


* 1 kg. faina ,
* 6 oua ,
* un pachet unt ( 200 gr. ) ,
* 200 ml. lapte ( fiert si racit ) ,
* 100 gr nuca ( sfaramata - NU PISATA ) ,
* arome - de regula esenta de rom si putina rasatura de coaja de lamaie ,
* 200 gr. zahar tos ,
* 2 linguri cu cacaua ,
* 2 linguri cu ulei '
* drojdie proaspata - cam cat o nuca mare ,
* 1 lingurita ( rasa ) cu sare .

 Inainte de a incepe sa facem aluatul va trebui sa fim atenti la urlatoarele ( =))) ) detalii foarte importante pentru ca sa fim siguri de reusita :


- Faina - e bine sa avem mai multa initial ptr ca ( cu o zi inainte ) sa ii facem proba ,framantand niste gogosi . Daca gogosile cresc bine si aluatul nu se inmoaie iar la prajit nu inghit mult ulei - e bine.. Putem fi siguri ca , respectand toate celelalte conditii , cozonacul nostru va fi asa cum ne dorim .
- Oualele - e musai sa fie proaspete ( stiti cum se verifica.. nu ? ) ,se spala si recomand dezinfectarea lor .. sunt atatea boli urate ce se pot transmite de la oua incat merita sa pierdeti cateva minute facand acest lucru !
  Inainte de a le folosi pentru compozitie asigurati-va ca nu sunt reci ! E obligatoriu sa fie calde !!!
- Nuca - nu va zgarciti si cumparati nuca de calitate :P Se verifica atent sa nu fie printre mieji resturi de coji ( nu cred ca vreti sa ii faceti chiar acum o vizita dentistului ;) ) Se coc putin, cat sa se aureasca  si - prin frecare intre palme - sa se curete coaja de pe mieji.Nu se vor pisa tare  ci doar sfarama nitel - e un deliciu sa simtiti apoi in cozonac gustul nucii cum se sfarama usor intre dinti :)
- Untul se va topi intr-un ibric - Nu trebuie fiert ci doar lichefiat !
- Aromele - daca intr-o compozitie avem miez de nuca atunci e clar ca  folosim ca aromatizant suplimentar esenta de rom si nu altceva ! In cazul in care ati folosi un alt aromatizant suplimentar ar fi ( imaginati-va !!! ) ca si cum : pe corp va dati cu un parfum, pe camasa cu alt parfum , pe pulover cu altul, pe esarfa cu altul.... bleahhhhhh ;))) ).
- Drojdia - este de preferat sa fie proaspata dar in situatii extreme se poate folosi cu bune ( nu foarte bune ) rezultate si cea uscata .
- Laptele - nu recomand folosirea laptelui praf !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
- NU UITATI NICIODATA DE SARE !!!!!!!!!!!!!!!!! ( cunoasteti sigur povestea "Sarea in bucate" ;)

   OK !
  Acum avem toate pregatite !


 

  Pregatim intr-o craticioara 1/2 din cantitatea de zahar ( 100 gr. ) si laptele cald . Amestecam usor sa se dizolve zaharul si apoi adaugam esenta ( functie de calitatea esentei trebuie sa fim atenti la cat punem - prea multa poate da un gust amar compozitiei si plus .. nu cred ca ne dorim ca produsul finit sa "puta" ci doar sa imprastie o fina aroma :) 





 

 Intrun alt bol ,nu foarte mare dar nici prea mic, sfaramam drojdia si adaugam o lingurita din zaharul ramas. Frecam usor cu o lingurita pana drojdia se va lichefia.Adaugam 2 - 3 lingurite din laptele preparat de mai sus si apoi presaram faina amestecand continuu pana dam compozitiei o consistenta ca de smantana.Pudram compozitia aceasta cu faina pentru a-i asigura o "hainuta" si o asezam la un loc calduros .Atentie ! Nu foarte aproape de foc sau nu undeva unde temperatura este prea mare.           Plamada trebuie sa creasca incet , in voia ei, nu este bine sa o fortam.

  Intr-un alt bol punem cele 2 linguri de cacao. Sunt mai multe tipuri ( calitati ) de cacao. Daca e mai "chioara" , adica mai albicioasa, putem folosi chiar si 4 linguri de cacao ptr ce facem aici.Peste cacao adaugam lapte pana va fi cam ca si compozitia pentru clatite ( daca nu stiti sa faceti clatite nu sunteti bune de maritat iar daca sunteti deja maritate... mare tzeapa si-au luat barbatii vostrii ;)))))) Acum putem adauga nuca pregatita  amestecand pana se va incorpora uniform.

  Intr-un bol curat si incapator punem faina ( calda ) si facem cu o lingura sau cu mana ( v-ati spalat pe maini ? ) un "culcus unde vom sparge oualele. Aici folosim 4 oua intregi si plus un galbenus ,restul de oua se bat cu f putina sare si se pastreaza ( nu la rece ! ).Adaugam aici plamada crescuta si laptele pregatit anterior ; uleiul , zaharul ramas SI SAREA !
  Se amesteca incet- circular - ( puteti fredona un cantec frumos in acest timp - de ex. "Amigos para siempre" - nu strica ;) ) luand din cand in cand cate putin din faina din jurul culcusului. Incet, incet toata faina va fi incorporata si se va forma aluatul .
  Recomand ca dupa ce am terminat de facut aluatul sa il lasam sa se "odihneasca" 10 minute .

  E timpul sa stai putin jos si ( de ce nu? ) sa servesti un pahar cu vin ;) Ajuta la cantat ... mai apoi ;)))

  Acum e acum !
  Am ajuns la capitolul framantat .
  Ne asiguram ca in incapere este cald.Ferestrele, usa sunt inchise ( veti aerisi mai tarziu, dupa ce cozonacii vor fi in cuptor la copt .
  Avem in fata aluatul aflat in bolul sau. Alaturi avem castronelul ( ibricul ) cu untul topit .Un prosopel ( pentru a ne sterge fruntea de transpiratie - daca e cazul ). Este bine sa mai avem nitica faina pregatita, din aceeasi calitate - nu este bine sa amestecam altfel de faina cu cea din care am facut aluatul ( untul contine si apa - functie de calitatea lui poate avea mai multa sau mai putina apa  - asa ca e posibil sa ne mai trebuiasca faina pentru a echilibra consistenta aluatului final. )
 
  Aruncam pe fereastra tot ce este in plus pe masa de framantat ! ( incerc sa imi imaginez cum faceti asta =))))))) )
  Sa vad manutele ! Sunt curate ?

  Pe masa curata pudram faina si rasturnam aluatul . Il intindem putin si ne turnam unt topit in palme si il intindem pe aluat apoi il pliem si incepem framantatul cu pumnii inchisi , imprimand pumnilor miscari circulare ( imaginati-va ca pumnii sunt doua dansatoare orientale ;)) ) Repetam aceasta miscare pana la inglobarea untului in aluat.


 

  Framantatul se poate face si direct in bolul in care este aluatul deja. Cum va vine mai usor .
  Daca aluatul este ( datorita apei din unt ) prea moale , continuam framantatul aluatului ,pudrandu-l cu faina cate putin , pana ce ii asiguram o consistenta ce il face sa nu isi piarda repede forma cand luam mana de pe el. Aluatul bun trebuie sa fie "tzantzosh" nu fleoscait .Dar nici ghiulea !

  Daca am framantat pe masa asezam aluatul intr-un bol mai incapator ( trebuie sa stim ca el isi va mari volumul cel putin inca o data ) peste care asezam un prosop curat care sa imbrace toata "gura" bolului. Se aseaza bolul cu aluatul undeva la caldura , ferit de curenti de aer .

  Ce cantec ati fredonat ? Hai schimbati partitura si alegeti ceva vesel ... "La Cucaracha" ! Trebuie sa fiti fericite ca aluatul e cool si e la loc sigur ;)
  Cam intr-o ora, aproximativ,ar trebui sa fie crescut destul. Oricum ,timpul necesar cresterii adecvate a aluatului poate fi si putin mai mare ... sunt atatea variabile in ecuatia asta .... uhhh
  In timpul cat aluatul creste sa nu cumva sa va asezati la tv !!! Puteti asculta , eventual, ceva muzica faina la Radio Sufletel  :D ... o dedicatie, ceva .. ;)
  Unde sunt formele pentru copt cozonacul ?
  Sper ca aveti forme pentru asa ceva .
  Indiferent in ce forme veti coace cozonacii trebuie sa stiti ca dintr-o reteta ca aceasta ies cam 2 cozonaci mari, obisnuiti.
  Formele se spala, se sterg, se usuca si se "imbraca" pe interior cu hartie pergament ( sau in lipsa - hartie alba unsa cu ulei ) .
  Daca e crescut ok ne putem apuca de faza finala .
  Spalati-va pe maini !!!!!!!! ( nu stiu ce ati facut intre timp cu ele :P )

  Pe masa curata turnam putin ulei si il intindem pe toata ( aprox. ) suprafata ei .
  Rasturnam incetttttttttttt aluatul si il impartim in doua .Nu e cazul sa folositi cutite.. Cu mana ,ca la mama acasa !
  Punem separat 1/2 din aluat si pe celalalt il impartim tot in doua si le "pregatim separat pe fiecare in parte. Luam o parte din aluat si il intindem ( tot cu manutele dv ) cat sa nu se rupa sau sa apara gauri in el.
  Turnam 1/4 din cacaua cu nuca pe toata suprafata, ajutandu-ne de o lingura ( vedeti dv... aici experienta isi va spune cuvantul... cat de mult intindem aluatul pentru ca nuca cu cacao sa ne ajunga ) apoi rulam aluatul in asa fel incat sa nu ramana afara spatii unse cu cacaoa.





  Punem deoparte ,cu grija ,acest aluat rulat si il luam la "intrebari" pe celalalt caruia ii aplicam acelasi "procedeu cosmetic".

  Cand e gata "coafat" si cel de al 2 lea .. le asezam pe ambele, unul langa celalalt . Le lipim pe cele doua cu scoci sau super glue la un capat ( atata va trebuie sa faceti asta =))))))))) )
  Cand terminati de ras puteti sa lipiti cu adevarat cele doua aluaturi rulate , la un capat , prin apasare cu degetele. apoi rasuciti-le , impletiti-le .
  Asezati incet , cu grija si cu atentie ,impletitura  intr-o tava.

 Procedam la fel si cu al 2 lea cozonac.
 Se pun tavile undeva la loc cald si ferit de curent. Acoperim tavile cu un prosop curat si putem acum sa ne relaxam din nou .
 Ce spuneti.. n-ar merge brici acum un dusulet ? ;) .. o cafeluta.. sau un nou pahar cu vin ? Toate "stropite din belsug cu minunatele cantece de la radio mSufletel :D

 Aprindeti cuptorul. Pentru inceput dati la maxim flacara pana se infierbanta apoi reduceti la aprox. minim pentru a-l pastra cald.
 Cresterea se face in mod normal in aprox 1/2 de ora .

 E crescut bine.. este , cel putin la buza tavii ( nici prea mult nu e bine sa fie.. ies cozonacii cu gauri )

 Intr-un mic castronel se pune albusul si oul ramas si se bat bine .Se ung cozonacii cu o pana, cu o pensulicutza mititicutza ( nu din cele pentru pictura de la copil din penar .. intelegeti voi :P ) si se poate presara deasupra zahar tos  sau seminte de mac sau susan sau .. depinde de ce aveti si cum va place .. pana la urma pot ramane si asa, doar cu ou ( mamaia mea nu punea nik , decat ou )





 Asezam tavile in cuptor si lasam la foc mic pana cozonacii sunt deja crescuti bine si incep sa se aureasca. Apoi dam focul putin mai iute pana se vor rumeni apoi reducem din nou la mic si ii mai lasam aprox 10 minute. Putem sa ii incercam cu un pai sau cu un betisor din lemn pentru friganele ( frigarui ).

 Daca aveti un cuptor performant tineti cont ca la introducerea cozonacilor trebuie sa avem in cuptor 135 grade . Dupa ce am introdus cozonacii ii lasam la 135 grade - 10 minute apoi ridicam temperatura la 180 grade si ii lasam la aceasta temperatura pana prind culoare. In acest moment coboram temperatura la 135 grade si ii mai lasam inca nitel. Timpul total de coacere este de 55 minute - maxim 60 minute . Acesta este sfatul Lilianei care foloseste asa ceva la ea la munca :)

 Daca sunt copti ii scoatem cu tot cu tava si ii asezam pe un fund de lemn peste care asezam un prosop curat. Ii lasam asa cateva minute sa se abureasca apoi ii rasturnam cu grija sa nu se rupa si ii asezam pe o parte pana se racoresc cand putem sa ii punem sa stea in "fundulet" acoperiti pana se racesc .

 Desi nu e recomandat sa fie macati calzi ( cika pica greu la stomac ... io leashin daca nu pap macar nitel .. ashe cald :D )

 Mno.. sa aveti pofta si PASTI FERICIT dragelor, dragilor !

 

A fost , pentru domniile voastre , patiserul de serviciu Eugen >:D<

mi-e greu ,Tu , Doamne ...







...mi-e greu ,Tu , Doamne ,
cu lacrima mea rece ..
cuiul sa il scot..
dar plang udand pamntul ,
sperand ca am sa pot...

...mi-e greu Tu, Doamne,
cu micul meu sufletel...
sa sterg putin
din durerea-ti
ce pentru mine ai patimit-o...

...mi-e greu, Tu, Doamne,
cu gandurile mele profunde ...
sa calc pamantul
pe care-ti curge viața
din picioarele sangerande....

… mi-e dreu ,Tu,Doamne,
in ochi sa te privesc ..
mi-e greu si sufletul m-apasa..
la sanu-ti eu, as vrea sa cresc ..
acolo doar , ma simt acasa..

...mi-e greuTu, Doamne,
iertare sa iti cer...
mult am gresit aice...
as vrea sa fiu acum curat...
s-ajung la Tine-n cer...


din suflet pentru suflet semneaza Adina ,Anca ,Eugen

duminică, 25 martie 2012

Iarta-ma




Iarta-ma


Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma Dumnezeul meu
Pentru gandul nesfarsit
Pentru patima privit
Pentru vorba fara har
Doamne iarta-ma Tu iar.


Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma Dumnezeul meu
Pentru timpul meu trecut
Fara rodul ce L-ai vrut
Fara dragoste cu jar
Doamner iarta-ma Tu iar.


Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma Dumnezeul meu
Pentru felul meu firesc
Printre lume cand pasesc
Pentru traiu-mi in zadar
Doamne iarta-ma tu iar.


Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma Dumnezeul meu
Pentru nevegherea mea
De-a ramane-n voia Ta
Pentru tot ce-a fost murdar
Doamne iarta-ma Tu iar.


Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma Dumnezeul meu
Doar iertarea ce mi-o dai
Imi pastreaza al paci rai
Si ma scoate iar si iar
Doamne-n vesnicu-ti hotar.


Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma Dumnezeul meu.

O NOUA EMISIUNE !!! UN NOU MODERATOR LA RADIO SUFLETEL !!!





SURPRIZAAAAAAAAAAAA !!!!!!!!!
ACUM LA RADIO SUFLETEL ...
O NOUA EMISIUNE !!! UN NOU MODERATOR LA RADIO SUFLETEL !!!
"UN ZAMBET PENTRU FIECARE" EMISIUNE REALIZATA SI MODERATA DE ALINA MARIN !!!

Puteti asculta Radio Sufletel accesand :
http://radiosufletel.ro/ ;
http://radiosufletel.blogspot.com/
sau direct prin winamp utilizand link-ul
http://195.60.77.239:8000/listen.pl...
Id messenger yahoo : sufletel.radio

Auditie placuta !


www.radiosufletel.ro

"TEZAUR" - UN DESTIN INCHINAT FOLCLORULUI - CATALIN BARBULESCU




Bun gasit prieteni !

Azi intre orele 16.00 si 18.00 Radio Sufletel va invita sa ascultati emisiunea "TEZAUR" - UN DESTIN INCHINAT FOLCLORULUI - CATALIN BARBULESCU - O emisiune in care iubitorii folclorului vor putea asculta ,pentru prima data la Radio Sufletel , glasul si cantecele interpretului CATALIN BARBULESCU . Avem placerea si onoarea sa fim gazda artistlui printr-un interviu in direct !

"Sunt un om , care iubeste , apreciaza si se daruieste total muzicii populare , aceasta pasiune a mea , datand din copilarie ( de pe plaiurile vechiului Romanati ) , acolo unde mi-a fost insuflata pasiunea muzicala de catre parintii mei ( mai exact de catre mama mea , care si dansa a divinizat muzica populara ) ."

Bun venit la Radio Sufletel CATALIN BARBULESCU !

Puteti asculta Radio Sufletel accesand :
http://radiosufletel.ro/ ;
http://radiosufletel.blogspot.com/
sau direct prin winamp utilizand link-ul
http://195.60.77.239:8000/listen.pl...
Id messenger yahoo : sufletel.radio

Auditie placuta !


sâmbătă, 24 martie 2012

Gânduri de primăvară - Răzvan Mateescu




de Răzvan Mateescu



Vai de frunza ruginie,

așternută pe alei!

Plânge-n ea povestea toamnei,

Cântă-un fluieraș de tei,



Prin hățișuri despuiate,

De iluzii înverzite

Funda zilei despletită

Stă-ntr-un cuib de cuc pitită



Dar cocori colindători,

Primăvară trag din nori

Sania iernii-nmugurită

De țărână stă lipită



Noaptea e ciripitoare

Scurtă și nerăbdătoare

Să ridice dimineții,

Trena pe cărarea vieții



Curge lin lapte de stâncă

În prăpastie adâncă

Caraimanul se topește,

Codrul iară înverzește



Te aștept în gări de munte,

De un veac și trei minute

Să cobori din tren de ceață

Și să-mi dai un strop de viață!

Emil Enache Druncea




Când poteca
e prea strâmtă,
boala lumii n-are leac,
întrebări nepuse
ne frământă
la un început-sfârşit de veac;
până când e liberă
urcarea?
Până când
ne vom lovi de prag?

Cum să fac
să am,
dar fără să posed,
lumii să mă-mpart,
până voi fi întreg?


Emil Enache Druncea

UN DESTIN INCHINAT FOLCLORULUI _ CATALIN BARBULESCU



CATALIN BARBULESCU
, interpret de muzica populara autentica romaneasca , solist vocal si angajat al Ansamblului Profesionist "Doina Oltului"- Slatina .
Activez in acest Ansamblu , de aproape 20 ani , sunt originar din Caracal , iar actualmente locuiesc in Mun . Craiova , alaturi de sotia mea .
Studiile liceale si Scoala Populara de Arta , le-am absolvit in Mun . Craiova , unde de altfel , acum sunt si student in ultimul an universitar , la Facultatea de Muzica ( sectiunea - pedagogie muzicala ) . In aceasta vara , urmeaza sa-mi sustin examenul de licenta , dupa care, desigur , voi urma si studiile postuniversitare .



Sunt un om , care iubeste , apreciaza si se daruieste total muzicii populare , aceasta pasiune a mea , datand din copilarie ( de pe plaiurile vechiului Romanati ) , acolo unde mi-a fost insuflata pasiunea muzicala de catre parintii mei ( mai exact de catre mama mea , care si dansa a divinizat muzica populara ) . Eu , fiind mezinul familiei , eram mult mai apropiat de mama si respectiv , protejatul tuturor membrilor familiei din care provin .

Meseria pe care mi-am ales-o si anume aceea de solist profesionist de muzica populara , va ocupa un rol primordial in viata mea .
Privesc si tratez cu foarte mare seriozitate , cariera mea artistica si profesionala, deoarece constientizez ca, aici si numai aici , in acest perimetru de activitate , ma regasesc ca si om in societate , dorind din tot sufletul meu , sa las ceva in urma existentei mele ca si artist al Romaniei . De fiecare data spun cu mandrie , faptul ca sunt roman , chiar si atunci cand ajung in America ( acolo unde traieste sora sotiei mele ) si incerc sa promovez oriunde si orcand folclorul autentic romanesc , atunci cand plec in turnee si in spectacolele pe care le-m sustinut si pe care urmeaza sa le sustin .




Ma mandresc cu Ansamblul in cadrul caruia activez ca si angajat profesionist , deoarece sunt coleg cu artisti de valoare nationala si nu numai ( d-na Maria Olteanu , Maria Ghinea , Constantin Magureanu , Neta Soare , Gabriel Zavoianu , Victorita Cica , Costinel Alexandrescu - care este si directorul Ansamblului , Sorina Dinu , Dorina Mete ) si multi altii , alaturi de trupa de dansatori profesionisti , care sunt coregrafiati de d-na Dana Mandroc .

In finalul acestei mici descrieri , in ceea ce priveste persoana mea, mi-ar placea sa fiu inteles de catre ascultatorii radioului , in care dv. va desfasurati activitatea profesionala , sa fiu inteles si perceput , ca fiind un artist care daruieste din sufletul lui , o mica parte din pasiunea care se defineste pe scurt, muzica populara romaneasca autentica .




Pun mare accent pe exprimarea - muzica populara romaneasca , deoarece este pacat sa se piarda una din marile valori , pe care le mai are inca , tara noastra si anume folclorul romanesc , pe care suntem datori sa-l promovam pe mai departe !

Cu multa stima , ptr. ascultatorii dumneavoastra , CATALIN BARBULESCU .


,,DAC-AI PUTEA´´- Liliana -Daniela Gavanesteanu




Dac-ai putea sa-mi intri-n suflet
Si sa privesti atent cum bate,
Sa poti sa vezi infiorarea,
Cu care dragostea-l strabate...

Dac-ai putea si inima-mi s-asculti,
Cu-nfrigurare ai vedea cum doare,
Iubirea si-ntristarea ce-mi aduce,
Distanta dintre noi si-aceasta departare...

Dac-ai putea sa-mi mangai ochii,
Ca lacrima ce din ei curge,
As lacrima de dorul mainii tale
Si de caldura cu care m-atinge !

Dac-ai putea s-atingi cu buzele-ti fierbinti,
Buzele mele reci de dor de sarutare,
Ti s-ar opri sarutul pe gura mea pe veci,
Iar tu ai ingheta de-nfrigurare...

Dac-ai putea numai putin sa te opresti,
Din al tau drum si gandurile tale,...
Poate-ai dori sa vrei,sa reusesti...
Sa schimbi iluzia din visurile mele...!



,,DAC-AI PUTEA´´-autor Liliana -Daniela Gavanesteanu


Lilly , Madrid (24 mar 2012 España )

joi, 22 martie 2012

NOU MODERATOR - O NOUA EMISIUNE




Ma numesc Constantin Costin Adrian am 19 ani sunt nascut in iarna anului 1993 pe 31 ianuarie, locuiesc in com. Suditi, Judetul Ialomita, Inca de mic mi-a placut sa-mi fac prieteni , sa ma fac auzit oferind emisiuni placate romanilor de pretutindeni . Multumesc pentru sansa de a face parte din echipa Radio Sufletel.
Voi difuza , in fiecare zi ,emisiunea "Raze de iubire stecurate-n inima ta" si sper din tot sufletu meu sa fiti alauri de mine pentru a construi ceva frumos impreuna.... Cu stima si respect pt voi , Adrian`C

luni, 19 martie 2012

Importanta apei alcaline in ochii oamenilor de stiinta





Biochimist german, cu dublu doctorat in chimie si medicina, Otto Warburg a castigat Premiul Nobel in 1931 pentru cercetarile sale in domeniul respiratiei celulare, demonstrand faptul ca celulele canceroase devin anaerobe (fara oxigen) in mediu acid. Tatal sau a fost un medic foarte respectat, iar in copilaria lui, Warburg a fost in compania “luminatilor” precum: Albert Einstein, Max Planck, Emil Fischer si Walther Nernst, langa care a fost in mod frecvent oaspete.

Dupa parerea lui Warburg, “cancerul, mai mult ca alte boli, are numeroase cauze secundare. Dar si in cazul cancerului exista o cauza primara. Rezumand in cateva cuvinte, cauza primara a cancerului este inlocuirea respiratiei oxigenului in celulele normale din corp cu fermentatia zaharului”.

Dr. Warburg a scris deasemenea despre relatia intre pH-ul celulelor canceroase si mediu. Atata timp cat fermentatia a fost activitatea metabolica a celulelor canceroase, Dr. Warburg a demonstrat ca celulele canceroase mentin un nivel al pH-ului scazut, pana la pH 6,0 datorita productiei de acid lactic si a nivelului crescut de CO2. El era convins de directa relatie intre pH si oxigen. Un nivel ridicat al pH-ului, inseamna o concentratie mai mare de oxigen in molecule, in timp ce un nivel scazut al pH-ului inseamna un nivel scazut de oxigen.

Dr. Warburg a fost membru al academiilor din Berlin, Copenhaga si Roma. A devenit Doctor Honoris Causa al Universitatii din Oxford in 1965 iar in anul 1963 Societatea Germana de Biochimie si Biologie Moleculara ofera Medalia Otto Warburg pentru incurajarea cercetarilor si a descoperirilor in aceste domenii. Medalia onoreaza marile realizari ale fiziologului in domeniul medicinii si reprezinta cel mai important premiu.

Din cercetarile dr. Warburg tragem concluzia ca avem nevoie de o dieta alcalina, bogata in clorofila aducatoare de oxigen in corpul nostru. Apa ionizata (alcalina) intra si ea in categoria aceasta din cauza ca are un ph ridicat si este bogata in oxigen. Cateva marturii ale diversilor medici si autori despre efectele apei alcaline, apa vie sau apa kangen.

Dr. Don Colbert, M.D., autorul cartii “The Seven Pillars of Health”

“Cand bolnavii de cancer intra in cabinetul meu corpul lor este intotdeauna super acid si plin de toxine. Prima mea grija este sa le alcalinez tesuturile cu apa alcalina si dieta alcalina (bogata in cruditati verzi). Multi pacienti ai mei sufereau de diferite dureri articulare pe care le tratau cu multe medicamente. Din clipa in care le-am prescris o dieta alcalina si consum de apa alcalina in cantitati optime pentru a avea urina alcalina 7-7,5 ph multi pacienti nu au mai avut nici un fel de dureri in timp de cateva luni. In cele din urma au renuntat si la tratamentul medical.”

Dr. William Kelly, autorul cartii “Vindeca Cancerul”

“Apa alcalina produsa cu un ionizator de apa a devenit cea mai mare realizare in domeniul sanatatii de la descoperirea penicilinei de catre doctorul Sir Alexander Fleming.”

Dr. Ray Kurzweil si Dr. Terry Grossman, autorii cartii “Fantastic Voyage: Live Long Enough to Live Forever”

“Consumul unei ape corecte este vital in detoxifierea corpului de deseurile acide acumulate si acesta este cea mai puternica metoda de tratament pe care o avem la dispozitie. Va recomandam sa consumati zilnic 8-10 pahare de apa alcalina-ionizata. Este cea mai simpla si puternica metoda de a combate o gama larga de boli. Pentru a mentine si a restaura pH-ul (balanta acido-bazica) a corpului necesara sanatatii dumneavoastra trebuie sa consumati o apa restructurata, ionizata plina de antioxidanti si minerale alcaline. Apa ionizata ne ajuta sa inversam efectele negative ale acumularilor de reziduri acide in corp, cauza bolilor degenerative si a imbatranirii.”

Dr. Atkins

“In corpul celor mai multi oameni apa intercelulara este prea acida. Aceasta poate cauza multe probleme: franeaza neutralizarea toxinelor si expune celulele la radicalii liberi ce distrug celulele, ajungandu-se la cancer sau alte boli.”

Dr. Leonard Horowitz, autorul cartii “Aids és Ebola”

“Cercetarile internationale dovedesc ca acele populatii in randul carora cancerul sau alte boli au un procentaj redus de aparitie sunt consumatoare de apa cu pH ridicat, adica de apa alcalina. Dupa ce au cercetat toti factorii de risc s-a dovedit ca consumul de apa alcalina cu pH de 9-10 este cauza acestui procentaj redus de boala.”

Dr. Mu Shik Jhon, cercetator apa hexagonala

“Apa hexagonala (restructurata si alcalin-ionizata) penetreaza mai usor celula, ceea ce duce la o mai buna nutritie si dezintoxicare a celulei.”

Dr. Ingfreid Hobert MD

“Nu este nevoie de medicamente scumpe care au efecte secundare pentru a ne recastiga sanatatea. Apa alcalina are efecte de lunga durata deoarece alcalineaza tesuturile si este un puternic antioxidant.”

Felicia Drury Climent, autoarea cartii “Echilibrul acid alcalin in diete”

“Vă prezint propria opinie – după mai mulţi ani de experienţe clinice pe care le-am condus şi efectuate asupra sute de clienţi care au folosit apă alcalină restructurată electronic – această tehnologie va schimba modul în care toţi cei ce sunt implicaţi în crearea sănătăţii şi publicul vor aborda sănătatea în viitorii ani. Vă sugerez să beţi cât mai mult este posibil apă restructurată alcalină.”

Dr. Hidemitsu Hayashy M.D. Director, Water Institute of Japan (doctor in medicina, directorul Institutului Apei din Japonia)

“Diete necorespunzătoare ce constau din carne şi cartofi, mâncăruri prăjite, băuturi gazoase gen cola şi zahăr crează în corp depuneri acide de săruri. Aceste depuneri, prin plasarea lor departe de circulaţia sanguină rămân în corp ani de zile. Vă recomand consumarea de apă alcalină, care încetul cu încetul şi într-un mod blând va spăla, îndepărtând aceste săruri. Patru până la cinci pahare de apă alcalină pe zi vă ajută să neutralizaţi supraaciditatea şi cu timpul vă va ajuta să restabiliţi capacitatea corpului şi rezistenţa acestuia la aciditate. Apa alcalină ar trebui folosită când ne creşte aciditatea ca în cazul răcelei, gripei sau bronşitei. Ca şi vitaminele C, E, şi Beta Carotin, apa alcalină acţionează ca şi un antioxidant datorită surplusului său de electroni liberi. Aceata poate ajuta corpul împotriva formării bolilor de inimă, atacului de cord, disfuncţii imunitare şi alte boli intâlnite.”


Sursa : http://ligiapop.com/2012/03/16/importanta-apei-alcaline-in-ochii-oamenilor-de-stiinta/

duminică, 18 martie 2012

Vasilica Ilie - Poveste de început de primăvară ( XI )




Poveste de început de primăvară ( XI )

   
   
  -   M-am mai liniştit după aceste veşti! Sper ca perioada de convalescenţă să-i fie bună pentru meditaţie şi pe viitor să nu i se mai întâmple nimic.

-      Pe viitor cred că mă aşteaptă o nuntă în familie, draga mea. Am fost înştiinţat de planurile pe care şi le fac împreună! A venit şi vremea să-şi oficializeze această legatură pe care o au de câţiva ani.

-      Frumos! În curând vei fi şi bunic, cine ştie!

-      Da, frumos, este adevărat, dar nu vreau să mă obişnuiesc cu gândul ca îmbătrânesc!

-      Ei, nu fi egoist! Vei rămâne cu sufletul tânăr dacă ştii cum să ţi-l hrăneşti.

-      Dacă o să-l hrănesc cu iubirea ta, nu o să mă mai satur şi voi întineri mai mult! Haide, să mai dansăm, vreau să te simt aproape!

După câteva dansuri au revenit la masă şi au continuat masa cu friptură de vită şi legume (a fost dorinţa Ilincăi), salată şi un pahar de vin roşu.

-      Noroc, iubita mea! Îmi doresc să fim împreună toată viaţa!

Ilinca zâmbi şi îi spuse:

-      Ştefan, dar  nu ştim mai nimic despre noi! Haide, să ne cunoaştem mai bine, să vorbim despre noi!

-      Avem tot timpul din lume, ştii ce spunea şi Octavian Paler, Dumnezeu să-l odihnească în pace, decedat de curând:

“Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu”

-      Da, aşa este, i-am admirat toate aforismele; câtă dreptate are!

-      Atunci, haide, să ne simţim bine în noaptea aceasta şi să nu ne mai gândim la trecut! Carpe diem!

Ilinca şi-ar fi dorit să-i povestească despre ea, despre divorţ, motivele pentru care a divorţat, despre faptul că nu terminase cu procesul de partaj. Pe urmă, voia să-i povestească el despre faptul că este văduv, despre singuratatea lui. În mare parte, ştia de la Gicu despre cum a rămas vaduv, dar este altceva când povesteşte cel în cauză. 

"Dar cred că el are dreptate! Ce rost au toate acestea, acum, când, iată, avem toate atuurile să ne simţim bine, să fim fericiţi! Cred că cel mai important lucru din lume este iubirea, cum îţi organizezi viaţa, cum ştii să ţi-o faci frumoasă!" Îşi aduse aminte de alte vorbe înţelepte: “renunţă la a te mai plânge: umple-te de respect pentru acea minune care este viaţa!”

Ea se simţea fericită acum, cu Ştefan: gata, cu gândurile negre!

Sorbi din paharul cu vin şi se uită în ochii lui: “este un bărbat pe care mi-l doresc şi care merită să fie iubit”, îşi spuse în gând.

Ştefan, la rândul lui o sorbea din priviri. Se făcuse târziu.

-      Iubita mea, am o propunere: ce-ar fi să luăm şampania şi desertul în cameră? Acolo stăm mai comozi!

-      N-ar fi rău! Dar, uite, nu mai avem muzică, să dansăm!

-      Nu-i nimic, muzica şi dansul le înlocuim cu îmbrăţisări şi sărutări!

Vorbi cu chelnerul să le aducă în cameră tot ce comandase ca desert, plăti şi îi dădu braţul Ilincăi la plecare. Când ajunseră la etaj, spuse:

-      Ilinca, te rog să te duci să te schimbi cu ceva comod, aşa voi face şi eu!

Voi veni să te iau la mine în cameră, acolo am spus să aducă masa cu bunătăţi.

-      Bine, Ştefan, te aştept! 

Ilinca merse în camera ei, se schimbă de hainele de gală şi îmbrăcă o rochiţă  simplă, vaporoasă, de vară, decoltată, pe care o purta şi la Bucureşti, prin casă,  pe timpul verii, fără sutien. Îi şedea destul de bine cu ea. Îşi luă nişte saboţi în picioare şi îl aşteptă pe Ştefan să sosească.

Nu aşteptă mult. Ştefan sosi şi ciocăni la uşă. Era îmbrăcat într-un costumaş de vară: pantalon scurt şi o bluză din acelaşi material ca pantalonul, pe deasupra.

-      Gata, doamna mea? Ia să te văd!  Aşa te vreau! Arăţi sexi în rochia aceasta. De altfel, am observat că orice pui pe tine, îţi şade bine! Eşti o femeie pe care mi-o doresc din tot sufletul!

-    Mă faci să roşesc, Ştefan! Mă simt ca o adolescentă!

-    Chiar aşa aş vrea să te simţi! Şi îţi spun că sunt mândru de alegerea pe care am făcut-o în privinţa ta!

Ilinca nu mai zise nimic. Îl luă la braţ şi porni împreună spre camera lui.

Ştefan deschise uşa, o luă în braţe şi trecu pragul cu ea. O lăsă din braţe pe hol, cu picioarele pe un strat de petale de trandafiri. Rămase impresionată de imaginea ce i se desfăşura sub privire: începând din hol, toată pardoseala camerei era plină de petale roşii de trandafiri, patul, la fel. Ici, colo, vaze cu flori, de toate felurile şi culorile care înfrumuseţau şi dădeau viaţă camerei. Pe un colţ al mesei o aştepta un buchet cu trandafiri roz. Masa era încărcată cu fructe şi dulciuri, lumânări parfumate, în formă de inimioară, roşii, în mijloc. Într-o frapieră, trona o sticlă de şampanie. Totul era ca în filme. Ilinca se simţea ca într-o poveste cu Cenuşăreasa care se transformase într-o prinţesă. Trecuse de miezul nopţii, aşa că, totul era în realitate.

-      Ştefan, simt că mă topesc! Când ai avut timp să faci toate acestea?

-      Ehei, înainte de a veni să te iau la restaurant. Petalele le-am avut la rece, în frigider, să nu se ofilească. Acum, când am venit doar le-am împrăştiat iar aranjamentul de pe masă, l-am comandat o dată cu masa pe care am rezervat-o la restaurant.

-      O, Doamne, ce gusturi frumoase ai! Îmi place că eşti meticulos, ordonat!

Şi se gândi imediat  la ce-i spusese Gicu:” Vă meritaţi unul pe altul! Cum vă ştiu pe fiecare în parte,  pot spune că vă potriviţi de minune!”

-      Simt că ne potrivim foarte bine, Ilinca! Ia loc, te rog! O să stăm pe pat, este mai comod am tras masa aproape de pat.

 Ştefan turnă şampanie în pahare şi rămase cu paharul în mâna, în picioare. Ilinca se ridica şi ea, luă cupa şi ciocni.

Au sorbit amândoi din şampanie, uitându-se unul la altul, au lăsat cupele pe masă şi s-au îmbrăţişat, sărutându-se cu o dorinţă de dragoste, de nestăvilit.

                      (va urma)



 Postat de Vasilica Ilie în Martie 17, 2012 la 8:30am